„Rudele îmi spuneau să rabd și să tac de dragul copiilor”. În R. Moldova, una din trei femei a trecut printr-o formă de violență

Violența psihologică este cea mai des întâlnită (71%), urmată de cea fizică (33%), depășind mult media din Uniunea Europeană. Un studiu realizat de OSCE a constatat că violența în familie este o problemă frecventă în Moldova, iar consecințele pot fi grave și de durată.

Mai mult de jumătate (55%) dintre femeile din Moldova consideră violența în familie o chestiune privată, de patru ori mai mult decât media din UE (14%). „Aceste stereotipuri întărite de prieteni, rude, perpetuate de instituții religioase, determină femeile să sufere în tăcere”, se menționează în programul național pentru prevenirea violenței asupra femeilor și în familie pentru anii 2023-2027, aprobat de guvern.

Satul supraviețuitoarelor violenței în familie

Nadejda Cojocari are 37 de ani și este mamă a patru copii. Victimă a violenței în familie timp de mai mulți ani, femeia și-a lăsat concubinul.

„În timpul iernii, împreună cu copiii eram alungați din casă. Prima dată am stat jumătate de an la un centru maternal din Căușeni, în altă iarnă la un centru din Chișinău, următorul an am stat la mănăstire. Concubinul mă implora și eu de fiecare dată reveneam acasă, dar au continuat umilințele. Rudele îmi spuneau să rabd și să tac de dragul copiilor, dar într-o bună zi n-am mai putut, mi-am luat copii și am plecat de acasă”, își amintește femeia.

Femeile raportează rareori actele de violență la poliție

În R. Moldova numărul femeilor care raportează la poliție actele de violență din partea partenerului este foarte mic – 8,4%. De cele mai multe ori, femeile nu cred că raportarea experiențelor de violență le-ar oferi protecție.

„De vreo patru ori am sunat la poliție. Veneau, dar nu se rezolva nimic. Îl luau la sector, el plătea amenda și revenea înapoi acasă. Amenda tot din bugetul familiei o achita, așa rămâneam și bătută, și fără bani, și fără mâncare. Deja nici nu mai sunam la poliție, dar răbdam. După cinci ani am zis că nu mai pot și am fugit cu tot cu copii”, spune Tatiana Boaghe, mamă a șapte copii.

În opinia victimelor, chiar și atunci când violența este raportată, aducerea agresorului în fața justiției și pedepsele aplicate sunt discutabile. Maia Osaci, mamă a cinci copii, spune că a scris plângeri la poliție de cel puțin 15 ori, dar nimic nu s-a rezolvat.

„Aveam copii mici și cei de la poliție îmi spuneau că trebuie să merg la Chișinău, să trec examenul medico-legal, ca să depisteze cât de grave sunt leziunile provocate de soț. Eu nu aveam timp și bani pentru a ajunge în Chișinău și atunci ei mi-au zis că nu mă pot ajuta cu nimic”, povestește Maia Osaci.

În fiecare an, în R. Moldova, circa 40 de femei își pierd viața din cauza violenței din familie. Datele arată că femeile care sunt într-o situație vulnerabilă, cele cu dizabilități, din comunitatea romă sau cele apropiate de vârsta pensionării, sunt cel mai des victime ale violenței. Și raportarea cazurilor către autorități este scăzută în rândul grupurilor vulnerabile.