De la vârste foarte mici băieții sunt învățați că a fi bărbat înseamnă să fii puternic și hotărât, că bărbații nu plâng și nu se plâng, mai degrabă acționează decât vorbesc. Din cauza stereotipurilor de gen, băieții au mai puține șanse să-și dezvolte inteligența emoțională și abilitățile sociale de comunicare și cooperare. „Nu poți înțelege durerea unui bărbat dacă te uiți doar la ceea ce spune și nu te uiți și la ceea ce el face cu sine. Uitați-vă în statistici și o să vedeți acolo durerea și singurătatea bărbaților”, susține Sergiu Toma. Bărbații trăiesc în mediu cu 8 ani mai puțin decât femeile. Mai mulți bărbați mor din cauza bolilor cardiovasculare, a consumului de alcool și tutun și mai mulți bărbați se sinucid.
Înstrăinarea bărbaților de propriile emoții și nevoi duce la probleme de sănătate, de relaționare și dezvoltarea unui comportament antisocial. În R. Moldova, 16 din 17 penitenciare sunt pentru bărbați. De două ori mai mulți băieți sunt afectați de bullying decât fete. Și tot de două ori mai mulți băieți suferă de abuz și violență în familie. Iar 90% din infracționalitatea juvenilă este făcută de băieți. „Și băieții ăștia se transformă în bărbați. Care ajung în statisticele cu privire la violența în familie. Care ajung în statisticele cu privire la crimă și infracțiune”, explică psihologul. În 2022, în R. Moldova 40 de femei au murit din cauza bătăilor partenerilor lor.
În acest episod din ”Laboratorul social” Sergiu Toma explică de ce este important să nu ignorăm nevoile emoționale ale băieților și bărbaților, în condițiile în care există un focus puternic pe nevoile și drepturile femeilor. Sergiu explică cum stereotipurile îi fac pe bărbați să-și mascheze vulnerabilitatea, dar și cum pot să-și regăsească sensibilitatea și cum el și-a acceptat propria vulnerabilitate, „Cred că pe la 30 și ceva de ani am învățat, de exemplu, să plâng fără a mă simți cumva prost după asta. Să scap o lacrimă și atunci când fiica mea mă întreabă „Tu plângi?” eu să nu simt niciun fel de vină sau remușcare pentru că în momentul ăsta mi-am permis un act extrem de periculos. Dar pentru asta a trebuit să treacă ani. Și cred că profesia m-a ajutat foarte mult, dar cred că mai mult decât profesia m-a ajutat relația cu copiii.”
