La sfârșitul lunii octombrie, portalul Moldova.org a publicat istoria mai multor angajate ale unui spital din Chișinău care susțin că au fost hărțuite sexual de către șeful instituției mai mulți ani la rând. „Ele povestesc că bărbatul le-ar fi atins în mod nepotrivit și ar fi venit cu propuneri indecente, că erau amenințate cu retrogradarea în funcție sau lipsirea de orice șansă de creștere în carieră”, se arată în articol. Autoarele susțin că au ales să păstrez anonimatul surselor, pentru a evita răzbunarea sau stigmatizarea lor.
După publicarea articolului, o fostă angajată a spitalului a trimis o petiție anonimă atât la adresa mai multor instituții de presă, cât și către Ministerul Sănătății și Direcția asistență medicală și socială a consiliului municipal Chișinău.
În scrisoare, femeia îl acuză pe directorul Spitalului Clinic Municipal „Sf. Arhanghel Mihail”, Mihai Ciobanu, că hărțuiește sexual subalternele. Ea spune că a decis să scrie această sesizare „ca să se facă dreptate pentru toate femeile care au trecut prin această experiență”.
Ministerul Sănătății a spus Europei Libere că a creat o comisie care să „elucideze subiectele invocate” și a cerut Direcției asistență medicală să îi comunice dacă a fost sesizată despre presupusele cazuri de hărțuire sexuală și despre măsurile întreprinse. Fiind un spital municipal, „Sf. Arhanghel Mihail” este în subordinea autorităților locale.
La rândul său, șeful adjunct al Direcției asistență medicală și socială Chișinău, Vladimir Bolocan, a declarat Europei Libere că direcția a întreprins „anumite acțiuni” imediat ce a fost sesizată, dar că el nu poate oferi detalii.
„Conform Codului Civil, sesizările anonime nu se examinează. Plângerea nu a fost depusă la poliție și noi nu avem motive legale să-l suspendăm pe director din funcție. Dacă am face-o, am putea să pierdem în judecată și directorul să fie repus în funcție. Investigația a început cu măsuri specifice, pe care le-am consultat cu colegii din aparatul central al primăriei, care au experiență în organele de drept”, a spus Bolocan, fără a preciza despre ce măsuri este vorba.
Potrivit responsabilului, rezultatele acestei anchete vor ajunge pe masa Ministerului Sănătății, el fiind delegat să meargă și să le prezinte.
„Ca să avem mai multe pârghii, îndemn ca persoanele să depună mărturii la organele de drept. Organele de drept ne vor sesiza, iar noi vom acționa. Eu nu exclud că se întâmplă așa, dar noi trăim într-un stat de drept și nu putem acționa împotriva legilor. Autoritățile nu sunt vrăjmașii oamenilor”, a adăugat Vladimir Bolocan.
Ce spune legea
Avocata Olesea Doronceanu a explicat pentru Europa Liberă că nicio autoritate nu poate întreprinde nimic dacă primește o petiție anonimă. „Norma spune că petițiile anonime nu se examinează, nici măcar cele care sunt semnate electronic, dar semnătura electronică nu corespunde rigorilor. De asemenea, nu se iau în considerare petițiile care au mesaje instigatoare la ură, conțin injurii”, spune Doronceanu.
Avocata susține că, de regulă, victimele hărțuirii sexuale nu depun mărturii la poliție și nu vorbesc deschis despre experiențele prin care au trecut întrucât se tem de stigma socială: „Este mai mult sentimentul de rușine, ce o să zică lumea: «De ce nu ai spus până acum? Dacă ai tăcut, înseamnă că ți-a plăcut»”. Poate, nu au spus nimănui”.
Jurnalista Georgeta Carasiucenco, una dintre autoarele articolului de pe Moldova.org, spune că femeile cu care a stat de vorbă ar fi fost amenințate cu demisia și că se vor alege o reputație proastă.
„După publicarea articolului, ne-au scris încă cel puțin 10 femei. Ne-au spus că au fost hărțuite la locul de muncă în general, nu doar sexual și că asta le-a afectat psihologic. Femeile nu depun plângeri din cauza societății. Ce o să creadă lumea despre ele, familia? Multe dintre ele nu le-au spun nici soților sau copiilor. Ele se tem să vorbească, pentru că li se va spune că au căutat asta, că au predispus agresorul. Sunt foarte multe frici și ele au preferat să tacă”, afirmă jurnalista.
Ce spune directorul spitalului
Solicitat de Europa Liberă pentru o reacție la acuzațiile de hărțuire sexuală, directorul Spitalului Clinic Municipal „Sf. Arhanghel Mihail”, Mihai Ciobanu, a spus că nu vrea să declare nimic, „nici de bine, nici de rău”. Ne-a sugerat că la mijloc ar sta anumite interese, despre care a evitat să vorbească.
„Eu am să mă adresez în judecată după toate regulile, cum face lumea. Nu există nicio femeie, există alte interese. Nu vreau să intru în astfel de discuții. Știu tot, dar eu mă ocup cu medicina și vreau să fac medicină. Colectivul știe aceste lucruri. Se știe de unde cresc picioarele. Să nu mă dați în presă nici de bine, nici de rău. Nu vreau reclamă”, a spus Ciobanu.
În vârstă de 77 de ani, Ciobanu este director al Spitalului Clinic Municipal „Sf. Arhanghel Mihail” din anul 2001.
Ce spun statisticile
Primul studiu realizat în R. Moldova despre hărțuirea sexuală la locul de muncă arată că până la 10% din angajați s-au confruntat cu fenomenul hărțuirii sexuale la locul de muncă. 70% dintre ei s-au întâlnit cu forme subtile de hărțuire: 27% din respondenți au reclamat priviri nepotrivite la locul de muncă, 18% - gesturi deocheate, 14% - limbaj și glume cu conotație sexuală și aproape 11% - îmbrățișări fără permisiune.
De cele mai multe ori, angajații nu consideră aceste exprimări drept hărțuire, fapt ce determină un nivel redus de raportare.
Peste 11% din angajați s-au confruntat cu forme grave de hărțuire sexuală, cum ar fi cerința de a avea relații sexuale în schimbul unei recompense, amenințări pentru a avea relații sexuale și aplicarea forței pentru a întreține relații sexuale.
Cercetarea arată că frecvența cazurilor de hărțuire sexuală este mai mare în rândul femeilor. Aproximativ 18% din femeile intervievate s-au confruntat cel puțin o dată la 2-3 luni cu forme subtile și medii de hărțuire sexuală pe parcursul unui an, iar alte 25% – cu forme grave de hărțuire.
Cazuri de hărțuire sexuală făcute publice
În R. Moldova sunt foarte rare cazurile când femeile spun public că au fost hărțuite. În 2018, două angajate ale Universității de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” l-au acuzat pe șeful lor, conducătorul catedrei Epidemiologie, că le-a făcut avansuri sexuale și le-a intimidat.
Profesorul Viorel Prisacari le-a acționat în judecată pentru calomnie și a cerut un milion de lei pentru prejudiciul moral cauzat. Prima instanță a admis parțial cererea și a obligat femeile și presa să dezmintă informațiile, cele două urmând să-i achite despăgubiri de 30.000 de lei. În 2021, Curtea de Apel Chișinău a anulat decizia primei instanțe.
În primăvara acestui an, o angajată a Curții de Conturi, Tatiana Vozian, și-a acuzat de hărțuire sexuală șeful - președintele Curții, Marian Lupu. Instituția a catalogat acuzațiile aduse de Vozian lui Lupu drept „calomnii”. Ambii au mers în judecată, cerând unul de la celălalt despăgubiri de 100.000 de lei. Într-un final, Tatiana Vozian a fost retrogradată și apoi demisă.
În august 2023, Europa Liberă a povestit despre primul caz de #MeToo din lumea teatrală. O actriță moldoveană, care a dorit să-și păstreze anonimatul, acuza un regizor de origine lituaniană de hărțuire sexuală. Anterior, acesta a fost condamnat pentru un asemenea delict în țara lui, printr-o decizie de judecată definitivă.
La câteva zile de la publicare, în spațiul public au apărut o serie de mesaje de solidarizare cu actrița. Ministerul Culturii a promis că va elabora și va pune în aplicare un regulament și un ghid pentru instituțiile de cultură „pentru a încuraja victimele să raporteze cazurile de violență și hărțuire sexuală, iar administrația să asigure un mediu de muncă în care toți angajații să se simtă în siguranță”.
Legislația Republicii Moldova definește hărțuirea sexuală ca „o acțiune cu caracter sexual prin comportament fizic, verbal sau nonverbal, care creează o atmosferă umilitoare pentru victimă, săvârșită profitând de starea ei de dependență”. Este considerată infracțiune penală, este pedepsită cu o amendă (între 25.000 și 32.500 de lei), cu muncă neremunerată sau cu închisoare de până la 2 ani. Obligația de a proba hărțuirea sexuală nu cade pe umerii victimei, ci a procurorilor.
