Președintele Vladimir Putin a aprobat luni, 5 septembrie o nouă doctrină de politică externă bazată pe conceptul cunoscut sub numele de „Lumea rusă” (Russki Mir), o noțiune folosită de ideologii ruși conservatori pentru a justifica intervențiile Moscovei peste hotare, făcute și în numele „datoriei” de a apăra drepturile vorbitorilor de limbă rusă.
Cele 31 de pagini de „politică umanitară” (cum mai este calificat documentul), publicate la peste şase luni de la declanşarea războiului în Ucraina, afirmă că Rusia ar trebui „să protejeze, să salveze şi să promoveze tradiţiile şi idealurile Lumii ruse”, relatează agenția Reuters.
Deşi e prezentată ca un fel de strategie de soft power, de diplomație gândită să câștige „inimile și mințile” celor vizați, noua doctrină oficializează de fapt idei legate de politica și de religia ruse, pe care unii adepţi ai liniei dure le-au folosit pentru a justifica anexarea abuzivă a peninsulei ucrainene Crimeea în 2014 și sprijinul Moscovei pentru separatiștii din estul Ucrainei.
„Federația Rusă oferă sprijin compatrioților săi din afara granițelor, pentru apărarea drepturilor lor, pentru a le asigura protecția intereselor și păstrarea identității lor culturale rusești”, se se spune în noua doctrină de politică externă.
În document se subliniază că legăturile Rusiei cu compatrioţii de peste hotare i-au permis „să-şi întărească pe scena internaţională imaginea de ţară democratică care luptă pentru crearea unei lumi multipolare”.
Your browser doesn’t support HTML5
„Doctrina lui Putin”. Discursul președintelui rus la München de acum 15 ani și urmările lui
Biserica ortodoxă și „Lumea rusă”
Conceputul de „Lume rusă” și tot ce decurge din el, inclusiv invazia din Ucraina, nu se limitează la lumea politică.
Patriarhul Kiril al Bisericii ortodoxe ruse este în acest context mai mult decât un lider spiritual, este, alături de Putin, promotorul proiectului „Lumii ruse”, „Russki Mir”, legând unitatea spirituală de expansiunea teritorială în anumite părți ale fostei Uniuni Sovietice.
„Este un proiect al naționalismului teologic care poate fi transferat din Rusia și în alte părți – extremiștii de dreapta din Statele Unite, Ungaria, care chiar dacă nu sunt ortodocși, nu folosesc acest concept al identității etnice, aprobat de Dumnezeu [cum susțin liderii ruși]. Este mitul creării unei societăți bazate pe o identitate omogenă – toată lumea din afară este rea, pericolul principal este interior, este un naționalism etnic sau rasial”, explică George Demacopoulos, co-directorul Centrului de Studii Creștine Ortodoxe de la Universitatea Fordham, într-un podcast al publicației Kathimerini de la Atena, citat de G4media.
Proiectul „Lumii ruse” a fost însă criticat de mai mulți teologi și personalități din lumea ortodoxă, într-o declarație intitulată „Despre învățătura lumii ruse”.
„Sprijinul acordat de mulți dintre ierarhii Patriarhiei Moscovei pentru războiul președintelui Vladimir Putin împotriva Ucrainei își are rădăcinile într-o formă de fundamentalism religios ortodox etnicist, cu caracter totalitar, numit Russkii mir, sau Lumea rusă, o falsă învățătură care îi atrage pe mulți în Biserica Ortodoxă și care a fost preluată chiar și de extrema dreaptă și de fundamentaliștii catolici și protestanți.” se spune în varianta în limba română a acestui text.
În numele etnicilor ruși?
Putin vorbește de mulţi ani despre a ceea ce el consideră a fi tragedia celor aproximativ 25 de milioane de etnici ruşi care s-au trezit trăind în afara Rusiei, în noile state independente, după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, eveniment pe care președintele rus l-a numit o „catastrofă geopolitică”.
Destrămarea URSS și Premiul Nobel pentru Pace. Momente din viața lui Mihail Gorbaciov
Nu este o idee nouă, soarta etnicilor ruși sau a vorbitorilor de limba rusă a fost invocată și în 2008, pentru a justifica scurta confruntare cu Georgia și ulterior recunoașterea regiunilor separatiste Osetia de Nord și Abhazia. A fost invocată și în 2014, când Rusia a anexat abuziv, dar fără vărsare de sânge, peninsula ucraineană Crimeea.
Replici între Chișinău și Moscova
Este și un argument care provoacă mereu neliniște la Chișinău.
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov prefața pe 31 august noua doctrină de politică externă a lui Putin, declarând între altele într-o intervenție televizată că Rusia îi va apăra pe vorbitorii de limbă rusă din Moldova.
Biroul pentru Reintregrare de la Chișinău a reacționat imediat, afirmând că nu drepturile vorbitorilor de rusă din raioanele estice sunt limitate, ci drepturile vorbitorilor de limbă română.
La rândul său, ministrului de Externe Nicu Popescu l-a convocat pe însărcinatul cu afaceri ad-interim al Federației Ruse la Chișinău „pentru clarificarea celor expuse de către șeful diplomației ruse și exprimarea poziției autorităților de la Chișinău”.
Ministerul moldovean de Externe a precizat la rândul său că „legislația Republicii Moldova garantează drepturile și libertățile fundamentale ale omului, iar vorbitorilor de limbă rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară și ai altor minorități etnice le sunt respectate drepturile în conformitate cu principiile democratice”.
Incidentul de la sfârșitul lunii august nu a fost singurul de acest fel de la izbucnirea războiului din Ucraina. În iunie 2022, Lavrov reproșa autorităților de la Chișinău că „încearcă să anuleze tot ce este rusesc, „la fel ca Ucraina”.
Iar în martie 2022, la scurt timp după lansarea invaziei în Ucraina, Ambasada Rusiei la Chișinău îi îndemna pe „cetățeniei Rusiei și conaționalii ruși” din Moldova să o informeze dacă sunt discriminați „pe motive naționale, lingvistice, culturale, religioase și de altă natură”. În replică, aceștia au cerut Moscovei să lase Moldova în pace, asigurând că nimeni nu-i discriminează și că nu au nevoie să fie salvați.
Interese strategice
Imediat după dispariția URSS, dar mai ales după venirea la putere a lui Vladimir Putin, Rusia a continuat să considere fostul spaţiu sovietic, de la ţările baltice până în Asia Centrală, o sferă de influenţă legitimă a sa – viziune respinsă categoric de multe din țările vizate, dar şi de Occident.
Noua doctrină de politică externă afirmă că Rusia ar trebui să intensifice cooperarea cu naţiunile slave, cu China şi India, şi să-şi consolideze pe mai departe legăturile cu Orientul Mijlociu, America Latină şi Africa.
Se mai afirmă că Moscova ar trebui să-și întărească și mai mult legăturile cu Abhazia și Osetia de Nord, cele două regiuni separatiste din Georgia, precum și cu cele două regiuni separatiste din estul Ucrainei, auto-proclamatele Republici Populare Donețk și Luhansk.