Vitalie Ciobanu
La zece zile după turul final de scrutin pentru primăria Chișinăului, victoria lui Andrei Năstase încă nu a fost validată oficial – e contestată de socialiști în instanță. Și această tergiversare, afirmă primarul ales și unii comentatori, este cauzată de faptul că guvernarea, în parteneriat cu oamenii lui Dodon, încearcă să dea ultimele lovituri profitabile, încercând să pună mâna pe ce-a mai rămas ca spațiu atractiv în Chișinău: clădiri, scuaruri, hoteluri, parcuri…
Decizia privind demolarea-fulger a cinematografului Gaudeamus, pornită în toiul nopții, explică foarte limpede tactica de atac împotriva lui Năstase – prin hărțuire continuă – pusă în practică de nomenclatura cleptocrată de la primăria Chișinăului în conivență cu cei de la guvernare.
Your browser doesn’t support HTML5
Războiul nervilor la Chișinău
Tot în aceste zile s-a dat o sentință în cazul cafenelei „Guguță” din grădina publică Ștefan cel Mare. Acolo unde de mai mulți ani firme asociate cu Vlad Plahotniuc intenționează să construiască un hotel de lux de 13 etaje. E un proiect monstruos, despre care presa a scris mult în ultimii ani, iar societatea civilă s-a revoltat, un proiect care va macula, va spulbera parcul central al Chișinăului și (atenție!) Aleea Clasicilor, acolo unde se desfășoară tradiționale manifestații culturale dedicate scriitorilor români. Pentru că hotelul, evident, nu va sta înfipt într-un picior ca un stârc în baltă, ci va avea nevoie de o suprafață adiacentă care să-i încapă toate acareturile: restaurante, parcări, saune, săli de fitness și masaj, servicii de întreținere. Care Mihai Eminescu?...
Hotel de lux în loc de cafenea, hotel pentru protipendadă, stabiliment pentru petrecerile și afacerile obscure ale viitorilor investitori străini cu cetățenie moldovenească (o cetățenie de vis, ce mai vorbă!). Și nimeni nu e vizitat de o idee altruistă, nimeni nu se gândește să-și lege numele de un act nobil: într-un asemenea loc, cu valențe cultural-istorice, cel mai potrivit ar fi să avem, de exemplu, o librărie multifuncțională, o librărie cu dotări moderne, cu săli de conferințe, în genul librăriilor Cărturești din România!
Decizia Curții de Apel vine ca o sfidare, ca un atac barbar într-un interval de tranziție, când noul edil încă nu a fost instalat...
Decizia Curții de Apel vine ca o sfidare, ca un atac barbar într-un interval de tranziție, când noul edil încă nu a fost instalat, iar șefii de la primărie, împovărați de dosare penale, semnează pe șest autorizații în folosul unor firme patronate sau protejate de actuala guvernare.
Cine și-a imaginat că puterea se va împăca ușor cu victoria candidatului anti-oligarhic și pro-european în alegerile de la Chișinău și-a făcut iluzii. Uimitor mai curând a fost faptul că PD-ul „l-a lăsat” pe Năstase să câștige – l-a atacat cu televiziuni, a lansat diversiuni mediatice, înregistrări telefonice ilegale, dar nu l-a furat la urne. Puterea avea nevoie de o „bilă albă” în fața Occidentului și ca dovadă Partidul Democrat s-a grăbit să declare a doua zi după alegeri că pretenția Opoziției că în Republica Moldova nu ar exista democrație, că alegerile vor fi fraudate, sunt niște baliverne.
Pentru a întări această linie de conduită, președintele PD, Vlad Plahotniuc, a comentat într-un recent interviu rezultatele alegerilor din Chișinău și victoria lui Andrei Năstase – unul dintre cei mai aprigi critici ai săi.
Alegerile de la Chișinău, spune Plahotniuc, au demonstrat pentru toți cetățenii, dar și pentru partenerii externi, că Moldova nu este nici pe departe un stat capturat. Citez: „Cum poți să vorbești despre un stat capturat, când alegerile prezidențiale sunt câștigate de opoziția de stânga, iar cele pentru Chișinău de opoziția de dreapta?” Observăm în această declarație o intenționată punere laolaltă a opoziției socialiste și a partidelor anti-sistem pro-europene, cu omisiunea de rigoare: faptul că PD l-a ajutat pe Dodon să câștige prezidențialele, fiind interesat de victoria socialistului, ceea ce nu se poate spune și în cazul lui Năstase la alegerile pentru primăria capitalei.
Comentariul coordonatorului este pledoaria previzibilă a unui politician care vrea să fructifice un rezultat nefavorabil, acreditând ideea că imaginea sa de „uzurpator” este una falsă.
În același interviu, șeful PD amintește de apelul pe care l-a lansat înaintea primului tur, că nu trebuie votați candidații socialiștilor și ai liberalilor: primul pentru că PSRM își luase în ultimul timp un avânt prea mare, iar cel de-al doilea pentru că liberalii au condus mulți ani primăria într-un mod falimentar.
Liderul PD își arogă, post-factum, o postură convenabilă, aceea de arbitru detașat, care n-a avut, chipurile, un candidat propriu în alegeri, nu s-a implicat în campanie...
Liderul PD își arogă, post-factum, o postură convenabilă, aceea de arbitru detașat, care n-a avut, chipurile, un candidat propriu în alegeri, nu s-a implicat în campanie, dar se bucură că sugestiile sale cu multiplă acoperire – valabile și în cazul în care acestea nu s-ar fi adeverit – au funcționat.
În același interviu, Vlad Plahotniuc speră că o alianța post-electorală a PD-ului cu forțele pro-europene din Opoziție se va face totuși, iar vehemența momentană a adversarilor săi o consideră firească. Liderul PD manifestă subtile calități psihanalitice când spune că dacă liderii Opoziției ar admite azi o alianță cu PD, ei și-ar pierde o parte din electorat – ce vor conta cu adevărat vor fi declarațiile de după alegeri, când se vor număra voturile. Mai ales că, afirmă tot el, o colaborare a forțelor pro-europene de la putere și din opoziție este cerută insistent și de partenerii externi.
Condescendența, tonul pozitiv, generozitatea afișată în interviuri și declarații publice de către fruntașii Partidului Democrat este doar partea vizibilă a unei strategii de „încercuire” a Opoziției, strategie care, în subteran, se însoțește de șicane și atacuri bine țintite. La Chișinău e în toi un război al nervilor: primarul ales Andrei Năstase este ținut în suspans prin amânarea validării mandatului său și prin demolări scandaloase, sfidătoare, de edificii publice.
În paralel cu aceste acțiuni de subversiune, protejatul guvernării, condamnatul Ilan Shor, s-a lansat într-o ofensivă nerușinată împotriva celuilalt lider al Opoziției pro-europene, Maia Sandu. „Mai întâi l-a terminat pe Filat, acum s-a luat și de Maia”, așa se vorbește prin târgul Chișinăului despre insinuările de corupție și amenințările cu procese interminabile pe care Shor, primarul infractor de la Orhei, le-a lansat la adresa președintei PAS, după ce Maia Sandu a decis să-l acționeze în justiție pentru calomnie.
Partidul Democrat activează, așadar, mai multe pârghii și resorturi care-i stau la dispoziție pentru a „îmblânzi” Opoziția prin declarații așa-zicând prietenoase, dar mai ales prin intimidări, punând și partenerii occidentali în situația de a se resemna cu realitatea unei Moldove controlate autoritar de actuala putere.
Cea mai absurdă, frizând o contradicție vizibilă chiar și de pe Lună, este teoria după care Partidul Democrat își dorește o coaliție pro-europeană după alegeri cu adversarii săi de pe dreapta. Absurdă, pentru că invitând Opoziția anti-oligarhică într-o viitoare alianță, PD-ul menține legea electorală în formula actuală, într-un singur tur la circumscripțiile uninominale, spre beneficiul forțelor pro-ruse.
S-ar putea ca turul doi, spun unii observatori, să fie „asul” pe care Partidul Democrat și liderul său să-l scoată din mânecă la momentul oportun, atunci când toate negocierile pe plan intern și extern – văzute și mai ales cele nevăzute –, se vor fi finalizat cu niscaiva garanții pentru exponenții de vază ai regimului...
În această atmosferă de război de uzură, de suspans și afirmații în doi peri, care lasă loc pentru colaborare, dar mai mult pentru intoxicare, traversăm canicula din vara lui 2018.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.