Donald Trump a stârnit din nou scandal, într-un tweet, în urmă cu o săptămână, folosind un termen care în afara SUA poate părea banal, răspândit în special de filmele cu cowboys și cucerirea Vestului, dar care în America este absolut tabù: Trump a spus că democrații vor să-l „linșeze”, a folosit termenul to lynch.
Your browser doesn’t support HTML5
Spune-mi cum vorbești ca să-ți spun cine ești: despre vocabularul „corect politic”
Sigur, apărătorii lui au scos imediat un interviu de acum mai bine de 20 de ani, din 1998, al lui Joe Biden, în care actualul candidat democrat la președinție folosea la rândul lui verbul a linșa, vorbind tot despre o procedură de demitere, de impeachment, cea a republicanilor împotriva lui Bill Clinton. Atunci, însă, Joe Biden era doar senator de Delaware, nu candidat prezidențial, ca azi. Şi asta nu schimbă nimic din faptul că termenul e tabù, pentru că America bine-cugetătoare are foarte multe să-și reproșeze istoric.
SUA nu și-a făcut încă mea culpa pentru miile de procese expeditive în care au murit în special oameni de culoare și, spre scandalul militanților, linșajul nu este încă o crimă federală. De un secol încoace au fost introduse peste 200 de proiecte de lege pentru a transforma linșajul în crimă federală, dar niciuna nu a fost încă acceptată. În decembrie 2018 un proiect de lege a fost introdus în acest sens de trei senatori afro-americani, dar nici acela încă nu a fost discutat.
Textul introdus de aceștia condamnă linșajul declanșat de „motive rasiale, religioase sau determinate de orientarea sexuală”, iar aici proiectul se lovește de rezistența unor influente mișcări evanghelice care refuză orice banalizare legală a ceea ce ei numesc „deviații sexuale”.
Am spus „afro-americani”, pentru că în profunda deplasare lexicală corectă politic ce are loc în SUA de multe decenii intervine și istoria și evoluția termenilor care îi desemnează pe oamenii de culoare. Singurul termen mult mai violent și imposibil de folosit, care depășește în oroare termenul de „linșaj” este cel care începe cu N- și desemnează persoanele de culoare. Nimeni nu îl poate folosi nepedepsit, de aceea folosirea lui abuzivă în versurile de rap are încă o forță care nu e resimțită în afara SUA. S-a trecut astfel prin „Negro”, pentru a se ajunge la „Black” și „Colored” și la actualul „Afro-American”.
Societățile nu pot să schimbe cu totul peste noapte tot ce s-a întâmplat cum 200 sau 300 de ani ...
Ironia este că până și atunci când Obama însuși a folosit termenul, într-un interviu din 2015, după atentatul rasist din Charleston, presa întreagă a preluat citatul folosind doar inițiala cu un asterisc, o steluță. (Obama a spus atunci: „It's not just a matter of it not being polite to say „nigger” in public. That's not the measure of whether racism still exists or not. It's not just a matter of overt discrimination. Societies don't, overnight, completely erase everything that happened 200 to 300 years prior.”/ „Problema nu este că nu e politicos să spui „nigger” în public. Nu asta arată dacă rasismul mai există sau nu. Problema nu ține de discriminarea pe față. Societățile nu pot să schimbe cu totul peste noapte tot ce s-a întâmplat cum 200 sau 300 de ani.)
Presa însă a preferat să scrie: „It's not just a matter of it not being polite to say *N- in public.”
Lui Obama i s-a permis însă să folosească termenul, considerându-se că el însuși aparține acelui grup uman, deci poate. În mult codificata gândire corectă politic, Obama avea dreptul să-l folosească, la fel cum unul din singurii care pot face glume cu evrei este Woody Allen. Dincolo însă de toate ironiile care pot fi formulate, rămâne faptul că limbajul nu este inocent, chiar dacă evoluția lui poate fi găsită uneori regretabilă. Iar un președinte trebuie să fie atent la evoluția limbii, pentru că ea este cea care ne vorbește, iar nu noi pe ea.