„Transnistria”, la festivalul One World de la Praga

Pelicula surprinde povestea unui grup de adolescenți din stânga Nistrului – Tania, unica fată și protagonista filmului, și Tolea, Dima, Denis și Burulea, băieți care concurează pentru atenția ei. Tinerii își petrec cea mai mare parte a timpului prin curți, în construcții abandonate sau pe malul Nistrului.

„Transnistria”, la festivalul One World de la Praga

Alexandra Telpiș, organizatoarea festivalului de film Cesnok de la Tiraspol, invitată la discuția după proiecție și a ținut să sublinieze că lipsa spațiilor pentru tineri e una din marile probleme din Transnistria. Deși au farmecul lor, garajurile, curțile blocurilor și clădirile neterminate alcătuiesc până la urmă un peisaj dezolant – refugiul sărac al unor tineri fără oportunități.

Protagonista documentarului, Tania, pleacă la sfârșit în Grecia, iar Telpiș confirmă că într-adevăr tot mai mulți tineri părăsesc regiunea – fie pentru orașe apropiate cu mai multe perspective, precum Odessa sau Chișinău, fie pleacă mai departe în Europa sau Rusia. Însăși Telpiș a trăit cinci ani în România.

Cu excepția titlului, filmul evită pe cât posibil aspectele politice și concentrează pe tensiunile, jocurile, flirturile și taifasurile adolescenților. Publicul, nu prea numeros, a fost însă mai interesat de regiunea Transnistria decât de filmul Transnistria: cât de vie e ideologia sovietică acolo? Ce limbi se vorbesc, ce istorie se învață? Cum s-a schimbat situația după conflictul din Ucraina? Ce crede lumea despre Est și Vest?

Răspunsurile Alexandrei Telpiș nu sunt greu de anticipat: limba rusă domină, se învață istoria Rusiei și a Transnistriei, bătrânii sunt nostalgici după URSS, tinerii sunt prinși în spațiul informațional și cultural rus, iar Ucraina a devenit țară ostilă după războiul cu Rusia. Și totuși unele lucruri au început să se schimbe, spune Telpiș.

„Fiindcă acum Moldova are regim liberalizat de vize cu UE, mai mulți oameni vin în UE și văd cum e aici. Părerea mea personală e că această fată din film a plecat în Grecia, nu în Rusia, fiindcă asta se întâmpla în 2017-18, când Rusia era în criză, rubla căzuse, și foarte mulți oameni care au lucrat în Rusia toată viața lor s-au întors, fiindcă nu mai avea sens să lucreze acolo, iar unii au emigrat apoi în Uniunea Europeană.”

Oamenii din stânga Nistrului au astfel tot mai multe contacte directe cu Europa, ceea le permite să mai iasă din bula Lumii Ruse, iar tinerii care se întorc, ca Telpiș, vin nu doar cu idei noi, dar încearcă să le bună în practică. Așa au crescut proiecte precum Club 19 sau Festivalul Cesnok, care încurajează participarea civică a tinerilor și le oferă o agendă culturală alternativă. Sau cum spune Telpiș, un spațiu unde să-și petreacă timpul și implementeze ideile, altul decât tradiționalele podiezduri și construcții abandonate.