Valentina Iusuphodjaev: Cinematografia ne poate aduce multe beneficii economice

Recenta reactualizare a Legii investițiilor în domeniul producțiilor de film și altor opere audiovizuale alimentează speranțele pentru un nou suflu în cinematografia Republicii Moldova și concretizează posibilitățile de dezvoltare, spun reprezentanții acestei industrii. Legea concretizează mecanismul și posibilitățile de atragere investiţiilor străine în dezvoltarea producţiei de film, desene animate, seriale, documentare, emisiuni TV, reality show-uri, spoturi etc. Un interviu despre orizontul ce se deschide pentru cineaști, ca urmare a noilor prevederi, cu Valentina Iusuphodjaev, directoarea Centrului Național al Cinematografiei.

Un interviu cu Valentina Iusuphodjaev, directoarea Centrului Național al Cinematografiei

Valentina Iusuphodjaev: „Da, noi am început niște discuții cu Chemonics, care sunt finanțați de USAID și Suedia, în ideea că acest domeniu, domeniul cinematografiei, este o ramură, să zic așa, importantă nu doar a industriilor creative, a economiei în general, cu un impact colosal, și economic, și social, și cultural. Dacă vedem ceea ce se întâmplă în alte părți și facem concluzii la timp, putem reuși în sensul că acest domeniu ne poate aduce multe beneficii, beneficii economice. Filmul implică resurse foarte mari – și umane, și logistice, și servicii ș.a.m.d. Deci, în cazul în care produci, să zic așa, o carte sunt implicate câteva segmente, în film sunt de sute, de mii de ori mai multe resurse implicate. Doi: când zic de impact social, asta înseamnă oameni care trebuie să aibă de muncă aici, în special tineri care fac facultatea, și nu numai, și pleacă. Este un flux de cadre, asta o știe toată lumea, asta ar permite cumva să creăm un mediu aici pentru a valorifica aceste resurse. Și mă refer nu doar la resursele creative care evident sunt foarte importante, și noi avem un potențial creativ în țară, doar că pleacă sau nu își pot realiza potențialul pe deplin aici, dar, totodată, sunt foarte, foarte multe resurse tehnice de asemenea implicate.”

Europa Liberă: Și cum ar facilita existența unui astfel de acord de parteneriat să atingeți aceste scopuri?

Valentina Iusuphodjaev: „Noi am discutat despre cinci direcții generale pe care vom colabora. Prima – asta înseamnă cadrul legal, deoarece ca să funcționeze lucrurile pe bune trebuie să avem un mediu legislativ favorabil acestui domeniu. Dacă vorbim la nivel mai tehnic, asta înseamnă asistență tehnică, pentru că Centrul Național al Cinematografiei este o instituție cu un efectiv foarte limitat de oameni, or elaborarea unor proiecte – legislative mă refer – asta înseamnă foarte multă muncă. Spre exemplu, probabil că știți, recent au fost votate în parlament modificările la legea privind programul de investiții în domeniul producției de film și alte opere vizuale. Vorbind în termeni mai simpliști, asta înseamnă un mediu favorabil pentru a atrage investiții în acest domeniu din țară. S-a început munca în iunie și, iată, în februarie, în sfârșit, avem trecută legea, mai urmează să lucrăm la regulamentul pentru această lege, ca să devină funcțională legea nu doar pe hârtie. Asta implică multe resurse umane, expertiză juridică, Centrul poate să vină cu expertiza pe domeniu, or asta înseamnă experți și pe domeniul juridic, pe domeniul economic, financiar ș.a.m.d. Deci ar însemna să lucrăm împreună la diverse proiecte de legi.

Un film-parc, stimulatoriu pentru casele de producție locale

Altă direcție care este la fel de importantă înseamnă o infrastructură, să creăm aici o infrastructură pentru a fi gata să oferim niște servicii sau să intrăm în niște coproducții. Aici a apărut ideea de a crea un parc industrial, un film-parc care ar avea un cadru legal și fiscal stimulatoriu pentru casele de producție locale și, totodată, am concentra mai multe resurse într-un singur loc, un fel de concept one-stop-shop, în cazul în care vin niște producători de peste hotare, practic să vadă tot ce este aici, toate resursele care sunt disponibile – și umane, și mă refer aici și la cele tehnice, și resurse precum sunt costumele, recuzita ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Dar ce vă face să credeți că anume aceste condiții financiare și fiscale atractive ar atrage deopotrivă creatorii locali și cei globali de film și produse audiovizuale, urmați, poate aveți în vedere exemplul vreunei țări în acest sens?

### Vezi și... ### ClassFest - festivalul facultăților de teatru și film la Chișinău

Valentina Iusuphodjaev: „Da, există în primul rând piața internațională, unde lucrurile se mișcă foarte dinamic și foarte rapid, piața audiovizualului în general are o creștere halucinantă pe parcursul ultimilor ani și, în general, în domeniu există mișcarea asta de a căuta noi locații, noi piețe, pentru că, da, ține și de factorul economic de a găsi posibilități de a produce mai ieftin, ținând cont de cât de mulți bani se investesc în asemenea produse. Mai mult decât atât, există niște semnale foarte clare din exterior, un interes pentru această piață, inclusiv am avut, o săptămână în urmă, o discuție cu cineva din Statele Unite, care a fost o discuție așa, la o fază incipientă, pentru a vedea care sunt posibilitățile aici. Nu este neapărat să mizăm pe companii gigant, să zic așa, dar și companii mai mici ar veni cu o plusvaloare foarte mare pentru Republica Moldova.”

Europa Liberă: Din câte înțeleg, credeți că existența unor specialiști buni în acest domeniu, a unei infrastructuri ar atrage aceste colaborări de peste hotare și sperați cumva să se creeze o situație poate similară cu companiile IT internaționale, care caută în Europa de Est brațe calificate de muncă, dar care sunt și ieftine?

Studii adaptate cerințelor pieței moderne

Valentina Iusuphodjaev: „Exact, asta este o miză și este destul de realistă, doar că tot acest domeniul este ca un puzzle, contează nu doar o piesă, noi trebuie să avem o abordare politică și sistemică și atunci, dacă vom crea niște condiții, lucrurile vor începe să se miște. Or, dacă începem colaborări și pe internațional, asta înseamnă că începem să creștem și experiența caselor de producție locală. Evident că aici apare alt element sau altă componentă, asta înseamnă educație, studii care ar fi adaptate cerințelor pieței moderne, adică în sensul ăsta iarăși am discutat că să începem a lucra la niște module bazate pe instruire continuă, unde nu este neapărat să faci o facultate de 3 sau de 5 ani pe anumite meserii, din moment ce poți să oferi strict cursuri pentru a pregăti cadre specializate pentru un anumit segment de muncă.”

Europa Liberă: Ca să ofer aici un pic de context, va fi oferită asistență celor două universități-cheie – Academia de Muzică, Arte, Teatru și Film și Universitatea de Stat din Moldova – anume în educarea profesioniștilor în cinema și audiovizual. Deci, implicit se mizează pe succese care să devină vizibile, dar când? Cât timp poate să fie necesar pentru a culege primele roade?

Valentina Iusuphodjaev: „Da, e o întrebare foarte bună. Evident că lucrurile nu se schimbă peste noapte, este un proces de durată, asta este poziția mea. Deci, noi putem să avem niște rezultate, depinde ce fel de rezultate, adică chiar anul acesta cred că vor intra pe piață niște producții internaționale. Suntem acum în niște discuții și negocieri, dar dacă vorbim de o industrie formată, acest lucru ia timp, pentru asta noi avem nevoie de cel puțin 3 ani de zile. Or, poate tocmai și din acest considerent acest acord de parteneriat este până în anul 2026. Mă rog, ține și de programul respectiv, dar lucrurile cer timp, mai contează și cât de dinamici suntem noi aici, și nu numai în cadrul acestui parteneriat, dar și în abordarea la nivel guvernamental, cât de rapid se vor înțelege sau se vor promova niște concepte, niște legi ș.a.m.d.”

### Vezi și... ### Cine (nu)are nevoie de cultură în Moldova

Europa Liberă: Dar ce împiedica până acum aceste investiții financiare, aceste colaborări în domeniul cinematografiei, în primul rând, celei internaționale?

Valentina Iusuphodjaev: „Producătorii care au bugete au nevoie și de o stabilitate, ei au nevoie să fie siguri atunci când vin într-o zonă, pentru că ei riscă.”

Europa Liberă: Vorbiți de stabilitate inclusiv politică și economică, din câte înțeleg?

Valentina Iusuphodjaev: „Bine, stabilitatea politică mai mult sau mai puțin tot timpul este importantă, dar vorbesc despre niște instrumente clare economice. Iată această lege, acest program de investiții ce înseamnă? Înseamnă că atunci când vine un investitor și lasă aici niște bani, lui de fapt i se întorc din suma pe care o lasă în țară...”

Europa Liberă: Vorbiți de Legea cash rebate, din câte înțeleg, și e vorba de returnarea de până la 30% a cheltuielilor suportate anume pe teritoriul țării?

Valentina Iusuphodjaev: „Exact! Sunt niște instrumente stimulative pe care nu le-am inventat noi. Noi suntem a 99 țară care experimentăm această lege, care funcționează, spre exemplu, inclusiv în Statele Unite. Statele între ele se bat pentru a crea condiții cât mai atractive pentru producții de film. În afară de asta, sunt alte elemente iarăși care atrag producătorii în sensul de facilitarea accesului la locații mai simplă, mai puțin birocratică, distanțele până la niște locații, procesul acesta de a obține niște permisiuni și costul lor ș.a.m.d. Mediul, în general, dacă avem o lege cash rebate care va începe să funcționeze, dacă vor fi programați niște bani, un fond pentru a acoperi această lege, deja producătorii își fac niște planuri, își calculează niște bugete, pe ce pot miza, trebuie și alte instrumente, evident. Cum am zis, acest fim-parc, ar putea să fie alte facilități fiscale care ar fi atractive în sensul de impozitele care sunt achitate.”

Digital, la maximum

Europa Liberă: Vorbiți inclusiv despre media digitală, o direcție oarecum mai nouă pentru Centrul Național al Cinematografiei, dar relevantă pentru vremurile de acum. Despre ce anume e vorba?

Valentina Iusuphodjaev: „Astăzi, în special segmentul de post-producție implică digitalul la maximum. Asta iarăși înseamnă niște studiouri de post-producție care trebuie crescute aici, cu mai multe segmente sau mai multe servicii oferite pentru film. Mai mult decât atât, în foarte multe țări, spre exemplu, jocurile video, nu oricare jocuri, dar jocurile, spre exemplu, bazate pe strategii sunt finanțate de institutele de film sau, mă rog, în fiecare țară, fondurile de film ș.a.m.d., pentru că sunt foarte multe producții care fac o sinergie dintre film și joc, promovându-se reciproc. E și acesta un viitor. La momentul actual, Centrul nu are posibilitatea de a finanța așa ceva din mai multe considerente, și ca buget, dar și legal, nu este prevăzut în lege că noi am putea să finanțăm asemenea produse. Mai mult decât atât, apar alte categorii de produse, cum ar fi, spre exemplu, web series, da?”

Ziua Ușilor Deschise la MediaCor

Europa Liberă: Da, serii pe internet.

Valentina Iusuphodjaev: „Exact, care devin tot mai populare. De ce am ignora o asemenea categorie de produs din moment ce se schimbă lucrurile, se schimbă piața ș.a.m.d.? Adică este o realitate și trebuie s-o luăm în considerare pentru a putea face față lucrurilor dacă vrem să ne modernizăm.”

Europa Liberă: Intuiesc că unul dintre principalele exemple de referință pentru Republica Moldova ar fi România, și anume bine cunoscutul noul val românesc, care a adus nume noi de regizori de peste Prut pe harta cinematografiei mondiale. A fost precedată această renaștere în cinema, dacă putem spune așa, de măsuri similare luate de autoritățile românești?

Valentina Iusuphodjaev: „În România lucrurile s-au întâmplat altfel. Trebuie să începem de la faptul că Fondul de film în România există de zeci de ani, doar că ei periodic au modernizat statutul acestei instituții, legislația. La noi lucrurile, mă rog, cu istoria pe care o avem în spate sunt mult mai diferite. În primul rând, noi nu avem un fond de film. Asta este, să zic așa, prioritatea numărul 1 pentru domeniu, pentru a schimba lucrurile, pentru a putea funcționa adecvat procesului producției de film. Un fond de film în primul rând îți creează condiții adecvate pentru a funcționa, atât pentru Centrul Național al Cinematografiei, cât și pentru producător, pentru că la momentul actual noi suntem legați de anul bugetar fiscal. Or, o producție de film, chiar și un scurtmetraj, nu se încadrează în limitele unui an. Fiecare țară și-a găsit soluție, în majoritatea țărilor funcționează acest așa-zis fond extrabugetar, Fondul de film, unde se varsă niște taxe, taxe destinate special pentru producția de film, și nu numai pentru producția de film, și pentru alte lucruri, cum ar fi festivaluri, educație, promovare ș.a.m.d. Deci, oamenii au înțeles că nu poate fi înghesuit, să zic așa, acest domeniu în cadrul bugetar fiscal, funcționează cu totul altfel și dacă vrei, într-adevăr, să-i dai voie să se dezvolte trebuie să creezi niște condiții adecvate. Sunt țări care au altă abordare, au așa-zisele programe multianuale, dar care iarăși își permit aceleași lucruri – să funcționeze într-un buget care este planificat pe mai mulți ani de zile, nu doar pentru un singur an. În condiția în care nu avem acest fond, lucrurile vor merge tot timpul foarte-foarte greoi și chiar nu m-aș teme să zic, un pic așa, formal mai mult decât cu rezultate bune, chiar dacă cineaștii noștri se ambiționează, dar e mai mult pe cont propriu de a face niște filme și a avea niște rezultate.”

### Vezi și... ### Corona vs. cinefili. O Berlinală cu restricţii sanitare stricte

Europa Liberă: Deci, regizorii moldoveni nu reușesc numaidecât să fructifice acest buget separat al CNC pentru finanțarea producției filmelor locale?

Valentina Iusuphodjaev: „Bugetele sunt mici, dacă vedem care este bugetul CNC-ului pentru a susține domeniul...”

Europa Liberă: E vorba de câteva sute de mii de dolari, dacă nu greșesc?

Valentina Iusuphodjaev: „Exact. Este vorba de 400, anul acesta mai mult, e vorba de 400 de mii de euro. Or, un film de lung metraj de ficțiune înseamnă 300 de mii de euro, cel puțin. Această sumă de obicei este considerată un buget pentru așa-zisul film low-budget în Europa. Pe de altă parte, este vorba nu doar de bani, dar este vorba iarăși despre condițiile în care tu poți să lucrezi, să realizezi un produs. Este cumva stresant pentru producători să știe că sunt presați să facă o producție, și s-o facă de calitate, în limitele care nu sunt adecvate pentru o producție, pentru că un ciclu de producție a unui film este în jur de 3 ani de la dezvoltare până la premieră, ba uneori și mai mult, dacă vorbim despre documentare, de exemplu, pentru că sunt documentare unde trebuie să urmărești un personaj sau filmele de animație de lungmetraj, unde iarăși resursele sunt enorme și durează, 5 ani poate să dureze producția unui film de animație. În afară de aceasta, există această sincronizare cu piața europeană, pentru că ce se întâmplă, cum funcționează în alte părți? Tu câștigi niște bani de acasă, tu nu-i accesezi, dar știi că ei sunt garantați pentru tine și pentru că nicăieri nu sunt acoperite 100% de bugetul filmului, tu începi a căuta parteneri sau co-producători, sau co-finanțatori, sau eventuali cumpărători ai produsului tău și pentru asta ai nevoie de timp, asta este tot o perioadă care durează. Așa funcționează în toată Europa și noi cumva trebuie să ne sincronizăm cu acest proces european, pentru că astăzi conceptul coproducțiilor este unul care stă pe locul întâi în toată Europa; asta înseamnă și teritorii de distribuire ulterior, adică un public mult mai mare. Noi nu avem piață aici, piața este foarte mică, or din moment ce tu intri într-o coproducție internațională cu 3 țări, asta înseamnă automat că filmul va fi văzut în cele 3 țări sau 4 țări, în funcție de câți co-producători sunt într-un proiect.”

Trebuie să ne sincronizăm cu acest proces european

Europa Liberă: Atunci când îți propui sporirea prezenței țării pe arena internațională de film, nu poți să nu ai în vedere niște campanii de promovare, participarea la festivaluri și la evenimente peste hotare. Cum stau lucrurile sau intențiile și posibilitățile la acest capitol?

Valentina Iusuphodjaev: „Intenții sunt, noi începem cu pași mici, și aici mă refer la CNC, ceea ce ține de Centrul Național al Cinematografiei. Spre exemplu, avem pentru toamnă un eveniment deja agreat, Republica Moldova ca parteneră pentru un festival din Timișoara. Să facem planuri ține și de producători, cât sunt de activi, ei trebuie să aplice la diverse festivaluri. Dar pentru a merge sistemic și a promova, asta înseamnă iarăși niște investiții, bunăoară, acreditarea la Festivalul de la Cannes, unde ai acces la toate proiecții, la master class-uri, la conferințe ș.a.m.d., unde poți să-ți găsești, unde se fac contacte, unde se discută proiecte etc. o acreditare se ridică la 5 mii de euro. E o sumă! Filmul înseamnă investiții, aceste investiții se întorc nu imediat, dar din aceste motive e nevoie de o abordare vizionară pe termen lung. Există, evident, alte festivaluri, iarăși recent am avut o discuție cu un festivalul din Germania, care este un festival vechi, este o trambulină bună pentru alte festivaluri și vom vedea, am discutat să facem niște parteneriate, eventual pentru anul 2023 să facem o secțiune a filmului din Republica Moldova. Deci, planurile se fac așa, nu peste noapte, mai din timp, și vom analiza ce putem face, unde am putea fi prezenți, să zic așa, mai consolidat pe piața internațională anul acesta. În acest context, și aici iată este vorba de acest parteneriat cu Chemonics, pentru că financiar Centrul, din păcate, nu poate să acopere asemenea cheltuieli, dar ele sunt necesare. Noi trebuie să devenim auziți, noi devenim auziți mai mult hazardat sau sporadic datorită unor reușite ale regizorilor.”

### Vezi și... ### Valentina Iusuphodjaev (CNC): „Filmul încurajează gândirea critică” într-o lume bombardată de informație

Europa Liberă: Care se întâmplă aproape în pofida circumstanțelor, decât datorită lor...

Valentina Iusuphodjaev: „Exact, dar promovarea înseamnă și un plan consecvent și strategic, pentru că există o mulțime de exemple ale unor țări care nu au avut o tradiție în film – Macedonia de Nord, Kosovo, Estonia, fiind o țară foarte mică, – care acum s-au ridicat la nivel internațional și au devenit vizibile pe plan internațional. Sunt țări și din partea estică, din Asia, spre exemplu, eu am fost foarte impresionată de noua politică din Uzbekistan, pentru care dezvoltarea acestui domeniu este considerată strict ca o politică socială, pentru a stimula tinerii, pentru a-i ține acasă, ținând cont și de impactul enorm pe care îl are filmul asupra turismului local, pentru că prin film tu promovezi o țară. Și care este instrumentul cel mai accesibil atunci când, spre exemplu, a merge în Statele Unite cu un spectacol este foarte costisitor sau o carte care e scrisă în română iarăși implică traducere ș.a.m.d.? Filmul este cel mai cerut în cadrul diverselor evenimente care cumva promovează imaginea țării.”