Inspectoratul General pentru Migrație spune că peste 4.600 de cetățeni străini dețin acte valabile de ședere în scop de muncă în R. Moldova, cei mai mulți fiind bărbați, originari din Nepal, Bangladesh, India, Turcia și Uzbekistan.
Confruntată cu emigrarea propriei populații, R. Moldova se transformă din țară de origine, în țară de destinație pentru migranții economici. Mărimea imigrației ilegale nu a fost măsurată, dar datele cunoscute arată că R. Moldova rămâne o destinație mai puțin atrăgătoare decât alte țări din regiune.
În România, autoritățile au mărit cota vizelor de muncă în ultimii ani, ajungând la 100 de mii pentru 2025. Chiar și Ucraina, aflată în război, devine o destinație, muncitorii din Asia acoperind deficitul cauzat de plecarea ucrainenilor pe front.
Abdullah Al Mamun, în camera sa dintr-un cămin al Universității Tehnice din Moldova (UTM)
Perspectiva lui Abdullah, muncitor în construcții
Abdullah Al Mamun locuiește împreună cu alți 25 de muncitori originari din Bangladesh în unul dintre căminele fostei Universități Agrare, astăzi ale Universității Tehnice din Chișinău. Am stat de vorbă cu el în camera în care stă împreună cu alți trei oameni.
„Aici gătim”, ne-a arătat Abdullah bucătăria folosită în comun de mai mulți locatari în vechiul cămin studențesc. Baia este, ca de obicei, la capătul coridorului.
Căminul care nu a mai fost renovat demult este dat în chirie de universitate companiilor care angajează muncitori străini. Unii se rețin aici doar câteva zile, plecând mai departe la locul angajării, deseori în provincie. Pentru alții, ca Abdullah, căminul devine un loc permanent de trai.
Cei mai mulți dintre muncitorii veniți din țările asiatice sunt angajați în construcții, agricultură, livrări sau în fabrici, pe fondul lipsei acute de forță de muncă.
Un studiu realizat de Ministerul Economiei și citat de premierul Alexandru Munteanu arată că economia națională este sub nivelul minim de productivitate al Uniunii Europene, iar pentru a reduce acest decalaj ar fi nevoie de aproximativ 300.000 de angajați.
Abdullah Al Mamun, alături de prietenul său Ohe Khan (stânga). Aceștia locuiesc în aceeași cameră din căminul UTM.
Abdullah lucrează pe șantier ca muncitor necalificat și spune că este mulțumit de salariu – trimite acasă familiei aproape jumătate. Acolo i-au rămas părinții, două surori, un frate și ... soția. De fapt, s-a însurat în timp ce muncea la Chișinău, în timpul unei scurte vizite acasă.
A hotărât să plece la muncă în străinătate după ce a făcut colegiul de științe exacte, dar nu a reușit să intre la facultate. „La acea vreme am aflat de la unul dintre prieteni că în Moldova sunt oportunități bune de muncă. Lucrez mult aici pentru ca ulterior să pot să-mi deschid propria afacere când mă voi întoarce acasă”, spune Abdullah.
Pentru a ajunge la Chișinău, a cheltuit aproximativ 1200 de euro pentru drum, încă o mie - comisionul agențiilor de recrutare, plus Taxele privind viza de muncă variază între 40 și 80 de euro.
Adaptarea nu a fost ușoară. A învățat un pic de română cât să poată vorbi cu colegii la muncă: „Numai cu șeful vorbesc engleză”. Dintre bucatele locale, îi place mai ales zeama, iar în timpul liber joacă fotbal, de regulă cu proprii conaționali și colegi de cămin.
Perspectiva lui Ohe, curier
Ohe Khan, colegul de cameră al lui Abdullah, are mai puțin de un an în Republica Moldova. În vârstă de 24 de ani, este curier la o companie de livrări.
Muncește din greu, dar adună lunar cam 25 de mii de lei, și spune că este două ori mai mult decât ar putea câștiga în Bangladesh.
„Îmi place munca pe care o fac și moldovenii sunt generoși - uneori primesc bacșișuri de până la 100 de lei”, spune Ohe. Nici comunicarea nu este neapărat o problemă - cei care comandă mâncare pe aplicație cunosc, de regulă, engleza.
O mare parte din bani îi trimite părinților și surorii sale din Bangladesh. Spre deosebire de Abdullah, care vrea să se întoarcă acasă, să deschidă o afacere și să-i întoarcă banii tatălui care l-a sponsorizat să ajungă la Chișinău, pe Ohe îl bate gândul ca, dimpotrivă, să-și aducă și familia cu el, în R. Moldova.
„Nu vreau să mă întorc. Mi-aș dori ca familia mea să vină aici. Eu vreau să trăiesc în Moldova, e foarte bine”, susține el.
Ohe Khan, pe o bicicletă electrică, livrând mâncare în Chișinău
Cea mai mare concentrare a muncitorilor străini este în municipiile Chișinău, Bălți și Cahul, precum și în orașele Râșcani și Leova.
Inspectoratul General pentru Migrație a spus Europei Libere că, în ultimii trei ani, autoritățile au înregistrat o tendință de creștere a numărului de solicitări în vederea obținerii dreptului de ședere în scop de muncă, cu circa o mie de solicitări mai multe în fiecare an.
Doar pe parcursul anului 2025, Inspectoratul General pentru Migrație a înregistrat 6.160 de cereri privind acordarea sau prelungirea dreptului de ședere provizorie în scop de muncă. Pentru 5.707 cereri a fost acordat dreptul de ședere provizorie, iar pentru 453 de cereri au fost emise decizii de refuz privind acordarea sau prelungirea dreptului de ședere provizorie în scop de muncă, din varii motive.
Elena Dabija, administratoarea unei companii care se ocupă cu recrutarea muncitorilor străini, alături de tineri recrutați în Bangladesh, pe Aeroportul Internațional Chișinău, iulie 2025
Perspectiva Elenei, administratoare companie de recrutare
Pentru Elena Dabija, administratoarea unei companii care recrutează muncitori străini pentru companiile din R. Moldova, este un exemplu în care cererea se întâlnește cu oferta.
Firma sa a început să recruteze muncitori din străinătate în 2022. A început cu două persoane, „de probă”, iar acum numărul lor a ajuns la circa 300.
Colaborează cu agenții din țările de origine și împarte cu acestea comisionul perceput de la viitorii angajați pentru perfectarea actelor, găsirea locului de muncă și alte servicii, revenindu-i cam 10% din acest Aceste cheltuieli variază, dar pornesc de regulă de la 1000 de euro.
„În primul rând, acești angajați respectă programele de lucru și sunt gata să lucreze suplimentar pentru o plată suplimentară, ceea ce mulți dintre lucrătorii noștri de pe loc nu acceptă”, spune Elena, adăugând că „marea majoritate a muncitorilor străini vor să muncească și în weekend”.
Codul muncii din R. Moldova spune că munca în weekend (zilele de repaus săptămânal de obicei sâmbătă și duminică) este, ca regulă generală, interzisă. Dar există excepții, iar dacă se lucrează în zi de repaus, munca trebuie compensată mai mult.
Cei mai mulți muncitori străini recrutați de agenția Elenei provin din Nepal, Bangladesh și Sri Lanka. A mers chiar ea acolo pentru a se întâlni cu partenerii locali.
„Am fost și în Bangladesh, și în Sri Lanka, și în India. Am fost pentru că, de multe ori, când vrei să iei muncitori calificați, spre exemplu la construcții, la legat armătură, trebuie să îi vezi, pentru că una este ce spun ei că pot face și total diferit este ce fac ei”, spune Elena.
Elena Dabija (în prim-plan, stânga), în una din deplasările sale în India, alături de proprietari de agenții de recrutare din această țară, decembrie 2025
În afară de construcții, livrări și industria prelucrătoare, agricultura este un domeniu în care se angajează muncitorii străini.
Din cuvintele Elenei, cererea crește când începe culesul cireșilor și căpșunelor: „Apoi urmează culesul caiselor, prunelor, strugurilor. Nici în sere nu prea are cine să lucreze. După ce se încheie culesul, încep lucrările în livezi”.
O mare vinărie din raionul Ialoveni se numără printre primele firme care au angajat muncitori din străinătate pentru a lucra atât în vie, dar și în crama locului.
„Am mers aproape la toți miniștrii ca să obținem permisiuni, atunci când am început”, spune Anatol Sîrbu, directorul companiei de vinuri.
Nici el, nici alte firme care au la lucru muncitori necalificați din străinătate nu au vrut să ofere detalii, spunând că nu vor să devină ținte pentru ceea ce consideră o campanie politică împotriva angajării imigranților.
Liderul socialiștilor, Igor Dodon, a criticat angajarea de muncitori străini în R. Moldova, spunând, chiar în ziua publicării acestui articol, descriind-o drept „subminare a securității naționale” - narațiune întâlnită în discursul extremei drepte din țări europene, inclusiv în cel al fostei puteri din Ungaria prăbușită la recentele alegeri, din luna aprilie.
Perspectiva Oxanei și a lui Alexandru Călăraș, fermieri din Nisporeni
Majoritatea angajatorilor vorbesc cu muncitorii străini, cel puțin la început, cu ajutorul aplicațiilor de traducere.
Inclusiv soții Oxana și Alexandru Călăraș, care au o fermă de prepelițe în satul Barboieni, Nisporeni.
Lipsa unei forțe de muncă stabile și disciplinate pe plan local, i-a făcut să angajeze muncitori din Nepal și Bangladesh.
„Ăștia de pe loc vor doar cu ziua, dar nu vor angajați”, spune Oxana. Se plânge pe lipsa de educație a forței de muncă autohtone: „Trebuie să mai meargă prin sate autoritățile să vorbească cu oamenii – că trebuie să fii angajați, că așa e bine. Dar ei nu vor”.
Un contract de muncă înseamnă salariu stabil, impozite plătite, asigurare medicală. Dar mai înseamnă și obligația de a veni zilnic la muncă.
Angajatul din străinătate prezintă avantaje. Un contract cu un muncitor străin este, de regulă, încheiat pe un an. Decizia de acordare a dreptului de muncă se eliberează de Inspectoratul General pentru Migrație tot pe un an. Cu o lună înainte de expirarea termenului se depune cererea de prelungire a contractului, dacă aceștia vor să mai rămână.
Potrivit contractului, angajatorul le asigură cazarea și un salariu de bază prevăzut de legislație, de minim 8.700 lei (aproximativ 430 de euro).
Vorbind la sfârșitul lunii aprilie la un Forum Național al Pieței Muncii, ministra Muncii și Protecției Sociale, Natalia Plugaru, a spus că R. Moldova se confruntă cu un paradox pe piața muncii: deși zeci de mii de persoane sunt inactive, multe sectoare au deficit de angajați.
„O fabrică de textile era în căutare de muncitori, cei de la Agenția de Ocupare a Forței de Muncă au venit cu candidaturi, ulterior ei au refuzat din cauza salariului mic”, a spus Plugaru.
Și Ministra Muncii spune că trebuie aduși muncitori din străinătate, pe profiluri, în funcție de necesitățile angajatorilor.
Ministrul Economiei, Eugen Osmochescu, al cărui minister a făcut studiul despre deficitul de 300.000 de angajați, este de acord.
Dar subliniază o dilemă a autorităților: „Dacă importăm forță de muncă din străinătate, riscăm o anumită erodare în interiorul țării noastre și nu creștem în industrii cu o valoare adăugată”. Cu alte cuvinte, R. Moldova nu este o piață suficient de puternică pentru a atrage specialiști, iar importul de muncitori necalificați descurajează „creșterea industriilor cu valoare adăugată”.
Potrivit Inspectoratului General pentru Migrație, pe parcursul anului 2025 au fost constatate 296 de încălcări privind plasarea în câmpul muncii a cetățenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova. În mare parte este vorba despre muncă nedeclarată, adică fără contract de muncă.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te