În lupta cu pandemia, economia caută căi de supraviețuire

Însă, din cauză că sunt dependente de companiile mari internaționale, care și-au sistat temporar activitatea, și fabricile moldovene și-au trimis majoritatea angajaților în șomaj tehnic. La Ungheni, Cahul și Orhei câteva sute de angajați merg zilnic la muncă, între 6 și 10 procente față de tot personalul.

În lupta cu pandemia, economia încearcă să supraviețuiască

La Ungheni activează doar câteva fabrici din industria ușoară, mai exact o fabrică de încălțăminte și unele care produc fire naturale sau sintetice. Per total, circa 400 de angajați merg la serviciu din efectivul general de 3000 de salariați, spune Natalia Iepuraş, administratoarea Zonei Economice Libere Ungheni-Business. Din 6 aprilie însă și aceste întreprinderi intră în șomaj tehnic. Și asta pentru că ceilalți jucători de pe lanțul tehnologic și-au tras obloanele. Cât va dura pauza nu știe nimeni, totul depinde de companiile mari din afară, afirmă Natalia Iepuraș.

Persoanele care vin în aceste zile la serviciu respectă cu strictețe toate recomandările autorităților, dă asigurări administratoarea Zonei Economice Libere Ungheni.

„Dacă e să vorbim despre respectarea normelor sociale, orice întreprindere le respectă. Oamenii lucrează la distanță de un metru – un metru și jumătate. La intrare în fabrică, fiecare angajat este verificat cu termometrul acesta special. Se folosesc măștile, mănușile, dezinfectanți. La fiecare două ore angajatul își dezinfectează locul de muncă, plus că se dezinfectează pardoselile. Sunt transportați cu transportul care la fel este dezinfectat după fiecare tură. Oamenii care vin și lucrează în întreprinderile noastre cred că sunt cei mai siguri și sunt mai protejați decât atunci când se duc în sate și se plimbă de la vecin la vecin”.

În jur de 700-800 de muncitori din totalul de peste 11 mii de angajați mai activează și în Zona Economică Liberă Bălți, cu companii preponderent din sectorul automotiv și care are subzone în mai multe regiuni ale țării, spune administratorul Marin Ciobanu. El invocă situația unei întreprinderi de cablaje electrice pentru automobile de la Cahul și unei unități similare de la Orhei care și-au diminuat drastic producerea fără a le închide.

Marin Ciobanu afirmă că, de regulă, companiile cu capital străin rezidente au cele mai înalte standarde de securitate, ba mai mult aduc multe inovații în țară. De acest lucru s-ar fi convins cei care au făcut verificările, precizează el. Administratorul ZEL Bălți speră ca la mijlocul lunii aprilie să fie reluată producerea, după mai mult de o lună de staționare.

„Dacă închidem absolut totul, ne-am putea trezi peste două trei luni că vom avea câteva sute de mii de șomeri. Haideți să recunoaștem, multă lume trăiește de la salariu la salariu și vorbim de sute de mii de oameni care sunt direct dependenți de salariul lunar. Ce facem cu acești oameni peste două-trei luni? Evident, viețile omenești sunt cele mai importante, dar noi trebuie să ne gândim ce facem mai departe cu locurile de muncă. Noi nu putem să stăm toți acasă de lungă durată, nu știu până în octombrie sau până la sfârșit de an. Noi înțelegem care este situația la zi și, din păcate, multe companii vor da faliment, multe alte companii greu își vor reveni”.

Marin Ciobanu face parte din categoria celor care preferă să vadă partea plină a paharului. Valul va trece, dar trebuie să ne gândim ce o să facem după, spune administratorul Zonei Economice Libere Bălți. Țara nu-și poate permite să subvenționeze prea multe costuri, consideră el, dar nici să ofere alocații tare mari unor muncitori care ar putea rămâne fără serviciu. Acum trebuie căutate oportunitățile ce ar mai atenua criza provocată de coronavirus, poate de îmbunătățit legislația sau de gândit alte facilități fiscale. Marin Ciobanu spune că are deja câteva inițiative în minte.

În industria textilă din întreaga țară circa 20% din angajați își continuă activitatea, arată datele patronatelor. Fabricile de confecții spun că respectă normele cu maxim 50 de persoane aflate într-o hală, la distanțe mai mari de un metru una de alta. Și în acest domeniu se respectă toate cerințele, potrivit reprezentanților din domeniu, inclusiv purtarea măștilor, măsurarea temperaturii sau dezinfectarea locului de muncă. Cei din industria textilă s-au reprofilat acum pe producerea măștilor și a altor echipamente de protecție, încercând să nu rateze o cât de mică posibilitate de a supraviețui.