Linkuri accesibilitate

În fața coronavirusului, mulți mizează pe Dumnezeu și pe noroc, puțini pe sprijinul autorităților


La microfon, Lina Grâu. Din sumarul ediţiei:

Pandemia de coronavirus afectează puternic Europa și Statele Unite. În regiune, România, Ucraina și Republica Moldova iau măsuri fără precedent pentru limitarea circulației persoanelor. Administrația de la Tiraspol anunță și ea măsuri de carantină și trimite analizele la coronavirus la laboratoarele de la Chişinău. Un film despre Transnistria proiectat la un festival la Praga. Și un nou fragment din cartea Anul Tinereții, scrisă de tânăra autoare de la Tiraspol Larisa Calic, despre experiențele mai multor tineri care au făcut serviciul militar în armata transnistreană.

***

Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

În fața coronavirusului, mulți mizează pe Dumnezeu și pe noroc, puțini pe sprijinul autorităților
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct



Organizația Mondială a Sănătății (OMS) spune că Europa a depășit China după gravitatea epidemiei de coronavirus de tip nou. Pe acest fundal, tot mai multe țări anunță închiderea granițelor. În Statele Unite, președintele Donald Trump a introdus vineri starea de urgență, pentru a evita o situație asemănătoare celei europene, pe fundalul creșterii numărului de cazuri de infectare și în America.

În Republica Moldova numărul de cazuri confirmate e în creștere. Duminică era vorba despre 23 persoane, dintre care în cel puțin 10 cazuri a avut loc transmiterea locală a virusului. Autoritățile au instituit cod roșu de urgență sanitară, școlile și grădinițele și-au suspendat activitatea, piețele au fost închise, transportul public – oprit, la fel ca și zborurile în și din țările europene.

Administrația de la Tiraspol a anunțat măsuri de carantină și a interzis intrarea în regiunea transnistreană a străinilor. Locuitorii regiunii reveniți din străinătate sunt plasați în carantină pentru 14 zile. Tiraspolul nu are teste pentru diagnosticarea coronavirusului, iar toate analizele prelevate sunt trimise la Chişinău. Presa de la Tiraspol scrie că la Chişinău s-au discutat, pe 6 martie, „măsurile comune pentru combaterea coronavirusului”, la o întâlnire a reprezentanților departamentului de interne de la Tiraspol cu specialiști ai Ministerului Sănătății și ai Organizației Mondiale a Sănătății de la Chişinău. Tiraspolul a cerut ajutor pentru asigurarea cu echipamente și mijloace de protecție, în special costume de protecție și termometre fără contact.

Ucraina a anunțat vineri primul deces cauzat de noul coronavirus pe teritoriul său. Este vorba despre o femeie în vârstă care călătorise în Polonia. Cinci enoriaşi din biserica vizitată de femeie au apelat la medici cu febră ridicată, transmite Unian, citată de TVR Moldova. Biserica a fost dezinfectată, iar persoanele cu febră – izolate. Ucraina a decis închiderea temporară a granițelor.

Statele Unite au oferit Republicii Belarus petrol la prețuri “competitive” pe fundalul disputelor recurente ale Minskului cu Moscova privind prețul petrolului rusesc folosit de rafinăriile beloruse. Vineri, Departamentul de Stat a anunțat “disponibilitatea companiilor americane să înceapă imediat a vinde petrol Republicii Belarus”.

Preşedintele rus Vladimir Putin a promulgat joi, 12 martie, amendamentul constituțional care îi permite să candideze din nou după ce îi expiră actualul mandat prezidențial, în 2024, care trebuia să fie și ultimul, potrivit constituției vechi. Amendamentul a fost introdus marți în ultimul moment în cadrul unei reforme constituționale mai ample. În vârstă de 67 de ani, Putin nu a spus deocamdată dacă chiar intenționează să candideze din nou în 2024. Amendamentul de ultim moment îi permite să reseteze numărătoarea mandatelor și să rămână teoretic la putere până în 2036, adică până la 83 de ani.

Poliția de la Moscova a reținut zeci de persoane, majoritatea activiști tineri, care au pichetat sâmbătă în mod individual sediul Serviciului Federal de Securitate (FSB) al Rusiei, protestând față de “represaliile politice”. Printre cei reținuți pe motiv că au protestat fără autorizație de la primărie se numără și un veteran al apărării drepturilor omului în Rusia, Lev Ponomariov. AFP relatează că Ponomariov a fost reținut după ce le-a spus polițiștilor că, potrivit legislației, pentru proteste individuale nu este nevoie de autorizație. Protestul a fost organizat în apărarea persoanelor condamnate anul acesta pe baza acuzațiilor de terorism, multe dintre care spun că au fost torturate de FSB.

***

În regiunea transnistreană nu există, oficial, cazuri confirmate de coronavirus, lucru care însă poate fi explicat și prin dificultatea de a confirma infectarea, din moment ce, așa cum vă spuneam și în știri, Tiraspolul trebuie să trimită fiecare analiză la Chişinău pentru diagnosticare. Liderul administrației, Vadim Krasnoselski, a cerut locuitorilor să se abțină de la călătorii și a spus că oricine va reveni în regiune după o călătorie va sta în carantină timp de două săptămâni.

Executivul de la Tiraspol a interzis orice fel de reuniune pentru următoarele două săptămâni, iar de luni, 16 martie, sunt închise școlile¸ universitățile și colegiile. Cafenelele, magazinele și instituțiile își vor dezinfecta spațiile, transportul public va fi dezinfectat de trei ori pe zi, vor fi dezinfectate și lifturile și scările blocurilor. Pentru a rezolva problema lipsei de măști medicinale, Vadim Krasnoselski a dat indicații întreprinderilor de textile din regiune să coase măști din tifon, pe care să le vândă populației la un preț mic.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că o bună parte din responsabilități pentru prevenirea răspândirii coronavirusului revine în regiunea transnistreană departamentului de interne, adică miliției. Aceasta a instituit o linie fierbinte unde locuitorii regiunii sunt îndemnați „să raporteze persoanele care au revenit recent din străinătate și ar putea fi contaminate cu coronavirus”. În chiar prima zi printre cei care au sunat au fost și cinci apeluri care au raportat persoane revenite recent din străinătate. Miliția le-a luat în serios și a mers să verifice oamenii respectivi – s-au dovedit a fi alarme false – persoanele reveniseră din străinătate cu mult timp în urmă.


Banca centrală de le Tiraspol a emis un comunicat în care recomandă populației să facă plățile cât mai mult posibil cu cardul sau on-line și să folosească cât mai rar bancnotele și monedele, care pot deveni o sursă de infecție. Dacă plătesc cu bancnote sau folosesc bancomatele, oamenii sunt sfătuiți oricum să se spele pe mâini sau să le dezinfecteze. Banca de la Tiraspol notează că în regiunea transnistreană există peste 2500 de agenți economici care acceptă plata cu cardul și 40 de magazine on-line. 200 de mii de locuitori ai regiunii dețin 260 de mii de carduri bancare, notează comunicatul băncii transnistrene.

Mai mulți utilizatori ai rețelelor sociale au scris sâmbătă că rafturile magazinelor din regiunea transnistreană au fost luate cu asalt – oamenii își fac rezerve de produse alimentare, sanitare și de medicamente.

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a întreba trecătorii cum se protejează de noul virus și în ce măsură au încredere că instituțiile medicale le vor putea oferi ajutor în caz de necesitate.

Vox:

- Trebuie respectate regulile de igienă în primul rând. Trebuie să ne spălăm des pe mâini și să mergem mai cât mai puțin în locuri unde sunt mulți oameni.

- Mizăm pe Dumnezeu. Mai mult nu avem pe cine. În plus, există totuși o anumită imunitate, chiar dacă suntem mai bătrâni, totuși ne punem încă speranța în imunitatea noastră. Încercăm să ne hrănim organismul măcar cu ceva fructe. Pensia nu ne prea permite, dar ce să facem? Da, putem miza doar pe noi înșine. Cine știe ce e cu acest coronavirus, va ajunge la noi sau nu? Să dea domnul să nu ajungă. În rest, vedem ce se va întâmpla. Deocamdată umblăm fără măști.

Sper să vom evita această epidemie, că va trece pe lângă noi. Dar nimeni nu este protejat…

- Desigur că ne temem. Așteptăm să se inventeze vaccinul. Dar sperăm la mai bine, mizăm pe faptul că asta nu ne va afecta. Nici nu ai unde să pleci, pentru că aceasta este peste tot. Nici nu știu. Chiar îmi fac griji.
- Păi nu avem decât să așteptăm să vedem ce va fi. Nimeni nu poate face nimic. Ați văzut ce se face în Italia? Dacă ei acolo nu pot face față cu medicina lor, cum se poate opune Transnistria noastră săracă? Noi nici măcar termometre din alea care măsoară temperatura fără contact nu avem.

- Ne vom trata, dacă ceva. Și vom rămâne calmi. Nu avem nevoie de panică. Nici nu cred că este o boală – pur și simplu au aruncat prin lume ceva artificial.

- Nu știu ce se poate face. Trebuie luate măsuri înainte ca aceste lucruri să se întâmple. Eu am băut două cursuri de vitamine și de două ori pe săptămână merg și mă scald în bazin.

- Cel mai important este că se respecte regulile banale de igienă personală. Sper să vom evita această epidemie, că va trece pe lângă noi. Dar nimeni nu este protejat…

***


Patru pasageri ai cursei Wizz Air - cu care a venit pe 7 martie femeia din Italia contaminată cu coronavirus de tip nou -, domiciliază în regiunea transnistreană, doi în Slobozia şi câte unul în Bender şi Dubăsari. Ei se află în carantină la domiciliu, după ce au fost vizitaţi de echipe de medici şi miliţieni, care le-au explicat ce presupune acest regim. Până acum alte două paciente cu suspecţie de coronavirus din raioanele de est ale Republicii Moldova necontrolate de autorităţile constituţionale au trimis teste la Chişinău, care s-au dovedit a fi negative. Iar o pacientă a fost internată, tot la Chișinău, fiind suspectată de a fi contractat virusul. Ce capacități are administraţia de la Tiraspol de a preîntâmpina răspândirea noului virus şi în ce măsură se află în contact cu autoritățile de la Chişinău? Valentina Basiul cu detalii:

Autorităţile din sănătate de la Chişinău spun că singura instituţie acreditată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii de a face teste în Republica Moldova este Agenția Naţională de Sănătate Publică din Chişinău. Iar recomandările OMS sunt valabile în toată lumea, inclusiv pentru republica nerecunoscută de peste Nistru. Aşa se explică de ce în cazul celor două suspecţii din regiunea transnistreană probele au fost aduse în capitala moldoveană.


Aşa-zisul ministru de interne de la Tiraspol, Ruslan Mova a declarat că situaţia în regiunea transnistreană este sub control şi că nu există motive de panică. „Suspecţilor le este verificată temperatura din patru în patru ore şi facem toate măsurile de carantină necesare. Le-am dat din rezervele MAI lămpi bactericide”, a precizat el. Milițienii şi doctorii care i-au vizitat pe cei veniţi din Italia „le-au recomandat insistent să nu părăsească domiciliul şi să limiteze la maximum cercul persoanelor cu care intră în contact”.

Medicul reumatolog din Râbniţa Tatiana Fedoruk, care lucrează la spitalul Şodăneşti de peste Nistru, povesteşte că în oraşul din care provine a început o uşoară panică, lipsesc măștile de protecţie în farmacii. Frica de răspândire a noului virus este legată, spune ea, de gradul redus de cultură igienică a localnicilor şi de responsabilitate. Doctoriţa presupune că cei mai mulţi cetăţeni vin din Italia cu autobuzele şi microbuzele, nu se ştie cum sunt ei verificaţi la graniţă, iar odată ajunşi în satele şi oraşele lor ascund faptul că au venit din focare:

Aceste persoane nu înţeleg că trebuie să stea acasă în cele două săptămâni de incubare


„Oamenii se tem că acum vor începe a veni foarte mulţi gastarbeiteri din Italia, care sunt mai ales din sate. Se tem că va începe o epidemie. Sigur că este o oarecare frică. Dacă ar fi aşa ca o persoană când vine dintr-un anumit focar să nu meargă pe la rude, atunci nu va fi nicio problemă. Anume de iresponsabilitate se tem cei mai mulţi. Aceste persoane nu înţeleg că trebuie să stea acasă în cele două săptămâni de incubare. Dacă fiecare ar fi mai conştient, nu ar exista această panică. Asta e problema noastră principală: oamenii noştri sunt neascultători, ei cred că se poate întâmpla cu oricine numai nu cu ei. Respectiv, aceşti oamenii vor apela la medici doar când vor fi bolnavi, tare, când va fi mai complicat de gestionat cazul lor”.

Despre măsuri de precauţie care ar reduce din panică vorbește şi medicul pediatru Tatiana Bacico din Bender, care activează la centrul medicilor de familie de la Varniţa. Lucrătorii medicali din localitatea Varniţa, deşi au la evidenţă oameni din Bender, dar şi alte localităţi controlate de Tiraspol, nu se deplasează la aceşti pacienții, doar îi consultă pe loc:

„Oamenii vorbesc despre asta. Noi lucrăm cu măşti pe faţă. Le spunem că dacă vin anumite persoane din Europa, din anumite regiuni, dacă au fost în contact cu astfel de oameni, să apeleze la noi. Nu am supravegheat până acum cazuri de acest fel şi încă nimeni nu a apelat la noi care să fi venit din Italia”.

Medicii spun că dacă este depistat la timp noul virus nu e mai grav decât cel sezonier. Specificul acestei infecții este perioada mai îndelungată de incubare, de 2-3 săptămâni, perioadă în care cei bolnavi ar fi bine să stea departe de rude, colegi, vecini.

***

Filmul Transnistra, regizat de suedeza Anna Eborn, a fost proiectat duminică, 8 martie, la Biblioteca Municipală din Praga, în cadrul festivalului One World 2020. Eugen Muravschi a fost la eveniment și relatează:

Pelicula surprinde povestea unui grup de adolescenți din stânga Nistrului – Tania, unica fată și protagonista filmului, și Tolea, Dima, Denis și Burulea, băieți care concurează pentru atenția ei. Tinerii își petrec cea mai mare parte a timpului prin curți, în construcții abandonate sau pe malul Nistrului.

Alexandra Telpiș, organizatoarea festivalului de film Cesnok de la Tiraspol, invitată la discuția după proiecție și a ținut să sublinieze că lipsa spațiilor pentru tineri e una din marile probleme din Transnistria. Deși au farmecul lor, garajurile, curțile blocurilor și clădirile neterminate alcătuiesc până la urmă un peisaj dezolant – refugiul sărac al unor tineri fără oportunități.

Refugiul sărac al unor tineri fără oportunități...

Protagonista documentarului, Tania, pleacă la sfârșit în Grecia, iar Telpiș confirmă că într-adevăr tot mai mulți tineri părăsesc regiunea – fie pentru orașe apropiate cu mai multe perspective, precum Odessa sau Chișinău, fie pleacă mai departe în Europa sau Rusia. Însăși Telpiș a trăit cinci ani în România.

Cu excepția titlului, filmul evită pe cât posibil aspectele politice și concentrează pe tensiunile, jocurile, flirturile și taifasurile adolescenților. Publicul, nu prea numeros, a fost însă mai interesat de regiunea Transnistria decât de filmul Transnistria: cât de vie e ideologia sovietică acolo? Ce limbi se vorbesc, ce istorie se învață? Cum s-a schimbat situația după conflictul din Ucraina? Ce crede lumea despre Est și Vest?


Răspunsurile Alexandrei Telpiș nu sunt greu de anticipat: limba rusă domină, se învață istoria Rusiei și a Transnistriei, bătrânii sunt nostalgici după URSS, tinerii sunt prinși în spațiul informațional și cultural rus, iar Ucraina a devenit țară ostilă după războiul cu Rusia. Și totuși unele lucruri au început să se schimbe, spune Telpiș.

Oamenii din stânga Nistrului au tot mai multe contacte directe cu Europa...

„Fiindcă acum Moldova are regim liberalizat de vize cu UE, mai mulți oameni vin în UE și văd cum e aici. Părerea mea personală e că această fată din film a plecat în Grecia, nu în Rusia, fiindcă asta se întâmpla în 2017-18, când Rusia era în criză, rubla căzuse, și foarte mulți oameni care au lucrat în Rusia toată viața lor s-au întors, fiindcă nu mai avea sens să lucreze acolo, iar unii au emigrat apoi în Uniunea Europeană.”


Oamenii din stânga Nistrului au astfel tot mai multe contacte directe cu Europa, ceea le permite să mai iasă din bula Lumii Ruse, iar tinerii care se întorc, ca Telpiș, vin nu doar cu idei noi, dar încearcă să le bună în practică. Așa au crescut proiecte precum Club 19 sau Festivalul Cesnok, care încurajează participarea civică a tinerilor și le oferă o agendă culturală alternativă. Sau cum spune Telpiș, un spațiu unde să-și petreacă timpul și implementeze ideile, altul decât tradiționalele podiezduri și construcții abandonate.

***

În Rusia, președintele Vladimir Putin este pe cale să-și “reseteze” numărul maxim de mandate prezidențiale, așa încât să aibă posibilitatea rămânerii la putere până în 2036, când va avea 83 de ani. Alexandru Eftodi relatează:

Faptul că recurge la un asemenea amendament constituțional, după ani în care a spus că nu va schimba constituția ca să rămână președinte, i-a făcut pe criticii săi să afirme că societatea rusă are dreptul să se considere înșelată de președinte.

Președintele rus promovează de vreme îndelungată o amplă reformă constituțională care să schimbe raporturile între instituțiile statului și să ofere rușilor garanții sociale mai mari. “Reforma nu este despre mine, ci despre viitorul țării pentru următorii 30-50 de ani”, a spus Putin săptămâna aceasta, când amendamentele constituționale au ajuns în dezbaterea Dumei de Stat, camera inferioară a parlamentului rus.

Analiști politici tocmai terminau de întors reforma pe toate părțile pentru a găsi portițele despre care se bănuia că au fost prevăzute pentru a-i permite lui Putin să rămână la putere, fie și într-o formă deghizată, după anul 2024. Atunci îi expiră actualul mandat prezidențial, iar conform constituției actuale încă în vigoare trebuia să fie și ultimul.

Vladimir Putin și Valentina Tereșkova
Vladimir Putin și Valentina Tereșkova


Dar în Dumă, la votul în lectura a doua, din 10 martie, a apărut subit un amendament nou. A fost propus de prima femeie cosmonaut din Uniunea Sovietică, Valentina Tereșkova, astăzi deputată a partidului la putere, Rusia Unită. Tereșkova a propus ca Putin să fie lăsat să candideze de câte ori vrea. Ea a spus mai întâi că problema se pune nu despre soarta lui Putin, ci a cetățenilor Rusiei, despre viitorul ei. „Iar dacă așa stau lucrurile, de ce să ne mai ascundem după deget și să ridicăm fel de fel de construcții artificiale?”, s-a întrebat Tereșkova. „Trebuie, a continuat ea, să stabilim totul în mod cinstit, deschis și public, să eliminăm de tot din constituție limitarea mandatelor de președinte, iar dacă situația o va cere și, cel mai important, dacă oamenii o vor dori, trebuie să prevedem în lege posibilitatea ca președintele actual să candideze din nou la această funcție, dar deja conform constituției noi”.

...dacă și cetățenii ruși vor spune că sunt de acord, vor spune da la un vot popular pe 22 aprilie curent


...După propunerea fostei cosmonaute, care în esență îi permite lui Putin să înceapă de la zero numărătoarea mandatelor sale prezidențiale după 2024, de parcă nici n-ar fi fost președinte până acum, lucrurile s-au precipitat. Duma a luat o pauză, Tereșkova a mers rapid la Kremlin să-l convingă pe Putin, acesta s-a prezentat el însuși în parlament și a spus că acceptă amendamentul, că se lasă convins, dar cu un dacă, mai bine zis cu două: „Mai întâi, dacă și Curtea Constituțională a Rusiei va spune că amendamentul nu contravine constituției actuale. Apoi, dar poate și mai important decât atât, dacă și cetățenii ruși vor spune că sunt de acord, vor spune da la un vot popular pe 22 aprilie curent.”

Sociologul Gheorghi Satarov
Sociologul Gheorghi Satarov


Pentru politologul Gheorghi Satarov, care a participat la elaborarea actualei Constituții ruse, ceea ce s-a întâmplat în Duma de la Moscova săptămâna aceasta a fost un show bine regizat din timp. “În viața reală, a spus Satarov postului de televiziune Current Time (Nastoiașceie Vremea), lucrurile nu funcționează așa, că în Duma de Stat apare subit o idee interesantă, președintele Dumei îi dă telefon lui Putin să i-o împărtășească, acela lasă totul baltă, zice că o să vină și el, poate chiar o să și ia cuvântul … În viața reală, așa ceva nu se întâmplă”.

După discursul lui Putin, Duma a votat covârșitor pentru amendamentul constituțional. Din 450 de deputați, 383 au votat pentru, niciunul - împotrivă. Câteva ore mai târziu, amendamentele constituționale, inclusiv cele privind mandatele lui Putin, au fost confirmate la un prim vot și de Consiliul Federației, camera superioară a parlamentului rus. Astăzi, 13 martie, s-a relatat că și consiliile regionale din toate cele 85 de regiuni ale Federației Ruse au sprijinit reforma, așa încât Consiliul Federației își va da votul final până la sfârșitul săptămânii.

Apoi, mai rămân de îndeplinit condițiile lui Putin. Puțini se îndoiesc că amendamentele vor primi unda verde a Curții Constituționale ruse. Ultimul act va fi votul popular din 22 aprilie, dar acesta mai trebuie pregătit. Astăzi, mulți ruși nu prea știu pentru ce sunt chemați să voteze: “Putin zice că va fi așa cum va vota poporul, dar cum să votez eu dacă nu am habar ce modificări constituționale se vor pune la vot peste o lună”, spune într-un reportaj al televiziunii Current Time, Nicolai Timoșin, un alegător din Sagra, un sat cu vreo sută de locuitori și fără internet din regiunea Sverdlovsk din centrul Federației Ruse.

Alegătorul, ca mulți alții, nu a înțeles poate toate schimbările pe care le prevede reforma constituțională. Dar un lucru îl înțelege foarte bine: că lui Putin, care deja conduce Rusia de 20 de ani, i se oferă posibilitatea să rămână la putere încă cel puțin 16, până în 2036, când liderul rus o să aibă 83 de ani. Iar faptul că Putin încă este într-o formă fizică aparent bună, nu pare neapărat un argument solid: “Am și eu 73 de ani, iar la vârsta asta capul nu mai merge ca înainte, chiar dacă trântești lumea pe tatami sau marchezi goluri în poartă”, spune alegătorul Nicolai Timoșin în reportajul televiziunii Current Time. Și se mai întreabă dacă cei de sus văd că cei de jos înțeleg că reforma constituțională e cam cusută cu ață albă.

***

La începutul lunii ianuarie, la Tiraspol, a fost lansată cartea „Anul tinereții”, un debut al tinerei scriitoare Larisa Calic. Volumul conține istoriile a 12 tineri care au făcut serviciul militar obligatoriu în stânga Nistrului. Cartea a fost publicată cu sprijinul organizației din Cehia People in Need, din fonduri oferite de Ministerul de Externe al Cehiei prin Programul de promovare a tranziției și poate fi găsită pe internet, în limba rusă, la adresa transnistrianarmy.com.

Larisa Calic
Larisa Calic


Cartea pare să fi deranjat administrația de la Tiraspol, care imediat după apariția acesteia a început să distribuie prin intermediul presei din regiune materiale video și știri despre cât de mult s-au schimbat spre bine condițiile în armată și cum au dispărut relațiile nestatutare dintre militarii în termen după ce situația a fost luată sub control de liderul regiunii Vadim Krasnoselski.

Autoritățile de la Chişinău, dar și organizațiile de apărare a drepturilor omului din dreapta Nistrului, nu recunosc așa-numita armată transnistreană, calificând-o drept „structură paramilitară ilegală”.


Despre tratamentele degradante și tortura din armata transnistreană a vorbit și un alt tânăr din stânga Nistrului, Alexandr Rjavitin, care a fugit acum cinci ani din armata transnistreană și a povestit, inclusiv într-un documentar realizat de Europa Liberă, experiențele prin care a trecut. În luna decembrie acesta a mers în vizită la familia sa din regiunea transnistreană și a fost răpit de organele de forțe transnistrene. Mai târziu, Alexandr Rjavitin a fost reînrolat în armată și a apărut într-un reportaj al postului local de televiziune spunând că declarațiile sale au fost răstălmăcite de presa de la Chişinău și că acum condițiile din armată sunt foarte bune.

Sergiu Culeac a rezumat un capitol din cartea Lerisei Calic, Anul Tinereții:

Citația de înrolare am primit-o citația în luna mai. Am încercat până în ultimul moment să fac ceva, ca să scap de armată. Inventam tot felul de boli de care aș suferi. Îmi era frică! Înțelegeam că nu sunt deloc pregătit pentru așa ceva. M-am împăcat cu acest gând în ultima săptămână. Am fost înrolat în iulie.

Toți recruții merg la Parcani,unde are loc repartiția în unitățile militare din Transnistria. Din timp, am intervenit pe lângă factori de decizie, pentru ca să fac serviciul militar în unitatea din Parcani, despre care se spunea că acolo este foarte ușor. Am așteptat opt ore repartiția. Nu știu de ce a durat atât de mult. O zi întreagă am așteptat sentința.

M-au dus la cazarmă. Eram doar doi tineri. Ceilalți, încorporați până la venirea noastră, erau 15 la număr.

Deși îmi părea că m-am resemnat cu gândul că merg la armată, am simțit o frică la un moment dat


Odată ajuns în unitatea militară, în prima jumătate de oră am avut senzația că totul nu pare să fie chiar așa de rău. Ulterior, toți am mers să discutăm cu psihologul. Așteptându-mi rândul, am început să mă gândesc la faptul cum aș putea să scap de aici prin orice mijloace, deoarece nu plănuiam să fac serviciul militar un an întreg. Deși îmi părea că m-am resemnat cu gândul că merg la armată, am simțit o frică la un moment dat.

Am stat și am meditat, dar nu am inventat niciun motiv. În cele din urmă, i-am spus psihologului doar că am vedere slabă, că leșin, sunt nervos. Verzi și uscate am îndrugat. Firește, am fost declarat apt pentru serviciul militar.

Urma perioada de carantină. De obicei aceasta durează două-trei săptămâni, în cazul nostru a fost de 40 de zile. De ce atât de mult? Nu știu. Așa au decis ei.

Am primit, apoi, două zile de permisie, după aceea nu am mai fost lăsat să ies din unitatea militară timp de trei luni. Părinții și rudele mă vizitau, însă nu mai mergeam acasă. Singura șansă a apărut la începutul toamnei, în timpul aplicațiilor militare, când am plecat pur și simplu acasă – l-am sunat pe tata, el a venit și m-a luat cu mașina. Șase ore am petrecut acasă. Dorința de a dormi în condiții de casă, într-un pat normal, părea să fie o binecuvântare. Toți soldații încercau prin orice mijloace să meargă acasă. Să dormi suficient în cazarmă era imposibil. […] Într-o încăpere mare cu 80 de paturi, somnul mereu îți este întrerupt de diverse zgomote, de aceea toți își doreau să doarmă acasă.

De altfel, soldatul vrea să doarmă mereu și profită de orice ocazie, dacă prin apropiere nu se află vreun superior. După numărul de ore și regim, noi dormeam suficient, dar, probabil, efortul fizic era prea mare.

Pe durata aplicațiilor militare, dormeam în corturi. Nu aveam suficiente locuri de somn. Eram 15 persoane, locuri, în schimb, doar 12. Dacă se întâmpla să merg ultimul la somn, totul era deja ocupat. S-a întâmplat să dorm în cabina unui camion Zil, tremurând de frig.

Eram în unitatea de lunetiști. Muniții neexplodate erau depozitate într-o construcție din cărămidă și lemn care stătea să cadă. Într-o zi ne-au pus să cărăm cu mâinile toate munițiile într-un alt depozit, aflat într-o stare mai bună. Toți am avut senzația că stăm pe un butoi cu pulbere. Îmi tremurau brațele, când țineam în palme vreo grenadă neexplodată. Dacă cineva ar fi scăpat jos vreun proiectil, jumătate din localitatea Parcani ar fi fost distrusă.

Pe poligoanele rusești, am mers de mai multe ori. Având în vedere ceea ce i-am spus psihologului, ar fi trebuit să fiu considerat un dezechilibrat, gata să împușc pe oricine. Cu toate acestea, am fost lăsat să trag cu arma. De ce ar mai fi nevoie de psihologi în armată?

Pentru teritoriul Transnistriei, flota de vehicule militare era destul de mare. Din cele 60 de vehicule, puteau fi pornite doar patru. Conform calculelor, noi ar fi trebuit să amplasăm minele în zona podului Bîcioc într-o oră și jumătate – pregătirea pentru transportarea tehnicii militare, ajungerea la destinație și minarea teritoriului -, noi însă aveam nevoie de nouă ore.

La sfârșitul lunii octombrie, am fost admis în serviciul de gardă în calitate de santinelă până la terminarea armatei. Eram puțini la număr, așa că stăteam de gardă 24 de ore, după care aveam o zi de odihnă, apoi iarăși în tura de gradă. Și tot așa. Deși conform regulamentului, ar fi trebuit să se întâmple o dată sau de două ori pe lună. Postul de gardă se afla dincolo de teritoriul unității militare, la 15 minute de mers pe jos. Eram șapte oameni. Toți înarmați. Traversam întreg satul ca să ajungem la flota de vehicule militare, întinsă pe un teritoriu imens și fără iluminare. Noaptea nu vedeai decât doi pași în fața ta. Nu exista nici împrejmuiri speciale. Oricine putea să ajungă din întâmplare pe teritoriul zonei militare. Teoretic, santinela este obligată să deschidă focul, astfel că poate răni o persoană ajunsă acolo accidental.

„Întregul sistemul este o absurditate…

După ninsoare, capota mașinii o foloseam drept lopată pentru deszăpezire. Scoteam tabla metalică a capotei și curățam cu ea zăpadă, pentru că nu aveam lopeți. Ni se spunea să le cumpărăm din banii noștri, dacă avem nevoie de ele.

Tânăr recrut în armata transnistreană nerecunoscută depune jurământul de credință, Tiraspol
Tânăr recrut în armata transnistreană nerecunoscută depune jurământul de credință, Tiraspol

În armată toată lumea bea, fără nicio excepție. […] Însă cazuri de consum de droguri erau mult mai multe decât mi-aș fi dorit. Preferatele majorității - stupefiantele sintetice. Mai mult de jumătate dintre soldați și ofițeri consuma așa ceva, dar toți scăpau basma curată.

Pe durata serviciului militar, m-am îmbolnăvit de streptodermă, deși respect regulile de igienă. Medicii mi-au prescris antibiotice și îmi tratau rănile cu permanganat de potasiu, în popor i se mai spune marganțovka. Iar un soldat a fost diagnosticat cu o formă deschisă de tuberculoză. Trei săptămâni au trecut din momentul depistării bolii și până a fost declarat inapt pentru armată.

Am fost, probabil, singurul care pe durata serviciului militar mi-am permis să merg de două ori la mare la Odesa și de vreo cinci ori să ajung la Chișinău. În orice moment puteam fi sunat și anunțat: „Băiete, e alertă, revino în unitate!” Și asta pentru că pe toate le făceam cu cap.

În armată, toți își exercită întotdeauna dreptul de vot. Ești forțat să votezi. Când au avut loc alegerile prezidențiale, ne-au spus așa: „dacă vreți să mergeți acasă în fiecare zi, atunci votați pentru acest candidat”. Aproape toți au votat pentru cel care a câștigat. La fel a fost și în cazul alegerilor locale. […] Mulți dintre amicii mei și-au făcut viză de reședință pe malul drept al Nistrului, pentru a face armată acolo. […]

Livretul nostru militar nu este recunoscut complet nici chiar în Rusia. Trebuie să prezinți un milion de acte, să pierzi o groază de timp și poate, în cel mai bun caz, persoana va urma timp de câteva luni niște cursuri de recalificare.

Armata mi-a creat probleme în ceea ce privește studiile universitare. Am pierdut un an școlar


În armată am învățat să mă împac cu oricine, indiferent dacă e o persoană rea sau neplăcută, pentru că nu există o altă opțiune. Însă nu este abilitatea pentru însușirea căreia trebuie să pierd un an din viață. Dacă nu aș fi făcut armată, nu știu cum ar fi fost viața mea. Armata a schimbat multe. Armata mi-a creat probleme în ceea ce privește studiile universitare. Am pierdut un an școlar. Când am mers la universitate, cei de acolo mi-au spus că nu pot continua, deoarece în anul respectiv de studii nu s-a făcut admitere la specialitatea aleasă de mine. Din cauza acestei legi mulți tineri au de suferit. Atunci când prietenii sau amicii mei din străinătate află despre înrolarea după primul an de facultate, ei întreabă: „Cum este posibil așa ceva? Cum poți fi luat în armată după primul an de facultate? E o prostie!”

Întregul sistemul este o absurditate. Armata, de fapt, ar trebui să însemne propagandă politică, patriotism etc. În cele din urmă se întâmplă contrariul – începi să urăști Transnistria.

***

Aici e Radio Europa Liberă

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG