Moderatorul emisiunii - Lina Grâu. Din sumarul ediţiei: Familia și apropiații declară că liderul Partidului Comunist din regiunea transnistreană, Oleg Horjan, condamnat la 4 ani și jumătate de închisoare pentru organizarea unui miting pașnic la Tiraspol, este deținut în condiții improprii și are probleme de sănătate. Are sau nu regiunea transnistreană, condusă acum de un partid monopolist, nevoie de mai multe forțe politice – opinia locuitorilor regiunii transnistrene. Și o privire comparativă asupra situației din regiunile secesioniste ale Georgiei și Republicii Moldova, într-un interviu cu directoarea portalului Anticoruptie.md, Cornelia Cozonac.
***
Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut din nou Rusia ca fiind vinovată pentru încălcarea dreptului la proprietate al fermierilor din raionul Dubăsari. Sentința a fost pronunțată marți, 18 februarie, în cea de a doua cauză a fermierilor din raionul Dubăsari, ale căror terenuri au fost sechestrate de către administrația de la Tiraspol, anunță Asociația Promo-Lex. Este constatată și lipsa unui remediu efectiv la nivel național în legătură cu violările drepturilor la proprietate. Curtea a dispus încasarea prejudiciului de 63 de mii de euro pentru cei 42 de reclamanți și suma de patru mii de euro pentru costuri și cheltuieli de reprezentare.
Deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate, Lilian Carp, a cerut Guvernului României să-i retragă cetăţenia română Svetlanei Krasnoselskaia, soția liderului transnistrean Vadim Krasnoselski. „Aceste persoane, susține Lilian Carp într-o petiție, sfidează grav legislația României și profanează integritatea și imaginea statului, acuzându-l de război civil și genocid în Republica Moldova.”
Tiraspolul a criticat în termeni duri decizia băncilor de pe malul drept al Republicii Moldova de a nu mai accepta, începând cu 14 februarie, plățile companiilor din regiunea transnistreană efectuate prin bănci transnistrene. Reprezentantul Băncii centrale de la Tiraspol a spus că este pentru prima dată în 30 de ani când se întâmplă așa ceva și că întreprinderile transnistrene nu mai pot face plăți furnizorilor de servicii sau achita materia primă. Din acest motiv, Uzina metalurgică de la Râbnița a anunțat că și-ar putea reduce volumele de producție, pentru că nu poate achita serviciile Căilor ferate din Moldova. „Sancțiunile financiare impuse de Chişinău sunt acțiuni politice care contravin parametrilor comerțului liber și lovesc în legăturile economice nu doar ale Transnistriei cu Moldova, ci și cu Uniunea Europeană”, a declarat șeful negociatorilor de la Tiraspol, Vitali Ignatiev. În toamnă, băncile moldovenești au blocat conturile a patru întreprinderi din regiunea transnistreană, pe motiv că acestea nu s-au conformat noilor cerințe privind combaterea spălării banilor. Subiectul bancar a fost de atunci una din temele centrale ale discuțiilor politice și la nivel de experți, inclusiv în formatul oficial de negocieri 5+2, dar și la întâlnirile dintre președintele Igor Dodon și liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski.
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a cerut autorităților ruse să redeschidă ancheta penală legată de asasinarea politicianului rus de opoziție Boris Nemțov, ucis pe 27 februarie 2015 în apropiere de Kremlin. Într-un raport publicat joi, OSCE spune că ancheta inițială a uciderii lui Nemțov a lăsat multe întrebări fără răspuns. Vicepreședinta AP OSCE, Margareta Cederfelt, a lucrat la raport începând cu luna februarie a anului trecut. La audieri ea a povestit cum a încercat fără succes în tot acest răstimp să ia legătura cu autoritățile ruse pentru a colabora în acest caz.
Margareta Cederfelt: „Cea mai bună cale – dacă există neînțelegeri în privința raportului, nu este de a ignora sau a refuza cooperarea, ci este dialogul. Dar și tăcerea până la urmă este o declarație.”
Raportul a fost prezentat cu o săptămână înainte de împlinirea a cinci ani de la asasinarea lui Boris Nemțov, împușcat la 200 de metri de zidul Kremlinului. Până în prezent justiția rusească a condamnat doar executorii asasinatului, în timp ce comanditarul rămâne necunoscut.
Jurnalistul biroului pentru Crimeea al postului nostru de radio, Micola Semena, care a fost condamnat de autoritățile din Rusia din Crimeea la 2 ani și jumătate de închisoare sub acuzația de „separatism”, a ajuns la Kiev, după eliberarea din închisoare ca urmare a deciziei tribunalului din Simferopol din 14 ianuarie. Semena, în virstă de 69 de ani, va rămâne împreuna cu familia sa în Ucraina, dar a declarat că „atâta timp cât o parte din Ucraina este ocupată, nu o pot considera patria mea”. Președintele postului nostru de radio Jamie Fly a salutat eliberarea jurnalistului din captivitate și a spus că publicul așteaptă de la el să își continue cariera de jurnalist.
***
La începutul acestui an, autoritățile de la Chişinău au anunțat că au făcut demersuri pentru eliberarea liderului opoziției comuniste din regiunea transnistreană, Oleg Horjan, care este și deputat în Sovietul suprem, legislativul de la Tiraspol. Horjan a fost condamnat la 4 ani și 6 luni de închisoare pentru organizarea unui miting pașnic în centrul Tiraspolului, pe 6 iunie 2018, împotriva actualei puteri. Partidul Comunist din regiune este în opoziție față de Partidul Obnovlenie, subordonat holdingului Sheriff, care controlează puterea executivă, legislativă, precum și fluxurile economice din stânga Nistrului. Asociația Promo-lex de la Chişinău a anunțat că dosarul lui Horjan a fost pus pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Demersul Chişinăului a fost făcut la pachet cu solicitarea de eliberare a lui Alexendr Rjavitin, tânărul care a fugit acum cinci ani din armata transnistreană și care a fost răpit în luna decembrie de organele de forță transnistrene și impus să-și continue serviciul militar.
Vicepremierul pentru reintegrare, Alexandru Flenchea, declara la mijlocul lunii ianuarie că politicianul care stă în detenție de mai bine de un an are probleme de sănătate.
Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că ultimul număr al ziarului „Adevărul Transnistriei”, editat de Partidul Comunist din stânga Nistrului, publică un apel al Partidului Comuniștilor din Ucraina care cere administrației de la Tiraspol „să oprească abuzurile și să asigure asistența medicală deținutului politic Oleg Horjan”.
Serghei Ursul s-a întâlnit cu redactorul-șef al ziarului editat de comuniștii din regiunea transnistreană, Nadejda Bondarenko, pentru a o întreba care este starea lui Oleg Horjan și dacă familia lui are acces la el.
Nadejda Bondarenko: „Despre familie pot să spun că fiul cel mare s-a întors din armată. În timp ce copiii altor deputați se bronzează pe plajele din Miami, fiul lui Oleg Horjan, Evgheni, și-a făcut serviciul militar, așa cum se cuvine, și a revenit acasă.
Soția lui Oleg Horjan, atunci când el a fost arestat, a fost și ea ținută închisă trei zile într-un subsol, fără nicio vină. Evgeni i-a ținut megafonul la miting, dar Svetlana a stat în general în alt colț al pieței, fără să spună nimic și fără să țină vreo pancartă. Și a fost închisă pentru trei zile într-un subsol… Vă imaginați starea acestei tinere oneste, care nu a încălcat niciodată nimic?
Acum ea a născut o fetiță, pe care au numit-o Eva. Toată lumea e încântată, deși acesta este singurul moment frumos în familie acum.
În timpul anchetei Horjan a stat în izolator, dar după așa-zisa condamnare a fost trimis în colonia numărul 1, într-o baracă de 50 de persoane. Este o încăpere cu 50 de paturi care stau în două rânduri, ceea ce este foarte comod pentru supraveghetori, dar nu și pentru deținuți. În acea baracă foarte mulți fumează și nu are sens să-i rogi să nu fumeze în cameră, pentru că ei sunt majoritatea.
Mai este un moment picant – nu orice deținut îi are ca victimă pe ministrul afacerilor interne…
Deținuții au o atitudine bună față de Horjan. În primul rând, pentru că este un om cumsecade și puternic. Și acolo puterea este respectată mai mult decât cumsecădenia. Și nu doar puterea fizică, dar și cea morală – sunt respectați oamenii care nu s-au frânt.
În plus, mai este un moment picant – nu orice deținut îi are ca victimă pe ministrul afacerilor interne. Eu chiar nu-l înțeleg pe ministru – în perioada sovietică era o rușine pentru un milițian să ajungă să fie victimă. Să zicem, sunt situații extreme când te-au adus la reanimare cu un cuțit în spate, atunci nu mai ai ce face. Dar așa, pur și simplu, să te declari victimă??? Ministrul nostru de interne figurează ca victimă de două ori la mine și o dată la Horjan.”
Europa Liberă: Dar care este starea de sănătate a lui Oleg Horjan?
Nadejda Bondarenko: „El a fost luat la punctul medical din baraca în care este ținut. Tensiune, inimă, vârtejuri, grețuri și așa mai departe. Dar acum la noi știți cum e – chiar și în spitalele obișnuite rudelor li se dă o listă lungă cu cele necesare, pentru că nu există medicamente. Vă imaginați ce se face în închisoare.
El a fost adus intenționat în starea aceasta. Cât stă în închisoare, Oleg continuă să se ocupe de apărarea drepturilor deținuților, pentru că este un jurist cu experiență vastă. Cât a fost deputat s-a implicat și în problemele civile, și în cele penale ale cetățenilor, și în conflictele de muncă, și în cele locative.
Soția a putut să-l viziteze în sfârșit recent și Oleg a transmis că personalul are o atitudine bună față de el. Doar că acolo există un singur asistent și o soră medicală – în secția medicală respectivă medic pur și simplu nu există. Când i s-a făcut foarte rău a fost târât sub convoi la Grigoriopol la spital. În cătușe. Iar de la cătușe mergea un lanț care îl lega de mâna unui gardian. Gardienii erau niște bieți tineri cu cagule pe cap – așa este uniforma lor acum. Și vă imaginați că astfel au dat ei buzna într-un spital obișnuit, civil. Evident că oamenii de acolo au făcut ochii mari. Evident că pe Horjan multă lume îl recunoaște. L-au dus într-un cabinet – iar acolo pe perete era un calendar cu portretul lui. L-au dus în alt cabinet, iar acolo, la fel, pe perete – un calendar cu portretul lui. Iar după investigație nu l-au lăsat la spital, l-au târât înapoi.”
Europa Liberă: Dar de când a început Oleg Horjan să aibă probleme de sănătate?
Nadejda Bondarenko: „Sănătatea i s-a înrăutățit încă din vară. Și multă vreme nu i s-a acordat tratamentul prescris în spitalul raional. Acum, poate că e mai bine că l-au transferat în secția medicală, pentru că altfel riscă să ajungă la psihiatrie, iar acolo e foarte rău.
...totuși se tem, pentru că dacă i se întâmplă ceva acolo, va fi un scandal foarte mare
Oleg, spre deosebire de alți deținuți, nu a creat probleme administrației închisorii. El nu joacă pe bani pe care nu-i are, el nu provoacă conflicte cu alți deținuți, el nu scrie plângeri nemotivate – așa, pur și simplu pentru că nu are ce face. Așa că majoritatea gardienilor îl tratează ca pe un om care nu le creează probleme. Însă el creează probleme conducerii – trebuie să recunoaștem acest lucru. Pentru că există presiuni din partea șefilor mai mari, iar aceea sunt presați la rândul lor de alți șefi, și mai mari, care cer ca acest om să fie redus la tăcere. Pe de altă parte ei totuși se tem, pentru că dacă i se întâmplă ceva acolo, va fi un scandal foarte mare. Și ei sunt stresați, nu știu cum să-i închidă gura, prin ce pârghii și presiuni și îi fac probleme din nimic. Lui Horjan i se pregăteau câteva situații cu încălcări, pentru ca să aibă motive să-l ducă la psihiatrie. Și în acel moment i s-a făcut rău.
Pe internet văd multe comentarii urâte – că Horjan simulează… Dar știți că există lucruri pe care nu le poți simula. Când soția l-a vizitat recent, a spus că a văzut că are pe față capilare sparte, din cauza tensiunii ridicate. În plus, alimentația acolo este foarte proastă și e foarte ușor să te îmbolnăvești de stomac, motiv pentru care e important să-i fie transmise permanent pachete cu alimente de calitate, lucru de care se ocupă soția lui.
Și noi aici primim ajutoare pentru el, de la tot felul de oameni. Atunci când organizațiile locale de partid adună bani și îi aduc la noi, măcar putem scrie despre asta. Dar de multe ori se întâmplă că omul vine pur și simplu din stradă, donează bani și vrea să rămână anonim. Despre ce vorbește acest lucru? În primul rând, despre faptul că oamenii sunt speriați de regimul de la putere. Pentru că ei nu fac nimic rău – sunt donații benevole, ajutor umanitar, dar oricum ei nu vor ca numele lor să fie cunoscut sau, doamne ferește, să li se spună mulțumesc prin intermediul ziarului.
Toți sunt sătui de regim
Pe de altă parte, asta vorbește despre faptul că toți sunt sătui de regim și că oamenii vor să contribuie măcar cât-decât la lupta cu actuala putere, măcar ajutându-l pe cel care a avut de suferit în lupta cu acest regim.”
***
Pe lângă Oleg Horjan, în închisorile din regiunea transnistreană mai sunt închise și alte câteva persoane care au criticat actuala putere de la Tiraspol. Printre acestea sunt pensionarele Olga Kruglova și Tatiana Belova, iar o a treia persoană, soțul Tatianei Belova, a dispărut de acasă odată cu arestarea ei. Soarta acestuia rămâne necunoscută și doar din spusele unor foști deținuți se poate presupune că și acesta este în închisoare. Demersurile oficiale ale unor organizații de apărare a drepturilor omului care vor să afle care sunt condițiile în care sunt ținuți deținuții politici rămân de regulă fără răspuns.
În plus, mai multe persoane care au criticat actuala putere de la Tiraspol au fost convocate de-a lungul timpului pentru explicații la Procuratura și Comitetul de anchetă al regiunii separatiste, majoritatea fiind lideri sau activiști ai Partidului Comunist din stânga Nistrului. Au fost persecutați și mai mulți apropiați ai fostului lider transnistrean, Evgheni Șevciuk, care, și el, a fugit din regiune fiind acuzat de rivalii săi de infracțiuni economice după ce a pierdut puterea în 2016. Iar un apropiat al lui Șevciuk, fostul primar al orașului Tiraspol, Andrei Bezbabcenko, care a participat și în campania electorală a acestuia, a fost omorât la Odesa în primăvara anului trecut.
***
Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au ieșit în stradă pentru a întreba trecătorii dacă regiunea are nevoie sau nu de mai multe partide.
- Nu, nu este nevoie. Și așa sunt multe și fără niciun folos.
- Nici nu știu ce să vă spun, sunt foarte departe de politică. Dar eu aș spune că mai degrabă nu. Ca să nu fie certuri, să nu-și tragă fiecare partid partea cea mai bună și mai caldă de plapumă la el.
- Cu cât mai multe, cu atât mai bine – eu așa cred. Așa ar exista o anumită confruntare. Nici nu știu ce partid al lipsi la noi… Unul care s-ar opune Sheriff-ului, de exemplu.
- Eu cred că trebuie să fie ca în Uniunea Sovietică, să fie dezvoltat Partidul Socialiștilor, care să reprezinte puterea poporului.
- Cred că e nevoie de unele partide, dar nu așa de multe ca să stea doar în fotolii. Trebuie unele care să facă treabă.
- Cu cât mai multe, cu atât mai bine, pentru că va fi concurență. Sunt multe partide bune, doar că ele toate sunt în contradicție cu partidul și guvernul Transnistriei…
***
O investigație publicată recent de portalul Anticorupție.md aduce în atenția opiniei publice viața de după război din entitățile separatiste ale Georgiei și Republicii Moldova. Jurnaliștii din cele două țări notează că cele două războaie în Georgia și unul în Republica Moldova, toate susținute de Federația Rusă, au dezbinat teritorii, au frânt destine omenești, au despărțit familii și au învrăjbit oameni. După războaiele teribile au apărut entități autoproclamate: Abhazia și Osetia de Sud în Georgia și Transnistria în Republica Moldova. Toate trei republici separatiste continuă să fie susținute, prin scheme dubioase de Federația Rusă, dar și prin propagandă și dezinformare, o mașinărie puternică, alimentată de la Moscova. Directoarea portalului Anticorupție.md, Cornelia Cozonac, este printre autorii materialului și relatează:
Într-o vizită recentă în Georgia, am discutat cu politicieni și experți locali despre cum acționează propaganda și dezinformarea în Georgia și ce ar trebui de făcut la nivel de politici, dar și la nivel de societate, pentru a face diferența dintre informația corectă și cea manipulatorie, dar și ce ar trebui să știe cetățenii, astfel încât să nu ajungă să le fie influențate deciziile, mai ales în campaniile electorale.
Helen Khoshtaria este deputată din opoziție în Parlamentul georgian. Ea ne spune că propaganda rusă este utilizată în scopuri strategice, pentru a nu permite independența deplină a statelor din spațiul ex-sovietic și dezvoltarea lor, cum ar fi Georgia, Moldova, Ucraina:
Helen Khoshtaria: „În Georgia se lucrează prin agenți direcți, prin partide, ONG-uri și grupuri de influență, prin biserici, iar în ultimul timp și prin structurile guvernamentale. Moscova știe că dacă oamenii vor trai mai bine, integrarea în UE va deveni realitate și asta va oferi mai multe șanse pentru cei din teritoriile ocupate, de integrare. Acum cel mai des se manipulează prin mesaje precum că în UE si SUA e rău, criminalitatea vine de acolo, migranții ne vor ocupa teritoriile, iar homosexualismul ne afectează valorițe și tradițiile. Scopul propagandei este de a paraliza procesul de luare a deciziilor, de a discredita instituțiile UE și parteneriatele transatlantice care au un rol recunoscut în arhitectura europeană economică și de securitate în ochii și în mințile cetățenilor”.
Deputata se arată îngrijorată de faptul că, în ultimul timp, în Georgia, anumiți oficiali, citez: „încep discuții periculoase pentru independența Georgiei”.
Subiecte similare, doar că despre Războiul de la Nistru, din 1992, au generat discuții controversate și în spațiul mediatic și politic de la Chișinău. Recent, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Aureliu Ciocoi, a lansat ideea că armata rusă, staționată în stânga Nistrului, ar fi oprit, în 1992, vărsările de sânge.
Declarația oficialului a atras critici dure. Analistul politic Dan Dungaciu, bunăoară, menționează că declarația diplomatului moldovean „transmite că pozițiile Republicii Moldova pe Transnistria încep să se suprapună oficial cu poziția Federației Ruse”.
Tamar Khorbaladze este expertă în cadrul Fundației pentru Dezvoltare Media de la Tbilisi. Ea spune că propaganda rusă în Georgia țintește cu mesaje despre pericolul pentru tradițiile georgiene, pentru familia georgiană, adică utilizează sentimentele, tradițiile, valorile naționale și induce frica legată de anumite amenințări:
Tamar Khorbaladze: „Unele mesaje propagandistice speriau lumea că guvernul s-a angajat să primească mai mulți migranți din Siria și Iran și că georgienii vor fi în minoritate. Până la urmă, mesajele și-au făcut efectul: numărul turiștilor din țările respective a scăzut.”
Am întrebat-o pe Tamar care ar fi căile de schimbare, de combatere a fluxului de propagandă, pentru o mai bună informare a cetățenilor, ca să poată să sesizeze știrile false, dezinformarea:
Tamar Khorbaladze: „Este greu să lupți cu propaganda rusă, care este masivă, sunt resurse mari și se lucrează mult în diferite direcții. Trebuie crescut nivelul de gândire critică printre consumatorii de media, printre tineri mai ales, cei care se află mai mult în mediul online, unde a migrat masiv priopaganda. Putem să fim etici, dar informația nu trece doar prin media, ci și prin rețelele sociale. Dacă nu ai o pregătire media bună, o atitudine critică, nu te descurci.”
***
Am invitat-o pe Cornelia Cozonac în studiul Europei Libere pentru a o întreba, în primul rând, care sunt lucrurile ce sar în ochi atunci când pui față în față situația din Georgia și cea Republica Moldova?
Cornelia Cozonac: „Experiența din Georgia a fost una chiar foarte bună. Mi s-au aruncat în ochi mai multe lucruri – aceleași mesaje comune ale propagandei rusești și dezinformării în Georgia, practic, similare; tehnicile de promovare a acestor mesaje erau exact ca în Republica Moldova. De exemplu, aceeași temă a migranților – la noi și la ei.”
Europa Liberă: Ne amintim de cei 30 de mii de sirieni. Mi s-a părut trasă la indigo situația cu sperietoarea migranților.
Cornelia Cozonac: „Da, în Georgia sperietoarea sunt iranienii și turcii. Despre iranieni se vorbea că vin masiv în Georgia și cumpără proprietățile din Georgia, deși, conform statisticilor, cei mai mulți care cumpără proprietăți în Georgia sunt rușii.
În Abhazia și în Osetia noi nu am ajuns, pentru că acolo nu se intră așa de ușor, a mers doar colega din Georgia, care este din Abhazia. Ea a documentat acolo la școală manualele și, iată, când am comparat ce manuale se utilizează în școlile din Abhazia, am văzut că ele sunt aproape identice cu cele din Transnistria, au același curs „Istoria ținutului natal” - și în Georgia, și în Transnistria. Toate manualele sunt puternic ideologizate, cu istorii cu fasciști, cu cotropitori, gândite la Moscova, editate, în mare parte, la Moscova – și cele din Transnistria, și cele din Abhazia. Există și aceeași tendință de a nu îi lăsa pe elevi să învețe în limbile lor materne – georgiană și, respectiv, română în Transnistria. Deci, practic, aceleași strategii, aceleași tehnici de ideologizare, de manipulare, de dezinformare.”
Europa Liberă: Dvs. ați spus că în anumite regiuni separatiste în Georgia nu se poate merge atât de ușor. Transnistria este relativ deschisă din punctul acesta de vedere. Deci la capitolul acesta, al liberei circulații, cum ați simțit lucrurile?
Cornelia Cozonac: „Noi am mers cu colega din Georgia și în Transnistria. Și ea a rămas surprinsă că noi nu am ieșit din mașină, a mers șoferul cu pașapoartele, inclusiv cel georgian, și ei s-au întors în 5 minute și noi ne-am continuat drumul. Respectiv, când am ieșit din regiune a fost la fel.
Ea a fost foarte surprinsă că noi am putut fotografia prin Tiraspol, că am putut filma chiar. Ea chiar și-a exprimat părerea că „la voi parcă conflictul acesta este practic terminat”. A discutat cu oamenii și n-a văzut ură nici de-o parte, nici de alta.”
Europa Liberă: Unul din aspectele pe care l-am desprins atunci când am citit investigația Dvs., cel puțin așa pare la prima vedere, este că aceste zone post-conflict secesioniste din Georgia sunt foarte sărace, au un nivel de viață net inferior, inclusiv la capitolul asigurare medicală sau medicamente, sau asistență socială. Am văzut clădiri distruse încă din perioada războiului care n-au fost recuperate. Și privind, comparativ, regiunea transnistreană, impresia mea pur subiectivă - îmi spuneți dacă este adevărat sau nu - a fost că Transnistria este un câștigător net al relațiilor preferențiale pe care le are Republica Moldova cu Uniunea Europeană. Regiunea are comerț cu Uniunea Europeană, există această liberă circulație a oamenilor care pot merge la muncă, inclusiv în Uniunea Europeană, pot reveni, transferurile de bani ș.a.m.d. Și pe acest fundal aici pare nivelul de viață mult mai ridicat decât în zonele separatiste din Georgia. Și des apar discuții la Chișinău că această relație preferențială ar susține cumva acest statu-quo care există și acest caracter separat al Transnistriei în raport cu Republica Moldova. Deci, e bine, pe de o parte, că oamenii trăiesc mai bine. Pe de altă parte, cum să facem ca să soluționăm problema transnistreană?
Cornelia Cozonac: „Colega mea din Georgia a observat acest lucru, că practic nu erau urme ale războiului în regiunea transnistreană și că chiar centrul Tiraspolului este în reconstrucție, ea a observat că satele sunt mai îngrijite, nu sunt atât de sărace cum sunt cele din Abhazia și Osetia. Acolo conflictul încă este ostil și de o parte, și de alta și Rusia încearcă să țină acele regiuni în sărăcie.
Abhazia este o regiune extrem de bogată, o regiune care anterior avea un nivel foarte înalt al turismului, cu locuri extrem de frumoase, care merită a fi vizitate. Dar pentru că este foarte greu să obții permis să intri acolo, chiar și pentru ruși este dificil să intre în Abhazia și ei ocolesc Abhazia sau nu mai merg la odihnă în Abhazia. Și acea regiune a devenit foarte săracă, mai ales că este și afectată de corupție, militarii ruși acolo sunt cei care controlează regiunea și impun și o stare de frică pentru toată regiunea. Și, evident, Rusiei îi convine ca aceste regiuni să fie sărace. Și Georgia face eforturi considerabile ca să arate că ea, având aceste două conflicte nerezolvate, reușește să se ridice, reușește să se dezvolte și să devină atractivă și pentru regiunile ocupate.
Cât privește Transnistria, sigur că este mult mai deschisă, mult mai dezvoltată, pot fi realizate proiecte și sunt realizate proiecte ale Uniunii Europene chiar și în interiorul Transnistriei, acolo s-au deschis spitale cu suportul Uniunii Europene, s-au dezvoltat proiecte la hotar, în regiunea de demarcație, podurile au fost iluminate și există multe proiecte și în comun între organizații din regiunea transnistreană și organizații din partea dreaptă a Nistrului.
Aceste lucruri ajută și, într-adevăr, Transnistria este beneficiar și câștigător al acestei relații Republica Moldova – Uniunea Europeană. Faptul că au fost facilitate mai multe proiecte de perfectate a actelor, de înregistrare a agenților economici în Republica Moldova, chiar și controversatul proiect legat de plăcuțele de înmatriculare – toate au scopul de a apropia cele două maluri, de a elimina diferențele și disensiunile dintre cele două maluri ale Nistrului, dintre populația care este pe ambele maluri ale Nistrului.
Și totuși, vedem că conflictul nu se rezolvă. Deci, este la aceeași etapă cum era acum 20 de ani în urmă sau mai mult. Evident nu mai există acea ostilitate, dar conflictul nu este soluționat și rămâne a fi o problemă. Și eu cred că aici Rusia lucrează la fel strategic. Nu reușește să mențină regiunea într-o sărăcie ca și în regiunile din Georgia, ea, în schimb, influențează foarte mult deciziile conducerii de la Chișinău, influențează deciziile electorale ale cetățenilor care optează nu pentru o conducere pro-europeană, dar vedem că optează pentru partide cu o politică pro-rusă. Și asta este problema sau diferența – că aici conducerea noastră a fost tot timpul mult mai influențată de agenții ruși decât în Georgia, de exemplu. Dar, din păcate, și în Georgia este aceeași situație. După plecarea lui Saakașvili au venit conduceri care sunt mai loiale față de politica Moscovei. Ce ce am observat, chiar și în cadrul acestei investigații, e că parlamentari de acolo și experții ne-au vorbit cu îngrijorare că și la Tbilisi se încearcă să se discute despre războiul din 2008 și despre cine a început războiul. Și se acreditează ideea că Georgia ar fi fost cea care a început războiul. Adică se încearcă a transforma Rusia din țară-agresor în țară-pacificator. Deloc întâmplător, și la noi acum în februarie se încearcă să se aducă în spațiul public aceeași discuție, practic este același mesaj. Și îl vedem că într-un fel sau altul apare și în Georgia, și la noi, aproape în același timp.”
Europa Liberă: În context, voiam să ajungem și la investigația pe care ați publicat-o pe site-ul Dvs. legată de mining-ul de criptovalute, care a fost acum vreo 2-3 ani deschis în regiunea transnistreană. Din investigația Dvs. am văzut că există conexiuni foarte puternice cu guvernul rus, cu autoritățile de la Chișinău, inclusiv la nivelul președintelui Igor Dodon și al rudelor sale, Ministerul rus de Externe, fiul procurorului Ceaika – ar fi toți implicați în această schemă nu foarte transparentă. Poate și aici găsim explicația la faptul de ce problema transnistreană nu se soluționează, având în vedere aceste interese la nivelul elitelor din țările implicate?
Cornelia Cozonac: „Regiunea transnistreană tot timpul a fost o zonă neagră prin care s-au spălat bani, prin care s-au făcut afaceri dubioase și Moscova a fost întotdeauna cea care a avut interes sau anumite elemente de la Moscova întotdeauna au avut interes pentru zona transnistreană și ele nu au lucrat niciodată singure acolo, au lucrat cu cei din conducerea Republicii Moldova, care fie au acoperit tacit toate aceste afaceri, fie au fost implicați.”
Europa Liberă: Pentru că și Dvs. ați spus că la nivelul populației nu există aceste probleme, tensiuni care să continue să mențină conflictul. Totuși, el continuă la nivel politic, este aceeași etapă care a fost și acum 20 de ani, cum spuneați și Dvs.
Cornelia Cozonac: „Da, pentru că există interese pentru schemele frauduloase, pentru spălare de bani și întotdeauna a fost așa. Când Ucraina nu era în război, și Ucraina la nivelul conducerii a susținut regimul de la Tiraspol și, respectiv, politica Moscovei, a refuzat de mai multe ori să conlucreze cu Moldova pe linia de hotar, pe grupuri comune de grăniceri, îmi amintesc că scriam cu mulți ani în urmă la subiectul acesta. Am făcut mai multe investigații și am arătat că firme din țări din Uniunea Europeană erau interesate de scheme frauduloase în Transnistria.
Atâta timp cât acest conflict nu este rezolvat, întotdeauna vor fi interese meschine și se vor face scheme dubioase prin această regiune.”
Europa Liberă: Cum vedeți Dvs. până la urmă, rezolvarea conflictului transnistrean în condițiile în care nu există tensiune între oameni, există aceste proiecte menite să apropie oamenii de pe cele două maluri, dar în condițiile în care la nivelul clasei politice există interese, inclusiv scheme de corupție, pentru menținerea actualului statu-quo?
Cornelia Cozonac: „Pe de o parte, trebuie să se lucreze în direcția minimalizării nivelului de corupție. Cu cât vom scădea nivelul de corupție și cu cât conducerile care vor veni vor fi mai corecte, pliate pe interesele cetățenilor, probabil acest conflict va începe să se minimalizeze de la sine, în mare parte.
Sigur că aici este nevoie de decizie politică și în cazul Transnistriei cu siguranță va trebuie să fie decizie la nivelul țărilor mari. Nu Moldova va decide când își rezolvă acest conflict, deși el este unul intern. Deciziile în acest sens vor fi luate la nivelul țărilor mari, organizațiilor importante. Dar sigur că este nevoie ca populația să fie mai apropiată. Și atunci când se va apropia nivelul de trai din regiunea transnistreană și din partea dreaptă a Nistrului, când nu vor mai exista disensiuni sau chestii care i-ar diferenția pe cei de acolo sau pe cei de aici, atunci de la sine o să se rezolve. Dar totuși decizia finală va fi una la nivel politic.”
Europa Liberă: Mulțumesc mult, Cornelia Cozonac. Și vă invit să citiți pe anticorupție.md cele două investigații: „Viața de după război în Georgia și Republica Moldova” și cea legată de afacerea criptovalutelor, unde sunt implicați factori de decizie de la Chișinău și Moscova, și Tiraspol, evident. Aici e Radio Europa Liberă.
