Linkuri accesibilitate

„România este acum pentru Transnistria o fereastră economică către UE”


Fabrica Kvint din Transnistria

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene.

Statisticile de la Tiraspol denotă tendințe surprinzătoare în legătură cu activitatea economică externă, adică cu exporturile transnistrene, dar și în privința migrației. Printre altele, experții de la Tiraspol constată că Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană a adus beneficii considerabile economiei transnistrene și spun că este puțin probabil ca balanța comercială să mai arate vreodată un avantaj pentru piața rusească. Cum văd relațiile regiunii transnistrene cu Kievul și cu noul președinte ucrainean experții de la Tiraspol.

„România este acum pentru Transnistria o fereastră economică către Uniunea Europeană”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct


Europa Liberă: Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Fostul primar al orașului Tiraspol, Andrei Bezbabcenko, a fost omorât la Odesa, scrie presa din Ucraina. Corpul acestuia ar fi avut semne de moarte violentă. Potrivit presei ucrainene, soția fostului primar a anunțat dispariția acestuia pe 21 mai. Andrei Bezbabcenko a fost primar al orașului Tiraspol din 2012 până în 2016, în timp ce lider al administrației din stânga Nistrului era Evgheni Șevciuk. Presa relatează că, fiind în funcție, el s-a confruntat cu holdingul „Sheriff”, care ulterior a preluat puterea în stânga Nistrului. Anterior funcției de primar, a condus o companie de construcții din Tiraspol. Bezbabcenko a participat în 2016 la campania electorală a lui Evgheni Șevciuk pentru funcția de așa-zis președinte al Transnistriei. După înfrângerea lui Șevciuk, Bezbabcenko a fugit în Ucraina și s-a stabilit la Odesa. Însuși Evgheni Șevciuk a fost nevoit să fugă din regiune, iar mai mulți apropiați ai săi fie au fugit și ei, fie au ajuns la închisoare, cum este cazul și unuia dintre liderii comuniștilor din regiunea transnistreană, Oleg Horjan, care a fost condamnat la cinci ani de închisoare.

Paisprezece copii de la o grădiniță din stânga Nistrului au ajuns la spital, intoxicați cu înălbitor, scrie jurnal.md. Potrivit sursei citate, aceștia au fost aduși la spitalul central din orașul Râbnița. Potrivit informațiilor furnizate de departamentul de interne de la Tiraspol, înainte de a merge la plimbare copii au băut apă și au simțit că are un gust neobișnuit. Potrivit aceleași surse, dădaca a turnat în apă înălbitor pentru a curăța fierbătorul. Ulterior, educatoarea, fără a verifica ce era în fierbător, le-a turnat copiilor apă. Doi copii, o fetiță și un băiețel de cinci ani, au fost internați în secția de reanimare. Ceilalți copii au fost examinați și vor urma tratamentul acasă. Autoritățile locale au inițiat o anchetă penală în acest caz.

Administrația de la Tiraspol planifică să extindă numărul de benzi la punctul de trecere Bender, pentru controlul mașinilor care intră în regiunea transnistreană dinspre Chişinău. Noile benzi vor fi destinate turiștilor, iar „controlul vamal și de pașapoarte” aici se va face în regim accelerat. Cei care vor trece pe aceste benzi vor primi și un „pașaport al turistului”, anunță presa de la Tiraspol, fără să precizeze ce anume va conține acest așa-zis „pașaport”. Administrația transnistreană și-a propus să pună accent pe promovarea turismului, astfel generând venituri suplimentare pentru bugetul regiunii, și speră ca în următorii cinci ani să atragă 100 de mii de turiști anual. În acest context, în toamnă, la Tiraspol se organizează și un „forum turistic”, unde vor fi invitate să participe agenții de turism din Federaţia Rusă, Europa și țările CSI.

Serviciul Hidrometeorologic al Republicii Moldova a emis o avertizare cu cod galben de inundații în lunca râului Nistru, pentru intervalul 24-30 mai. Meteorologii spun că în legătură cu decizia autorităților din Ucraina de a mări volumul deversărilor din lacul de acumulare Dnestrovsc, nivelul apei râului Nistru pe sectorul Dubăsari-Bender s-ar putea mări cu 3,3 metri. Joi seara, într-o ședință la Guvern, premierul Pavel Filip a cerut măsuri urgente de fortificare a digurilor de protecție ale mai multor localități de pe malul Nistrului, din raionul Ștefan Vodă, și a cerut ajutorul armatei și carabinierilor.

O tânără de la Tiraspol va reprezenta Republica Moldova la concursul internațional de frumusețe Miss World 2019, care va avea loc în Tailanda în luna decembrie. Elizaveta Kuznețova, o tânără de 19 ani de la Tiraspol, a câștigat concursul Miss Moldova care a avut loc joi la Chişinău. Pentru titlu au concurat 28 de tinere.

Fostul președinte georgian Mihail Saakașvili i-a cerut noului președinte ucrainean Volodimir Zelenski să-i restabilească cetățenia Ucrainei. Avocatul lui Saakașvili, Ruslan Ciornoluțski, a anunțat pe Facebook că o scrisoare conținând cererea oficială a fost depusă la administrația prezidențială de la Kiev. În discursul său inaugural, Zelenski a spus, luni, că va acorda cetățenia ucraineană oricui este gata să lucreze pentru viitorul Ucrainei.

În Ucraina a intrat în vigoare decretul prezidențial privind dizolvarea Parlamentului, după publicarea sa în Monitorul Oficial. Noul președinte Volodimir Zelenski a semnat decretul marți, 21 mai, la o zi după inaugurare. O parte din deputați, în frunte cu președintele Radei Supreme, consideră decretul ilegal. Se vorbește deja despre o confruntare între Zelenski și Parlamentul perceput drept un reprezentant al „vechiului regim”.

Peste 180 de jurnaliști de la publicația rusă Kommersant au semnat o scrisoare deschisă, publicată marți de ziar, în care se spune că Rusia „are nevoie de libertatea de expresie”. Luni, câțiva zeci de jurnaliști de la publicație și-au anunțat demisia, după ce doi colegi de la secția de politică au fost concediați pentru că au publicat un articol în care spuneau că s-ar putea ca președinta Consiliului Federației să își părăsească postul. În scrisoarea semnată de cei peste 180 de ziariști se spune că acționarii de la Kommersant „distrug una din cele mai bune publicații din Rusia” de dragul „unor câștiguri politice vremelnice”. Demisiile celor doi jurnaliști – Maksim Ivanov, adjunctul secției politice, și corespondentul special Ivan Safronov – au fost solicitate de patronul ziarului, oligarhul Alișer Usmanov, un apropiat al Kremlinului. Un reprezentant al lui Usmanov a negat implicarea miliardarului în decizia ziarului.

Poziţia Uniunii Europene referitoare la Brexit nu s-a modificat în urma anunțatei demisii, de pe 7 iunie, a premierului de la Londra, Theresa May. Poziţia Bruxelles-ului rămâne neschimbată – acordul de ieșire a Marii Britanii din UE nu va fi renegociat, însă ar putea fi amendată numai declaraţia politică însoţitoare. „Ipoteza de lucru este că Brexit-ul va avea loc, după cum s-a stabilit, pe 31 octombrie”, a spus purtătoarea de cuvânt de la Bruxelles, Mina Andreeva.

Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europaliberă.org.

***

Europa Liberă: 10 ani au trecut din momentul în care Republica Moldova a devenit parte a proiectului european Parteneriatul Estic, care a influențat și procesele social-economice din regiunea transnistreană.

Săptămâna trecută la Tiraspol a fost organizat un eveniment în cadrul căruia experți și membri ai administrației au evaluat, din punctul lor de vedere, impactul apropierii de UE prin intermediul proiectului Parteneriatului Estic, transmite corespondentul nostru în stânga Nistrului, Serghei Ursul.

Despre felul în care a influențat această inițiativă vectorul migrației din regiunea transnistreană a vorbit profesoara catedrei de sociologie a Universității de la Tiraspol, Alla Ostavnaia. Una din componentele Parteneriatului Estic este orientată către consolidarea relațiilor dintre oameni, liberalizarea regimului de vize și consolidarea în paralel a luptei cu migrația ilegală.

Din 2014, cetățenii moldoveni, inclusiv cei care locuiesc în regiunea transnistreană, au primit posibilitatea de a călători fără vize în țările zonei Schengen. Programul Erasmus+ de asemenea crește mobilitatea tinerilor și studenților și liberalizează procedura de angajare în câmpul muncii.

Alla Ostavnaia: „Migrația din Moldova și Transnistria a început la sfârșitul anilor 1990. Pe direcția țărilor din Uniunea Europeană aceasta era de regulă ilegală. Adică criminală. Oamenii puteau de exemplu să-și cumpere foi turistice și să rămână acolo să lucreze – în Italia, Germania sau în alte țări. Evident că acest statut ilegal avea un impact major și asupra protecției legale de care puteau sau nu să beneficieze în țara respectivă, asupra locului de muncă pe care și-l puteau găsi, de obicei ilegal. Adesea apăreau situații de exploatare a muncii sau de neplată a salariilor.

Includerea Moldovei în Parteneriatul Estic a schimbat cardinal situația migranților moldoveni care se află în țările UE...

Includerea Moldovei în proiectul european Parteneriatul Estic a schimbat cardinal situația migranților moldoveni care se află în țările Uniunii Europene. Acei transnistreni care s-au orientat către migrarea în țările UE de obicei au și cetățenie moldovenească. Iată de ce se poate spune că efectul Parteneriatului Estic a fost resimțit și în Transnistria.”

Procesele migraționale sunt o parte indispensabilă a oricărei societăți. În anii 1990, cel mai răspândit mod de migrare pentru locuitorii regiunii transnistrene era repatrierea. Cel mai mare val de migrație, determinat de faptul că în regiune locuiau compact reprezentanții unei singure națiuni, a fost repatrierea evreilor. A fost considerabilă și repatrierea etnicilor germani care locuiau în Transnistria. După 1992 s-a accentuat migrația politică, legată de evenimentele tragice de pe Nistru. La sfârșitul anilor 1990 - începutul anilor 2000, factorul principal pentru migrație a devenit de departe cel economic. Migrația pentru studii a crescut către 2015, când tinerii din regiunea transnistreană care studiau în universitățile de pe malul drept al Republicii Moldova au putut avea acces la programele internaționale de schimb educațional.

Recensământul organizat în regiunea transnistreană în 2015 a arătat că 15 la sută dintre locuitori – aproximativ 68 de mii – sunt migranți temporari, adică ei au domiciliul stabilit în stânga Nistrului, însă la momentul recensământului se aflau în afara regiunii transnistrene. Datele oficiale de la Tiraspol arată că în acest moment în Transnistria locuiesc aproximativ 470 mii de locuitori. Chişinăul însă dispune de alte cifre, din care reiese că populația regiunii este cu cel puțin o treime mai mică decât cea raportată oficial de Tiraspol, iar migrația ia proporții mult mai mari din cauza lipsei de locuri de muncă din regiune. Încă acum doi ani Chişinăul spunea că în regiunea transnistreană nu ar locui mai mult de 300 de mii de persoane.

Tabloul migrației de muncă poate fi văzut foarte clar și din statisticile transferurilor bănești din străinătate. Potrivit datelor băncii centrale a regiunii, în 2017 și 2018 numărul și volumul transferurilor provenite din țările Uniunii Europene le depășesc considerabil pe cele venind din Rusia. Acest lucru vorbește despre faptul că oamenii au început să plece mai des la muncă în țările Europei, decât în Rusia și altă țări CSI. Și aici a avut un rol destul de important proiectul Parteneriatului Estic, este de părere Alla Ostavnaia:

În rândul transnistrenilor a devenit foarte populară cetățenia română și numărul deținătorilor acesteia a crescut...

Alla Ostavnaia: „Dacă vom analiza 10 cele mai importante direcții pentru migrația de muncă din Transnistria, vom vedea că cele mai populare țări europene sunt Italia, Germania, Marea Britanie și Polonia. Noi știm că regimul fără de vize pe care Republica Moldova l-a primit în cadrul proiectului Parteneriatului Estic nu se extinde și asupra Marii Britanii, având în vedere că aceasta nu este membră a zonei Schengen, deci este nevoie de viză pentru a intra în această țară, chiar și în scop turistic. Asta implică costuri suplimentare. Dar faptul că Marea Britanie a apărut în ultimii ani printre țările cele mai importante de unde vin transferuri bănești în stânga Nistrului vorbește despre faptul că în rândul transnistrenilor a devenit foarte populară cetățenia română și numărul deținătorilor acesteia a crescut.”

Deci, popularitatea cetățeniei române a crescut în rândul locuitorilor din regiunea transnistreană – acest lucru este confirmat de faptul că în lista țărilor de unde vin transferuri bănești sunt unele care cer explicit pentru angajare cetățenia unei țări europene. Nu există însă date exacte despre câți transnistreni și în ce țări muncesc – astfel de statistici nu se duc.

Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au ieșit în stradă pentru a afla ce cred oamenii de rând despre migrație și i-au întrebat dacă s-au gândit vreodată să plece în altă țară – la muncă, sau chiar să emigreze definitiv, și ce țară ar alege:

- M-am gândit la asta – să plec fie la muncă, fie chiar să mă mut cu traiul. Pentru că aici nu văd perspective. E greu să dezvolți un business și nici salariile nu-mi convin. Ca primă variantă m-am gândit la Polonia, dar cel mai bine ar fi în Germania sau Cehia.

- Mă gândesc des la asta, pentru că nivelul de viață e foarte jos aici, e greu să câștigi un ban. Mă gândesc la Rusia, pentru că acolo se vorbește rusa. Aș vrea să lucrez pe specialitate – inginer.

- E bine acolo unde nu suntem noi. Eu am fost și acolo, și dincolo. Aici e cel mai bine pentru că aici e casa. De-ar mai fi și de lucru! Ce-i de făcut? Președintele trebuie să ridice republica...

- Sinceră să fiu, nu știu… Poate doar în Rusia. Eu însămi sunt de acolo. Mi-ar plăcea să mă mut undeva în regiunea Moscova.

Tiraspol
Tiraspol

- Dacă am fi mai tineri, ar fi altceva, ne-am mai putea recalifica, să facem ceva cursuri, pentru cei tineri sunt și mai multe locuri de muncă. În familia noastră doar soțul lucrează, așa sunt timpurile. Dacă am pleca, ar trebui să închiriem o locuință, aici măcar o avem pe a noastră.

- Păi, nu mai am 20 de ani ca să merg să lucrez undeva. Deocamdată lucrez aici, este de lucru și slavă Domnului!

- Aș vrea să merg în Rusia la muncă. Am pașaport rusesc și pot merge încolo, să lucrez la șantier.

Mie mi-ar plăcea să plec în Crimeea – acolo pentru mine clima e ideală. Sau în Israel...

- Nu avem create aici condiții optime de lucru – salariile nu corespund cu prețurile. Mie mi-ar plăcea să plec în Crimeea – acolo pentru mine clima e ideală. Sau în Israel.

- Aici îmi convine totul, e un oraș bun, de ce să pleci de aici? Deocamdată îmi ajunge.

- Fiica mea pleacă în SUA. S-a căsătorit cu un american și pleacă încolo. Și eu aș merge undeva, dar deocamdată nu știu unde. Aici ce să caut? De lucru nu este, pensia e mică, e rău…

***

Europa Liberă: În cadrul evenimentului care a avut loc la Tiraspol experții au analizat și impactul proiectului Parteneriatul Estic și a acordurilor semnate dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană asupra economiei regiunii transnistrene.

Expertul Institutului de studii social-politice și dezvoltare regională de la Tiraspol, Andrei Mospanov, a elaborat un studiu asupra tendințelor de transformare a economiei transnistrene în ultimii 10 ani și a prezentat principalele concluzii în cadrul evenimentului.

Relațiile privilegiate ale economiei regiunii transnistrene cu țările Uniunii Europene au început cu mult timp înaintea proiectului Parteneriatul Estic, și asta în pofida declarațiilor belicoase ale administrației transnistrene la adresa țărilor europene, în special la adresa României, și a propagandei oficiale anti-europene de la Tiraspol. În 2008 a apărut regulamentul cu privire la introducerea de către UE a Preferințelor comerciale autonome, care presupunea introducerea comerțului fără taxe cu anumite produse. Această oportunitate a fost valorificată și de producătorii-exportatori din regiunea transnistreană care timp de opt ani, până în 2016, au avut condiții favorabile pentru a accede pe piața europeană.

Din 2016 a intrat în vigoare Acordul de Liber Schimb dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, numit și DCFTA. La Tiraspol au existat atunci îngrijorări majore în legătură cu perspectiva continuării comerțului cu UE – deja în acel moment mai mult de jumătate din mărfurile exportate din regiune ajungeau pe piața europeană, iar introducerea noilor cerințe de calitate și certificare ar fi putut bloca exporturile transnistrene. Tiraspolul refuza să accepte ca pe teritoriul său să funcționeze organele de control și certificare de la Chişinău. Totuși, către sfârșitul anului 2015 administrația regiunii a reușit să ajungă la un compromis cu negociatorii europeni, compromis care să permită continuarea exporturilor transnistrene. Conținutul acestor înțelegeri nu a fost însă făcut public. Aceste înțelegeri au salvat malul stâng al Nistrului de un iminent colaps economic, iar exporturile regiunii către UE au continuat să crească, ajungând în prezent la aproape 70 la sută. La rândul său, în anii 2016-2017, regiunea transnistreană a ridicat taxele la importul produselor europene.

Exporturile totale din regiunea transnistreană în România, Italia, Polonia, Germania, între 2007-2018
Exporturile totale din regiunea transnistreană în România, Italia, Polonia, Germania, între 2007-2018

Practica ultimilor ani a arătat că această înțelegere practic informală este prelungită an de an și rămâne în continuare în vigoare. Oficiali europeni au declarat la un moment dat că nu este în interesul UE să provoace o criză umanitară în regiunea transnistreană. Statisticile arată că în prezent Transnistria exportă în 20 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Primele patru țări-partenere comerciale ale regiunii transnistrene sunt România, Italia, Polonia și Germania. Aceste țări absorb 85-90 din exporturile europene ale malului stâng al Nistrului.

„Dacă vom analiza statistica vamală din ultimii 12 ani, dar mai ales din ultimii cinci ani, vom vedea că în cadrul preferințelor comerciale autonome, iar apoi în cadrul Acordului de Liber Schimb cu UE s-au dezvoltat foarte dinamic relațiile comerciale ale Transnistriei cu țările Uniunii Europene: Cehia, Ungaria, Slovacia. Sunt de asemenea considerabile cotele Franței și Bulgariei. Malul stâng al Nistrului face comerț activ cu aceste țări ale Europei. Se poate afirma cu certitudine că preferințele comerciale autonome și Acordul de Liber Schimb cu UE au influențat pozitiv economia și exporturile transnistrene și-au fortificat pozițiile în Europa datorită acestor acorduri.”

Andrei Mospanov mai spune că dintre cele patru țări lidere la importul din regiunea transnistreană, Germania și Italia are o cotă relativ stabilă în ultimii 12 ani și nici măcar crizele economice nu au influențat prea mult volumele de export. În aceste țări Transnistria exportă în principal materiale textile – este vorba despre concernul Tirotex și fabricile Odema și Vektra, care lucrează în principal în lohn, adică în baza materiei prime importate. În schimb, cotele Poloniei și României se schimbă, exportul în aceste țări este mai supus influenței crizelor și asta se explică prin faptul că pe aceste piețe se exportă producția de la Uzina metalurgică de la Râbnița și volatilitatea pieței influențează foarte mult volumele și costul livrărilor.

Fabrica Tirotex
Fabrica Tirotex

România este în prezent cel mai mare consumator european al produselor transnistrene, constată Andrei Mospanov. „În ultimii 12 ani, din 2007 până în 2018, noi am livrat acestor patru țări, cărora le revine 90 la sută din exporturile transnistrene, marfă în valoare de 2 miliarde 257 milioane dolari. Din suma respectivă aproape un miliard de dolari revine României. De facto, România acum este pentru Transnistria, în pofida tuturor divergențelor ideologice, o fereastră economică către Uniunea Europeană, este principala economie europeană cu care lucrăm. Pe al doilea loc este Italia.”

România acum este pentru Transnistria, în pofida tuturor divergențelor ideologice, o fereastră economică către Uniunea Europeană...

În ultimii cinci ani, spune Andrei Mospanov, exportul transnistrean către România crește constant. Volumele exportate anual de regiunea separatistă a Republicii Moldova în România depășesc 100 milioane de dolari. Aceste cifre arată că piața europeană este un recipient de încredere a exporturilor transnistrene, constată experții de la Tiraspol. Aceștia mai notează că în ultimii 10 ani economia regiunii transnistrene s-a transformat considerabil.

Până în anii 2009-2010, exporturile transnistrene erau orientate în principal către piața Federaţiei Ruse și cea a țărilor CSI. Însă din acel moment, vectorul a început să se schimbe, sub presiunea a trei factori – criza economică mondială din 2008, începutul livrărilor de curent electric din regiunea transnistreană către malul drept al Republicii Moldova și preferințele comerciale autonome cu Uniunea Europeană.

În 2009, cota pieței rusești în exporturile transnistrene s-a prăbușit la 20 la sută și în anii următori a continuat să scadă, în pofida declarațiilor oficiale de la Tiraspol care continuă să afirme și în prezent că piața rusească este una strategică pentru Transnistria, chiar dacă cota acestei piețe a scăzut sub 10 la sută.

Criza economică din 2008 și evoluțiile ulterioare au demonstrat cu prisosință că piața europeană este mai sigură pentru Transnistria decât cea rusească, au constatat experții din stânga Nistrului la evenimentul de la Tiraspol. O altă concluzie este că introducerea preferințelor comerciale autonome și semnarea ulterioară de către Republica Moldova a Acordului de Liber Schimb cu UE au influențat pozitiv economia Transnistriei, orientată către export. Judecând după tendințe, este puțin probabil să se mai ajungă vreodată la situația în care exporturile către piețele UE și cele către Uniunea economică eurasiatică să fie echilibrate, mai notează experții din stânga Nistrului.

Exporturile totale din regiunea transnistreană în Federația Rusă în perioada 2007-2018
Exporturile totale din regiunea transnistreană în Federația Rusă în perioada 2007-2018

„Comerțul bilateral dintre Uniunea Europeană și Transnistria este principalul instrument de soft-power al influenței europene în regiune, instrument care este foarte probabil să deschidă pe viitor și posibilități politice pentru Uniunea Europeană” , mai notează Andrei Mospanov.

Directoarea Institutului de studii strategice și reforme de la Chişinău, Galina Șelari, a explicat motivele pentru care economia transnistreană a ajuns în această situație:

„Pentru a înțelege aceste cifre, trebuie să conștientizăm că exportul constă din marfa care se produce. Dacă vom analiza economia transnistreană – ce anume se produce și încotro se exportă – atunci devine clar de ce piața europeană este una atât de stabilă pentru exporturile din regiune.

În ceea ce privește piața Federaţiei Ruse, aceasta a fost întotdeauna foarte receptivă atunci când apăreau probleme pentru exporturile transnistrene de metale către alte piețe – Rusia punea umărul și cumpăra aceste metale. Dacă conjunctura internațională era favorabilă, Rusia nu pretindea la aceste exporturi pentru că în principiu are destule metale. Atâta timp cât vor exista linii de producție de care Transnistria nu are nevoie pentru piața internă și care au fost gândite din start ca fiind orientate către export, situația nu se va schimba.

Exporturile totale din regiunea transnistreană în România, Italia, Polonia, Germania, între 2007-2018
Exporturile totale din regiunea transnistreană în România, Italia, Polonia, Germania, între 2007-2018

Eu cred că meritele atribuite Parteneriatului Estic și Acordului de Liber Schimb în acest context sunt cam exagerate. Pentru că mișcarea Transnistriei către Occident a început mult mai devreme și a început cu țările Europei Centrale, care au devenit ulterior membre ale UE. Problema constă în faptul că pentru Transnistria producția industrială contează mult mai mult decât pentru malul drept al Republicii Moldova. Noi cu Federaţia Rusă mai avem o problemă foarte mare – nu avem frontieră comună. Și reiese că exportul către UE este mult mai simplu de făcut acum decât exportul către Est. Și aceasta nu este doar problema Transnistriei.”

***

Europa Liberă: O realitate politică nouă – astfel califică reprezentanții comunității de experți din regiunea transnistreană rezultatele alegerilor prezidențiale din Ucraina.

Reacțiile administrației de la Tiraspol la victoria lui Vladimir Zelenski întârzie să apară, în timp ce experții se dau cu părerea în legătură cu felul în care ar trebui regiunea să se raporteze la noile realități de la Kiev. Tiraspolul este cu ochii pe ce se întâmplă la Kiev pentru că regiunea separatistă a Republica Moldova are o frontieră de peste 440 km cu Ucraina și are relații comerciale strânse în special cu regiunile Odesa și Vinița, de unde sunt importate o bună parte din produsele alimentare și industriale comercializate în regiunea transnistreană. Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu câțiva experți din stânga Nistrului.

Adjunctul directorului Institutului de studii social-politice și dezvoltare regională de la Tiraspol, Andrei Mospanov, este de părere că regiunea transnistreană trebuie să facă „pași mici” pentru a testa atitudinea echipei lui Zelenski. El spune că există o doză mare de optimism cu privire la dorința decidenților de a menține actuala stare de lucruri, în special din domeniul parteneriatului comercial.

„Transnistria acum trebuie să treacă prin câteva etape în relațiile cu Ucraina. Prima etapă este una de incertitudine, pe parcursul căreia nu se va schimba nimic și ieșirile către piețele internaționale se vor păstra. În momentul în care în Ucraina lucrurile se vor clarifica, se va limpezi situația în vârful puterii și vor fi numiți guvernatorii regiunilor, atunci va urma o nouă etapă.

Este foarte important cine va fi noul guvernator al regiunilor Odesa și Vinița, având în vedere că Transnistria are pus la punct un volum mare de comerț transfrontalier anume cu aceste regiuni ale Ucrainei – există chiar și acorduri de colaborare, legături comerciale puternice, etc. Pentru Transnistria, la această etapă, este important să găsească limbă comună nu doar cu centrul, cu Kievul, dar și la nivel local, cu autoritățile regionale.

Pentru Transnistria este important să se găsească limbă comună nu doar cu centrul, cu Kievul, dar și la nivel local, cu autoritățile regionale...

Și, evident, mediul de afaceri trebuie să mențină și să consolideze relațiile cu businessul ucrainean reprezentant de dl Kolomoiski (om de afaceri ucrainean important, considerat a fi oligarhul care ar sta în spatele noului președinte ales, Vladimir Zelenski – n.red) și anturajul său, dar și de alți câțiva oameni de afaceri importanți. Și de felul în care vom reuși sau nu să facem față acestei sarcini vor depinde și volumele comerciale pe care vom reuși sau nu să le menținem, dar și status-quo-ul în relațiile de afaceri.”

De altfel, Andrei Mospanov este optimist în ceea ce privește menținerea relațiilor comerciale dintre regiunea transnistreană și Ucraina.

„În primul rând, oamenii de afaceri reușesc foarte bine să găsească limbă comună. În al doilea rând, volumele comerțului dintre Transnistria și Ucraina, reieșind din datele ultimilor trei ani, au crescut considerabil. Acum volumul de importuri ucrainene în Transnistria, calculat în echivalentul în bani, este aproape egal cu suma tuturor exporturilor transnistrene către piața Uniunii Europene. Iar UE în acest moment este piața de export cea mai importantă pentru Transnistria. Astfel de legături comerciale importante și puternice cu țara vecină înseamnă și menținerea locurilor de muncă pentru ucraineni, și încasarea de impozite în bugetele de toate nivelele, și menținerea afacerilor, și acumularea de venituri. Având în vedere aceste lucruri, Transnistria cred că poate spera la rezultate bune în stabilirea relațiilor cu noua Ucraină”.

De menționat că, în primul semestru al anului 2019, volumul relațiilor comerciale ale Transnistriei cu Ucraina a fost de 73,4 milioane dolari. Volumul schimburilor comerciale cu țările Uniunii Europene în aceeași perioadă a fost de 85 milioane dolari.

Și dacă menținerea cooperării economice dintre regiunea transnistreană și Ucraina este văzută cu optimism de experții din stânga Nistrului, atunci componenta politică a relațiilor, compromisă destul de mult în ultimii ani, ridică anumite semne de întrebare. Nu este clar în ce măsură interesele locuitorilor regiunii, inclusiv ale celor care dețin cetățenie ucraineană, intră în calculul noii puteri de la Kiev, spune fostul negociator-șef din partea Tiraspolului, Vladimir Iastrebciak, care a fost o vreme consilier al administrației transnistrene pentru relațiile cu Kievul.

Iastrebciak crede că Tiraspolul trebuie să readucă la cunoștința noului președinte ucrainean lista angajamentelor asumate de Ucraina pentru menținerea păcii pe Nistru.

„La ce se poate aștepta Transnistria? Noi am vrea, în primul rând, ca în organele puterii în Ucraina să existe o continuitate a abordărilor. În al doilea rând, am vrea să existe memorie instituțională în privința angajamentelor pe care Kievul și le-a asumat, în special cel de a fi un mediator și garant obiectiv și nepărtinitor în formatul 5+2. Acest angajament presupune printre altele să nu se admită presiuni asupra uneia dintre părțile în conflict. Noi am vrea ca partea ucraineană, care din 1995 este parte a dialogului și a procesului de pace de pe Nistru, să țină minte că pacea și stabilitatea se asigură nu doar prin prezența pacificatorilor ucraineni, dar și prin faptul că oamenii aici, inclusiv cetățenii ucraineni, pot trăi, se pot dezvolta liber, fără ca asupra lor să se facă presiuni de vreun fel.”

Vladimir Iastrebciak a sugerat că Ucraina ar putea să preia din modelul de reglementare transnistreană anumite formule pentru a soluționa conflictul pe care îl are acum în estul țării.

„Dacă părțile implicate în evenimentele tragice din Donbas vor avea interes, sunt sigur că ne vom putea împărtăși din experiența noastră - și despre cum pot fi oprite acțiunile militare, și despre cum pot fi stabilite legături economice, umanitare, culturale în perioada de după încheierea fazei fierbinți a conflictului. Deși noi înțelegem foarte bine că intensitatea conflictului care a fost la noi nu se poate compara cu cea ce se întâmplă acum în estul Ucrainei”.

Ucraina, de rând cu Rusia, este garant la procesul de negocieri pentru reglementarea conflictului transnistrean, cunoscut ca formatul 5+2. În acest format Chişinăul și Tiraspolul sunt părțile în conflict, Rusia, Ucraina și OSCE au rolul de garanți și mediatori, iar Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au rolul de observatori. Ucraina participă și în cadrul operațiunii militare de pacificare de pe Nistru, condusă de Federaţia Rusă. În 2005, președintele de atunci al Ucrainei, Victor Iușcenko, a propus un plan ucrainean de reglementare, care conținea șapte pași pentru a pune punct conflictului. Însă Planul Iușcenko nu a fost pus în aplicare, la fel ca și, înaintea lui, Planul Kozak al Federaţiei Ruse.

Iar în ultima perioadă, cei cinci ani de preşedinţie a lui Petro Poroşenko în Ucraina au însemnat o încălzire vizibilă a relaţiei dintre Kiev şi Chişinău şi câteva decizii importante pentru reglementarea transnistreană, cum ar fi instituirea unui control mai riguros pe frontiera administrativă moldo-ucraineană.

Nu se ştie ce a contat mai mult – presupusele legături bune între cei doi oligarhi - Petro Poroşenko şi Vlad Plahotniuc - sau faptul că odată cu războiul din estul țării, Ucraina a privit cu alţi ochi conflictul transnistrean. Singurul subiect mai important de dispută care rămăsese nesoluţionat era cel al construcţiei de către Ucraina a șase hidrocentrale noi pe râul Nistru, dar cu câteva zile înainte de ultimul tur al prezidenţialelor ucrainene, Kievul a anunţat că şi-a amânat intenţia privită cu multă îngrijorare de la Chişinău.

XS
SM
MD
LG