Nici că se putea întâmpla ca două marșuri care au pornit din același loc să fie mai diferite deși organizațiile care stau în spatele lor împărtășesc o istorie comună de adversitate și competiție.
Primul marș, pe traseul Piața Victoriei, Romană, Universitate, Patriarhie, a fost organizat de Partidul Noua Dreaptă căruia i s-au alăturat mai multe organizații printre care Fundația Ogoranu și ceva care se numește Frăția Ortodoxă.
Este al paisprezecelea an de când Noua Dreaptă organizează un miting „al normalității” împotriva comunității LGBT și pentru a câștiga ceva greutate electorală.
Participanții la marș, însă, indiferent de organizația de care aparțineau, erau cu toți îmbrăcați în haine închise la culoare (când nu purtau cămașă cu broderie populară și chimir), cei de la Noua Dreaptă având chiar un simulacru de uniformă (tricouri negre sau kaki pe care scria numele formațiunii) și steaguri verzi.
Chiar și discursurile și argumentele lor în timpul discuțiilor pe care le-am purtat cu ei tindeau să fie monotone și uniforme. Patrie, tradiție, voința Domnului, ortodoxie, biserică, normă (de aici, „normalitate”) sunt cuvintele-cheie din mantra lor naționalist creștină. De altfel, mitingul și marșul au început cu o rugăciune în comun iar un preot le-a vorbit participanților despre datoria lor creștinească de a se împotrivi Sodomei.
Placardele, sumbre, avertizau asupra pericolului maxim reprezentat de mișcarea LGBT care ar vrea să pervertească familia tradițională și să distrugă nucleul de moralitate al societății.
Șeful partidului, Tudor Ionescu, vrea ca Parlamentul să nu mai tergiverseze organizarea referendumului „pentru familia tradițională” și să nu mai intre în complicități tacite (cred ei) cu reprezentanții mișcării rivale pe care Noua Dreaptă pretinde că încearcă de 14 ani s-o contracareze. Homosexualitatea, spun ei, e o boală și trebuie tratată, nu încurajată.
Într-o discuție pe care am avut-o cu un călugăr Timotei venit cu icoana în brațe și cu o credincioasă după el și ea înarmată cu o altă icoană am aflat că pe timpuri (când domneau bunul simț și credința, glosează călugărul) homosexualii erau arși pe rug. Are o milă creștinească pentru ei și spune că azi ar trebui crutați și doar pedepsiți cu închisoarea și tratați în saloanele de psihiatrie.
Liderul Noii Drepte, deși supărat vizibil pe faptul că la miting nu au participat decât vreo două sute de fanatici, și nu milioanele de semnatari pentru familia tradițională, spune că partidele nu fac nimic și că va intra cândva, nu peste multă vreme, în parlament el însuși cu camarazii lui.
Dacă marșul Noii Drepte a fost unul al uniformității, al doilea, cel al comunității LGBT și susținătorii acesteia a fost în mod evident dominat de ideea diversității. Pentru acest al doilea marș, organizat cu câteva ore mai târziu, Calea Victoriei părea neîncăpătoare. Mii și mii de participanți cu baloane multicolore, agitau stegulețe în culorile curcubeului, vopsiți pe față sau îmbrăcați de-a dreptul cu steagul comunității.
Pe traseul parcurs din Piața Victoriei, până Piața Revoluției, prin fața Palatului regal și apoi în Piața Universității participanții la marș au fost însoțiți de muzică și voioșie.
S-a dansat și cântat, coloanei de demonstranți alăturându-se și oficialități venite în semn de susținere: Paul Brummell, ambasadorul Marii Britanii, Cord Meier-Klodt, ambasadorul Germaniei, cântăreți și activiști, copii și părinți care agitau placarde pe care scria Sunt alături de copilul meu! Mesajul lor este simplu: Fiți toleranți! Iubiți-vă! Fiți îngăduitori!
Dacă liderii Noii Drepte vor să intre în Parlament, să schimbe sute de legi pentru a le arăta românilor ce înseamnă dreapta credință, reprezentanții LGBT n-au ambiții politice.
Ar vrea însă ca parlamentarii să se decidă asupra legii parteneriatului civil, dacă nu vor să ia în discuție posibilitatea căsătoriilor între parteneri de același sex. Am vorbit cu ei și nu a fost unul care să nu-mi spună cât de greu i-a fost să recunoască față de sine însuși și față de familie că sunt ceea ce sunt, dar cât de liberi se simt acum.
Adevărat libertate, filosofează unul dintre ei, este să accepți că exiști în parametrii aceștia, că ești ceea ce ești.
Eroii serii au fost Adrian Coman și Clai Hamilton, cuplul româno-american căruia Curtea europeană de justiție i-a recunoscut recent dreptul de reședință pe teritoriul țărilor Uniunii, deci și al României, în calitate de soți. Adrian Coman mi-a spus că în următoarea săptămână va bate țara cu soțul său, Clai Hamilton, apoi vor pleca pe 18 iunie pentru a revenit în prima săptămână a lui iulie pentru că pe 5 va fi audiat de Curtea Constituțională care va trebui, apoi, să ia o decizie. Iar după ce mitingul in Piața Universității s-a terminat, participanții s-au topit în cotloanele Centrului Vechi pentru a continua distracția. Cum spuneam, niște oameni liberi.
