Moldovenii de peste hotare au produs o mare decepţie acasă după ce mai multe partide au contat pe voturile lor. Dintr-un total de cîteva sute de mii de persoane cu drept de vot doar 14 mii de alegători au depus efortul ca să ajungă ieri la o secţie de votare.
Analiştii spun că numărul mic de votanţi este o consecinţă a faptului că autorităţile au avut grijă de cu vreme să deschidă şi alte secţii de votare decât cele din consulate şi ambasade. Şi-au făcut însă efectul şi semnele de indiferenţa faţă de ceea ce se întâmplă acasă în Moldova, spune o fostă ziaristă de la Chişinău, stabilită cu familia în Irlanda, unde nu a funcţionat nici o secţie de votare. Ea se numeşte Mariana Manole: "Măcar în Irlanda de Nord ar fi putut să fie deschisă o secţie de votare…Mie personal mi-a parut foarte rau că nu am avut unde să votez, însă printre moldovenii de aici, la fel ca şi acasă sunt destui sceptici care nu au încredere că votul lor poate schimba ceva, sau indiferenti, care consideră că nu-i priveşte ce se întâmplă în Moldova, de aceea probabil prezenţa la vot a şi fost atât de joasă peste hotare."
Mariana spune că ea şi soţul ei ar fi votat dacă s-ar fi deschis o secţie la Dublin. La Londra însă, unde puteau vota moldovenii din Irlanda, nu şi-au permis să meargă din varii motive, unul fiind nevoia de viză.
Spre deosebire de Irlanda, în alte ţări, exercitarea dreptului la vot a fost posibilă pentru persoanele foarte motivate. Este şi cazul României. Iată ce spune Vsevolod Chilinciuc, student la Academia de Studii Economice din Bucureşti: "Lumea a venit în număr mare din întreaga ţară. Foarte multă lume a venit nemulţumită pentru că să suporţi costul unui bilet de tren sau să vii de la Timişoara la Bucureşti 13 ore… Au fost foarte responsabili cei care au venit din ţară, doar că rezultatul final nu ne bucură pe noi, cei de la Bucureşti. În rest, a fost totul bine."
Dacă autorităţile ar fi fost mai interesate de votul moldovenilor plecaţi de acasă, s-ar fi putut aplica practicile de exercitare a votului la distanţă uzitate în statele UE şi recunoscute de cel puţin 2 standarde europene: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Codul de bune practici de exercitare a dreptului de vot al cetăţenilor aflaţi peste hotare, elaborat de Comisia de la Veneţia care recunoaşte inclusiv votul prin poştă, notează Sergiu Ostaf, directorul Centrului CREDO de resurse pentru Drepturile Omului din Chişinău.
Sergiu Ostaf este de părere că de această dată nu se poate afirma categoric că dreptul la vot al moldovenilor de peste hotare a fost lezat, ci doar că statul nu şi-a onorat o obligaţie civică faţă de cetăţenii săi: "Statul ar fi putut să facă mult mai mult pentru a asigura dreptul cetăţeanului la vot. Nu pot vorbi acum despre încălcarea dreptului la vot al cetăţenilor de peste hotare, pot vorbi foarte clar despre eşuarea autorităţilor RM să exercite o obligaţiune civică faţă de cetăţenii ce se află în afara ţării. Din momentul în care nu a fost explorată posibilitatea cu serviciile poştale, din moment ce nu a fost explorată posibilitatea de deschidere a secţiilor de votare multiple pe lângă misiunile şi consulatele diplomatice."
Eventuale litigii în judecată pe cauza încălcării dreptului la vot nu şi-ar avea rostul, în opinia lui Sergiu Ostaf, deoarece, de fapt, dreptul la vot nu a fost încălcat, ci pur şi simplu statul nu şi-a valorificat capacităţile de a facilita exercitarea acestui drept de către propriii cetăţeni. Partidele politice nu au reuşit pînă acum să probeze pretinsa neglijare premeditată a gastarbeiterilor, iar replica autorităţilor nu s-a lăsat aşteptată - grija pentru votanţii moldoveni plecaţi peste hotare ar fi trebuit să ia forma unor iniţiative legtislative. Prin urmare se poate presupune că noua opoziţie va recupera lacunele normative.
Analiştii spun că numărul mic de votanţi este o consecinţă a faptului că autorităţile au avut grijă de cu vreme să deschidă şi alte secţii de votare decât cele din consulate şi ambasade. Şi-au făcut însă efectul şi semnele de indiferenţa faţă de ceea ce se întâmplă acasă în Moldova, spune o fostă ziaristă de la Chişinău, stabilită cu familia în Irlanda, unde nu a funcţionat nici o secţie de votare. Ea se numeşte Mariana Manole: "Măcar în Irlanda de Nord ar fi putut să fie deschisă o secţie de votare…Mie personal mi-a parut foarte rau că nu am avut unde să votez, însă printre moldovenii de aici, la fel ca şi acasă sunt destui sceptici care nu au încredere că votul lor poate schimba ceva, sau indiferenti, care consideră că nu-i priveşte ce se întâmplă în Moldova, de aceea probabil prezenţa la vot a şi fost atât de joasă peste hotare."
Mariana spune că ea şi soţul ei ar fi votat dacă s-ar fi deschis o secţie la Dublin. La Londra însă, unde puteau vota moldovenii din Irlanda, nu şi-au permis să meargă din varii motive, unul fiind nevoia de viză.
Spre deosebire de Irlanda, în alte ţări, exercitarea dreptului la vot a fost posibilă pentru persoanele foarte motivate. Este şi cazul României. Iată ce spune Vsevolod Chilinciuc, student la Academia de Studii Economice din Bucureşti: "Lumea a venit în număr mare din întreaga ţară. Foarte multă lume a venit nemulţumită pentru că să suporţi costul unui bilet de tren sau să vii de la Timişoara la Bucureşti 13 ore… Au fost foarte responsabili cei care au venit din ţară, doar că rezultatul final nu ne bucură pe noi, cei de la Bucureşti. În rest, a fost totul bine."
Dacă autorităţile ar fi fost mai interesate de votul moldovenilor plecaţi de acasă, s-ar fi putut aplica practicile de exercitare a votului la distanţă uzitate în statele UE şi recunoscute de cel puţin 2 standarde europene: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Codul de bune practici de exercitare a dreptului de vot al cetăţenilor aflaţi peste hotare, elaborat de Comisia de la Veneţia care recunoaşte inclusiv votul prin poştă, notează Sergiu Ostaf, directorul Centrului CREDO de resurse pentru Drepturile Omului din Chişinău.
Sergiu Ostaf este de părere că de această dată nu se poate afirma categoric că dreptul la vot al moldovenilor de peste hotare a fost lezat, ci doar că statul nu şi-a onorat o obligaţie civică faţă de cetăţenii săi: "Statul ar fi putut să facă mult mai mult pentru a asigura dreptul cetăţeanului la vot. Nu pot vorbi acum despre încălcarea dreptului la vot al cetăţenilor de peste hotare, pot vorbi foarte clar despre eşuarea autorităţilor RM să exercite o obligaţiune civică faţă de cetăţenii ce se află în afara ţării. Din momentul în care nu a fost explorată posibilitatea cu serviciile poştale, din moment ce nu a fost explorată posibilitatea de deschidere a secţiilor de votare multiple pe lângă misiunile şi consulatele diplomatice."
Eventuale litigii în judecată pe cauza încălcării dreptului la vot nu şi-ar avea rostul, în opinia lui Sergiu Ostaf, deoarece, de fapt, dreptul la vot nu a fost încălcat, ci pur şi simplu statul nu şi-a valorificat capacităţile de a facilita exercitarea acestui drept de către propriii cetăţeni. Partidele politice nu au reuşit pînă acum să probeze pretinsa neglijare premeditată a gastarbeiterilor, iar replica autorităţilor nu s-a lăsat aşteptată - grija pentru votanţii moldoveni plecaţi peste hotare ar fi trebuit să ia forma unor iniţiative legtislative. Prin urmare se poate presupune că noua opoziţie va recupera lacunele normative.
