Buna ziua, dragi ascultători, sunt Viorica Zaharia, prezentatoarea emisiunii "Dialoguri, 15 minute cu Radio Europa Liberă". În emisiunea de azi vom face o călătorie cu autobuzul de la Chişinău spre Tiraspol şi vom afla cu această ocazie, ce gânduri, probleme, dorinţe şi preocupări au oamenii de pe un mal şi de pe altul al Nistrului. Sunt oare acestea aceleaşi cu ale politicienilor?
În începutul emisiunii însă vom asculta, ca de obicei, un buletin de ştiri, prezentat de Radu Benea:
Premierul demisionar al Republicii Modlova, Zinaida Greceanâi va fi propusă de deputaţii comunişti la funcţia de şef al statului. 33 din cei 60 de deputaţi comunişti şi-au depus semnăturile în sprijinul candidaturii Zinaidei Greceanîi. Alegerea preşedintelui va avea loc la şedinţa Parlamentului de la Chişiău din 20 mai. Pentru alegerea preşedintelui este nevoie de voturile a 61 de deputati. Comuniştii deţin doar 60 de mandate. Opoziţia de centru-dreapta, care deţine un mandat de blocaj, spune că nu va lua parte la votul de pe 20 mai şi că doreşte să declanşeze astfel alegeri parlamentare anticipate.
Preşedintele în exerciţiu, Vladimir Voronin, proaspăt preşedinte al Parlamentului de la Chişinău, a propus un pachet de măsuri împotriva crizei economice “cumplite”, după cum a descris-o. La o şedinţă dedicată crizei, el a cerut între altele micşorarea impozitului pe venit şi înlocuirea lui cu o taxă unică de 15 la sută, iar pe de altă parte – mărirea Taxei pe Valoare Adăugată până la 22 la sută. Voronin a recunoscut că veniturile la buget sunt în scădere faţă de anul trecut. Iar prim-vice-premierul în exerciţiu, Igor Dodon a spus la aceeaşi şedinţă că din cauza deficitului bugetar Guvernul propune micşorarea cheltuielilor cu 20 la sută prin lichidarea unor proiecte la nivel local.
Janez Lenarcic, şeful monitorilor electorali de la OSCE, a declarat, într-un interviu in exclusivitate cu Radio Europa Libera că „demonstraţiile şi violenţa au aruncat o umbră asupra întregului proces electoral din Republica Moldova”. Intrebat dacă agenţia OSCE pe care o conduce nu s-a grabit cu verdicul pozitiv asupra alegerilor din Moldova, slovenul Lenarcic a spus însă că evaluarea de pe 6 aprilie, cu lucrurile bune şi cu lucrurile rele, continuă să fie valabilă.
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a anunţat că suspendă convorbirile pentru o prezenţă continuă a observatorilor OSCE în Georgia. Preşedinta Consiliului permanent al OSCE, Mara Marinaki a spus că, după cinci luni de negocieri „intense”, este nevoie de o reevaluare. Misiunea OSCE în Georgia a fost deschisă în 1992, dar, în urma războiului ruso-georgian de anul trecut, Rusia a blocat în decembrie prelungirea mandatului. Miercuri, Rusia a respins o nouă propunere de monitorizare din partea OSCE, care mai are în Georgia 20 de observatori cu mandat până la sfârşitul lunii iunie.
Presedintele Rusiei, Dmitri Medvedev a semnat conceptia de securitate nationala a tarii in care se arata ca viitorul va fi hotarit de competitia internationala pentru resurse energetice, care ar putea sa aduca si conflicte militare la granitele Rusiei. Strategia se refera la perioada de pîna în 2020. Potrivit documentului, Rusia va cauta sa aiba un parteneriat în termeni de egalitate cu Statele Unite ale Americii. Planurile defensive americane din Europa sint insa vazute în acest document drept una din principalele amenintari la securitatea Rusiei.
--------------
“Politicienii se ceartă, oamenii nu. Conflict există, dar numai la vârfuri. Jos, oamenii au aceleaşi probleme: cum să supravieţuiască şi să trăiască în siguranţă” – sunt câteva din gândurile împărtăşite de oamenii simpli surprinşi de o echipă a Europei Libere călătorind cu autobuzul de la Chişinău spre Tiraspol şi invers. Reporterii noştri au încercat să afle dacă divergenţele politice îi afectează şi pe oamenii simpli, dacă criza economică se face simţită şi în buzunarele oamenilor, dacă locuiotorii celor două maluri se simt sau nu separaţi unii de alţii, ce probleme îi preocupă şi de unde aşteaptă ajutor. Vă invităm deci să ascultaţi reportajul următor.
Cu suma de 29 de lei se poate cumpăra la gara din Chişinău un bilet cu autocarul până la Tiraspol. De regulă, spun şoferii, autocarele nu merg niciodată încolo, dar nici înapoi, foarte pline, poate doar în week-end. Nu e o problemă să găseşti transport spre regiune, la fiecare jumătate de oră pleacă un autocar sau microbus, mult mai des decât spre alte regiuni ale Moldovei din dreapta Nistrului.
Şoferul şi taxatoarea unui autocar ce pleacă spre Tiraspol îmi permit să discut cu pasagerii şi să fac imprimări pe drum, dar numai până la vama transnistreană. “În vamă şi pe teritoriul Trasnistriei să ascundeţi, vă rog, aparatul, îmi spun ei. Lor nu le place aşa ceva”.
Primul cu care încep să discut este un tânăr de vreo 20 de ani. Aflu că îl cheamă Ivan şi spune că timp de trei luni vine zilnic de la Tiraspol la Chişinău unde, ca să-şi facă livret militar, ia cursuri la catedra militară a Universităţii Tehnice. După cursuri, pleacă înapoi la Tiraspol unde învaţă în anul 2 la o filială a Universităţii Interregionale din Rusia. Ivan spune că de fapt familia sa locuieşte la Taraclia, sunt bulgari de naţionalitate, dar că el a dorit să facă studii ruseşti, de aceea s-a dus să înveţe la Tiraspol.
"Mi-am dorit să învăţ anume la o universitate rusească, deşi sunt bulgar de naţionalitate. Avem la Taraclia o univeristate bulgară, dar visul meu este să obţin studii ruseşti şi să locuiesc la Moscova. Am căutat şi am găsit această filială rusească la Tiraspol. Aş fi putut probabil să învăţ şi la Taraclia sau să plec în Bulgaria să învăţ în limba mea maternă, dar aşa am ales, mă rog, fiecare are dreptul să aleagă".
Ivan spune că este cetăţean al Republicii Moldova şi viză de reşedinţă la Taraclia, dar şi-a făcut şi buletin transnistrean ca să nu aibă probleme atunci când trece frontiera internă şi merge fie acasă la părinţi, fie la Chişinău.
Alături, Svetlana, o tânără care îmi spune că este cântăreaţă la Filarmonica din Chişinău, merge la mănăstirea Chiţcani de lângă Bender.
- Avem duhovnic acolo. Acum merg foarte mulţi tineri încolo din cauza problemelor din ţară.
- Care probleme?
- Criza, ce s-a întâmplat după alegerile parlametare… Vrem un sfat cum să procedăm corect, pe cine să alegem, ce să facem.
- Este asta o preocupare a tineretului?
- Da, ne interesează cum o să fie ţara noastră, noi suntem viitorul ei.
Svetlana îmi spune că acum 6 ani a fost studentă la şcoala muzicală din Bender. Regulile au devenit acum mai dure, spune ea. Cei cu buletine moldoveneşti trebuie să completeze o fişă numită “de imigrare”, la fel ca şi toţi cetăţenii străini, şi să o prezinte, la punctul de trecere şi control, lucrătorilor serviciului migraţiune al Transnistriei. Iar dacă mergi în regiune pe mai mult de trei zile, trebuie să achiţi şi o taxă de 22 de lei.
"Am fost la Chişinău într-o deplasare de serviciu, spune Alexandru, un locuitor din Bender. Sunt inginer la o staţie de radio releu, merg încolo o dată pe lună, când trebuie să dau darea de seamă. Sunt pensioner, dar continu să lucrez. Primesc şi pensie şi salariu. Pensia mi-o primesc de la Tiraspol. Graniţele astea sunt cele mai neplăcuite pentru oameni, la aceste posturi vamale se controlează documentele de câte trei ori. Acum nu-i foarte cald, dar atunci când e arşiţă de 30 de grade… stai acolo câte o oră".
Tocmai acum taxatoarea autocarului are grijă să ne reamintească, nouă, pasagerilor care avem buletine moldoveneşti, că ne apropiem de punctul de control de la graniţa internă şi că trebuie să completăm fişele de imigrare, să indicăm acolo o adresă oarecare din regiunea transnistreană, chiar dacă ne ducem în altă parte, în caz contrar, vom fi opriţi în vamă, spune ea. Mie îmi aminteşte suplimentar să-mi ascund reportofonul.
După ce trecem cu success de graniţa internă, numită de unii frontiera moldo-transnistreană, şi intrăm practic în oraşul Bender, reiau discuţia cu o doamnă, care îmi spune că merge la Tiraspol unde i-au rămas părinţii, după ce ea a trecut cu traiul la Chişinău.
"Aceste fişe de imigrare ne enervează pe toţi. Cineva îşi umple buzunarele. În fiecre zi când mă gândesc că trebuie să merg la părinţi îmi doresc ca acest conflict să fie rezolvat. Oamenii sunt minţiţi, la Tiraspol li se spune una, la Chişinău alta. Între oameni nu există nici un conflict. Ei au conflict între ei - Voronin şi Smirnov, care nu pot împărţi portofoliile. Iar oamenii suferă. Câţi preşedonţi s-au schimbat la Chişinău şi câţi la Tiraspol? La Tiraspol, niciunul. Pentru că le convine aşa ceva. Îşi bat joc de oameni. Îi au de cobai, ce vor aceea fac cu ei. Merg la părinţi în fiecare săptămână, îi ajut cu bani… Le vine greu. Au limită de cosum la toate: la gaz, la curent. Mama nu acceptă deocamdată să locuiască la mine la Chişinău, mai ales că propaganda de acolo îi mai şi sperie că aici le va fi mai rău".
Şi alţi pasageri intră în discuţie. Eugenia Maftei, o profesoară de istorie, dintr-un sat de pe malul drept al Nistrului, Hârbovăţ, îmi împărtăşeşte o experienţă proprie: "Eu scriu acuma instoria satului Hârbovăţ şi m-am deplasat la Arhiva de la Tiraspol şi Bender şi vreau să spun că oamenii simpli de acolo s-au comportat cu mine foarte omeneşte. Chiar directoarea de la Arhiva de la Tiraspol mi-a oferit nişte informaţii foarte preţioase şi documente din arhivă. Ducându-mă încolo aveam anumite temeri, mă gândeam că o să-mi refuze sau o să-mi pună piedici. M-am înşelat. Am rămas foarte mulţumită. Şi m-am convins că oamenii de acolo nu sunt vinovaţi cu nimic. Politicienii mă rog, se aşează la masa tratativelor, discută. Dar oamenii simpli au rămas aceiaşi. Eu am o impresie foarte bună despre dânşii".
O vecină de bancă ţine, probabil, să-i mulţumească profesoarei pentru amabilitatea de a-i fi lăudat pe locuitorii regiunii şi îşi deschide şi ea sufletul: "Eu sunt de la Tiraspol şi vin acum de la Chişinău. Am fost la Universitatea cooperatist comercială, unde am învăţat cândva, ca să-mi recuperez actele de studii. Mă aşteptam să am probleme şi diferite piedici… Nici vorbă. Am rămas surprinsă cum am fost primită aici, chiar dacă vorbesc ruseşte. Am fost condusă până la birourile de care aveam nevoie şi iată în jumătate de zi am rezolvat totul. Acum înţeleg că nu există ostilităţi între oameni. Toţi trebuie să fim prietenoşi şi să trăim în pace".
Alături aud vorbindu-se româneşte şi mă apropii.
- Locuim la Bender, la Chişinău am fost la spital cu fetiţa. Avem încredere mai multă acolo, acolo au mai multe posibilităţi.
- Aveţi un serviciu aici, la Bender?
- Lucrez la piaţa de haine.
- Aveţi o mică afacere?
- Da.
- Şi cum vă merge?
- Acuma mai greu… criza… avem mai puţini cumpărători. Se simte foarte mult. Înainte lumea cumpăra mai mult. Acum, chiar dacă mai au bani, oamenii se gîndesc să economisească pentru vremuri mai grele.
- Dvs vorbiţi româneşte, cum vă simţiţi aicea în Transnistria?
- Normal. Nu ne obijduieşte nimeni, în orice caz. Care se ocupă cu politica…. mă rog. Noi ne facem treburile noastre.
- Simţiţi că este un conflict?
- Da, se simte.
- Dar cum anume?
- Nu ştiu cum să spun, dar se simte.
Când vine vorba de criză, mai găsesc şi alte păreri. Iată ce spun doi tineri, studenţi la fizică aplicată la Universitatea din Tiraspol.
"Cred că în următorii doi, trei ani criza va trece, pentru că am mai avut crize în secolul 20 şi au trecut. De exemplu, criza financiară din Rusia, din 1998, a trecut, apele s-au liniştit, rănile s-au cicatrizat… Societatea se obişnuieşte".
Criza e doar un pretext pentru eşecurile unora, crede un altul.
"Cine vrea să găsească de lucru, poate găsi, chiar dacă s-a redus numărul locurilor de muncă şi chiar dacă salariul e mic, de 800 de ruble de exemplu. Cu aceşti bani un student poate trăi, dacă vrea. Pentru majoritatea oamenilor criza este doar un pretext ca să nu muncească, iar pentru tineri poate că e un pretext ca să stea în continuare pe spatele părinţilor".
Mă mai apropii de un bătrân, care îmi spune că a fost într-o vizită la Chişinău şi se întoarce acasă, în satul Nezevrtailovka din raionul Slobozia.
“Între oameni şi politicieni este o distanţă ca între cer şi pământ. Foarte deştepţi sunt ei. Îi prostesc pe oameni şi atât. Eu m-am născut în Moldova Sovietică şi nu înţeleg şi nu vreau să ştiu de nici o Transnistrie sau o Moldovă separate. Smirnov şi Voronin se ceartă între ei la televizor dar după asta stau la o masă, beau şi mănâncă. Asta bineînţeles nu se arată la ştiri. Sigur că ne influenţează pe noi, oamenii simpli. Pentru că nacialnici sunt atât de mulţi, încât la fiecare producător revin vreo sută. Trântori, pe scurt, aferişti. Sigur că trebuie să fie o singură Moldovă, să fie un singur conducător. De ce ne trebuie acest PMR? Iată uitaţi-vă pe geam, aici e armata lor, a acestor conducători, şi mai încolo o să vedeţi alte două armate. Ele trebuie hrănite”...
În acest moment o vecină de bancă se arată nemulţumită că bătrânul vorbeşte doar de problemele Transnistriei. “Spuneţi şi ceva de bine despre Transnistria! De ce vorbiţi doar despre probleme?”
O îndemn şi pe ea să participe la discuţie.
“Acum în toate fostele republici sovietice oamenii trăiesc la fel. De aceea nu trebuie, aşa cum face vecinul, să criticăm puterea. Peste tot puterea e la fel. Eu locuiesc la Tiraspol şi mă aranjează pentru că nu văd ca în alte părţi oamenii să trăiască mult mai bine. Deşi sunt la pensie, lucrez în continuare profesoară. Sigur că ar fi bine să se rezolve cumva conflictul. Pentru că aşa, iată, copiii noştri termină facultăţi aici, iar diploma nu le este recunoscută nicăieri. Sau altă problemă – avem şcoli moldoveneşti unde se scrie cu alfabet chirilic. Cui îi trebuie acest scris chirilic dacă la Chişinău se scrie cu alfabet latin? Această problemă tot trebuie cumva soluţionată".
- Dar dvs ce soluţie aţi alege?
- Nu pot răspunde la această întrebare. Cred că şi unificarea şi separarea ar fi bună. Cred că dacă vom fi recunoscuţi sau vom fi alipiţi la Moldova, oricum, va fi bine. Pentru că acum suntem în aer.”…
Bătrânul de la Slobozia nu rezistă să nu adauge:
- Cât va exista Rusia, atât va exista şi Transnistria. Dacă Moldova ar fi urmat cursul politic spre Rusia nu ar fi existat nici Transnistria, ar fi fost doar o Moldovă. Dar deoarece Moldova s-a depărtat de Rusia, iată că s-a format şi Transnistria. Aici nu ai ce ghici prea mult.
Am ajus la Tiraspol. Puţinii pasageri coboară. Cei cu buletine moldoveneşti îşi strâng cu grijă fişele de imigrare ca să le prezinte, la întoarcere, la punctul de control. Dacă le pierd, trebuie să plătească amenzi. Unii se îndreaptă spre un ghişeu de schimb valutar ca să cumpere ruble transnistrene. Între altele observ aici că doar la lei moldoveneşti, la rublele ruseşti şi la grivnele ucrainene se percepe un comision de 3 procente. La dolari şi euro, comisionul e zero. De ce şi de când?- o întreb pe casieriţă: “De vreo două luni s-a introdus comisionul la cele trei valute", îmi răspunde. "Nu ştiu de ce, probabil, criza e de vină”….
Dragi ascultători, această călătorie cu autobuzul la Tiraspol ne-a ocupat toată emisiunea şi astfel am ajuns la finalul Dialogurilor de azi. În speranţa că opiniile exprimate de călătorii rutelor Chişinău - Tiraspol şi invers v-au interesat, îmi iau rămas bun până săptămâna viitoare. Sunt Viorica Zaharia, vă urez numai bune. Aici e Radio Europa Liberă.
În începutul emisiunii însă vom asculta, ca de obicei, un buletin de ştiri, prezentat de Radu Benea:
Premierul demisionar al Republicii Modlova, Zinaida Greceanâi va fi propusă de deputaţii comunişti la funcţia de şef al statului. 33 din cei 60 de deputaţi comunişti şi-au depus semnăturile în sprijinul candidaturii Zinaidei Greceanîi. Alegerea preşedintelui va avea loc la şedinţa Parlamentului de la Chişiău din 20 mai. Pentru alegerea preşedintelui este nevoie de voturile a 61 de deputati. Comuniştii deţin doar 60 de mandate. Opoziţia de centru-dreapta, care deţine un mandat de blocaj, spune că nu va lua parte la votul de pe 20 mai şi că doreşte să declanşeze astfel alegeri parlamentare anticipate.
Preşedintele în exerciţiu, Vladimir Voronin, proaspăt preşedinte al Parlamentului de la Chişinău, a propus un pachet de măsuri împotriva crizei economice “cumplite”, după cum a descris-o. La o şedinţă dedicată crizei, el a cerut între altele micşorarea impozitului pe venit şi înlocuirea lui cu o taxă unică de 15 la sută, iar pe de altă parte – mărirea Taxei pe Valoare Adăugată până la 22 la sută. Voronin a recunoscut că veniturile la buget sunt în scădere faţă de anul trecut. Iar prim-vice-premierul în exerciţiu, Igor Dodon a spus la aceeaşi şedinţă că din cauza deficitului bugetar Guvernul propune micşorarea cheltuielilor cu 20 la sută prin lichidarea unor proiecte la nivel local.
Janez Lenarcic, şeful monitorilor electorali de la OSCE, a declarat, într-un interviu in exclusivitate cu Radio Europa Libera că „demonstraţiile şi violenţa au aruncat o umbră asupra întregului proces electoral din Republica Moldova”. Intrebat dacă agenţia OSCE pe care o conduce nu s-a grabit cu verdicul pozitiv asupra alegerilor din Moldova, slovenul Lenarcic a spus însă că evaluarea de pe 6 aprilie, cu lucrurile bune şi cu lucrurile rele, continuă să fie valabilă.
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a anunţat că suspendă convorbirile pentru o prezenţă continuă a observatorilor OSCE în Georgia. Preşedinta Consiliului permanent al OSCE, Mara Marinaki a spus că, după cinci luni de negocieri „intense”, este nevoie de o reevaluare. Misiunea OSCE în Georgia a fost deschisă în 1992, dar, în urma războiului ruso-georgian de anul trecut, Rusia a blocat în decembrie prelungirea mandatului. Miercuri, Rusia a respins o nouă propunere de monitorizare din partea OSCE, care mai are în Georgia 20 de observatori cu mandat până la sfârşitul lunii iunie.
Presedintele Rusiei, Dmitri Medvedev a semnat conceptia de securitate nationala a tarii in care se arata ca viitorul va fi hotarit de competitia internationala pentru resurse energetice, care ar putea sa aduca si conflicte militare la granitele Rusiei. Strategia se refera la perioada de pîna în 2020. Potrivit documentului, Rusia va cauta sa aiba un parteneriat în termeni de egalitate cu Statele Unite ale Americii. Planurile defensive americane din Europa sint insa vazute în acest document drept una din principalele amenintari la securitatea Rusiei.
--------------
“Politicienii se ceartă, oamenii nu. Conflict există, dar numai la vârfuri. Jos, oamenii au aceleaşi probleme: cum să supravieţuiască şi să trăiască în siguranţă” – sunt câteva din gândurile împărtăşite de oamenii simpli surprinşi de o echipă a Europei Libere călătorind cu autobuzul de la Chişinău spre Tiraspol şi invers. Reporterii noştri au încercat să afle dacă divergenţele politice îi afectează şi pe oamenii simpli, dacă criza economică se face simţită şi în buzunarele oamenilor, dacă locuiotorii celor două maluri se simt sau nu separaţi unii de alţii, ce probleme îi preocupă şi de unde aşteaptă ajutor. Vă invităm deci să ascultaţi reportajul următor.
Cu suma de 29 de lei se poate cumpăra la gara din Chişinău un bilet cu autocarul până la Tiraspol. De regulă, spun şoferii, autocarele nu merg niciodată încolo, dar nici înapoi, foarte pline, poate doar în week-end. Nu e o problemă să găseşti transport spre regiune, la fiecare jumătate de oră pleacă un autocar sau microbus, mult mai des decât spre alte regiuni ale Moldovei din dreapta Nistrului.
Şoferul şi taxatoarea unui autocar ce pleacă spre Tiraspol îmi permit să discut cu pasagerii şi să fac imprimări pe drum, dar numai până la vama transnistreană. “În vamă şi pe teritoriul Trasnistriei să ascundeţi, vă rog, aparatul, îmi spun ei. Lor nu le place aşa ceva”.
Primul cu care încep să discut este un tânăr de vreo 20 de ani. Aflu că îl cheamă Ivan şi spune că timp de trei luni vine zilnic de la Tiraspol la Chişinău unde, ca să-şi facă livret militar, ia cursuri la catedra militară a Universităţii Tehnice. După cursuri, pleacă înapoi la Tiraspol unde învaţă în anul 2 la o filială a Universităţii Interregionale din Rusia. Ivan spune că de fapt familia sa locuieşte la Taraclia, sunt bulgari de naţionalitate, dar că el a dorit să facă studii ruseşti, de aceea s-a dus să înveţe la Tiraspol.
"Mi-am dorit să învăţ anume la o universitate rusească, deşi sunt bulgar de naţionalitate. Avem la Taraclia o univeristate bulgară, dar visul meu este să obţin studii ruseşti şi să locuiesc la Moscova. Am căutat şi am găsit această filială rusească la Tiraspol. Aş fi putut probabil să învăţ şi la Taraclia sau să plec în Bulgaria să învăţ în limba mea maternă, dar aşa am ales, mă rog, fiecare are dreptul să aleagă".
Ivan spune că este cetăţean al Republicii Moldova şi viză de reşedinţă la Taraclia, dar şi-a făcut şi buletin transnistrean ca să nu aibă probleme atunci când trece frontiera internă şi merge fie acasă la părinţi, fie la Chişinău.
Alături, Svetlana, o tânără care îmi spune că este cântăreaţă la Filarmonica din Chişinău, merge la mănăstirea Chiţcani de lângă Bender.
- Avem duhovnic acolo. Acum merg foarte mulţi tineri încolo din cauza problemelor din ţară.
- Care probleme?
- Criza, ce s-a întâmplat după alegerile parlametare… Vrem un sfat cum să procedăm corect, pe cine să alegem, ce să facem.
- Este asta o preocupare a tineretului?
- Da, ne interesează cum o să fie ţara noastră, noi suntem viitorul ei.
"Am fost la Chişinău într-o deplasare de serviciu, spune Alexandru, un locuitor din Bender. Sunt inginer la o staţie de radio releu, merg încolo o dată pe lună, când trebuie să dau darea de seamă. Sunt pensioner, dar continu să lucrez. Primesc şi pensie şi salariu. Pensia mi-o primesc de la Tiraspol. Graniţele astea sunt cele mai neplăcuite pentru oameni, la aceste posturi vamale se controlează documentele de câte trei ori. Acum nu-i foarte cald, dar atunci când e arşiţă de 30 de grade… stai acolo câte o oră".
Tocmai acum taxatoarea autocarului are grijă să ne reamintească, nouă, pasagerilor care avem buletine moldoveneşti, că ne apropiem de punctul de control de la graniţa internă şi că trebuie să completăm fişele de imigrare, să indicăm acolo o adresă oarecare din regiunea transnistreană, chiar dacă ne ducem în altă parte, în caz contrar, vom fi opriţi în vamă, spune ea. Mie îmi aminteşte suplimentar să-mi ascund reportofonul.
După ce trecem cu success de graniţa internă, numită de unii frontiera moldo-transnistreană, şi intrăm practic în oraşul Bender, reiau discuţia cu o doamnă, care îmi spune că merge la Tiraspol unde i-au rămas părinţii, după ce ea a trecut cu traiul la Chişinău.
"Aceste fişe de imigrare ne enervează pe toţi. Cineva îşi umple buzunarele. În fiecre zi când mă gândesc că trebuie să merg la părinţi îmi doresc ca acest conflict să fie rezolvat. Oamenii sunt minţiţi, la Tiraspol li se spune una, la Chişinău alta. Între oameni nu există nici un conflict. Ei au conflict între ei - Voronin şi Smirnov, care nu pot împărţi portofoliile. Iar oamenii suferă. Câţi preşedonţi s-au schimbat la Chişinău şi câţi la Tiraspol? La Tiraspol, niciunul. Pentru că le convine aşa ceva. Îşi bat joc de oameni. Îi au de cobai, ce vor aceea fac cu ei. Merg la părinţi în fiecare săptămână, îi ajut cu bani… Le vine greu. Au limită de cosum la toate: la gaz, la curent. Mama nu acceptă deocamdată să locuiască la mine la Chişinău, mai ales că propaganda de acolo îi mai şi sperie că aici le va fi mai rău".
O vecină de bancă ţine, probabil, să-i mulţumească profesoarei pentru amabilitatea de a-i fi lăudat pe locuitorii regiunii şi îşi deschide şi ea sufletul: "Eu sunt de la Tiraspol şi vin acum de la Chişinău. Am fost la Universitatea cooperatist comercială, unde am învăţat cândva, ca să-mi recuperez actele de studii. Mă aşteptam să am probleme şi diferite piedici… Nici vorbă. Am rămas surprinsă cum am fost primită aici, chiar dacă vorbesc ruseşte. Am fost condusă până la birourile de care aveam nevoie şi iată în jumătate de zi am rezolvat totul. Acum înţeleg că nu există ostilităţi între oameni. Toţi trebuie să fim prietenoşi şi să trăim în pace".
Alături aud vorbindu-se româneşte şi mă apropii.
- Locuim la Bender, la Chişinău am fost la spital cu fetiţa. Avem încredere mai multă acolo, acolo au mai multe posibilităţi.
- Aveţi un serviciu aici, la Bender?
- Lucrez la piaţa de haine.
- Aveţi o mică afacere?
- Da.
- Şi cum vă merge?
- Acuma mai greu… criza… avem mai puţini cumpărători. Se simte foarte mult. Înainte lumea cumpăra mai mult. Acum, chiar dacă mai au bani, oamenii se gîndesc să economisească pentru vremuri mai grele.
- Dvs vorbiţi româneşte, cum vă simţiţi aicea în Transnistria?
- Normal. Nu ne obijduieşte nimeni, în orice caz. Care se ocupă cu politica…. mă rog. Noi ne facem treburile noastre.
- Simţiţi că este un conflict?
- Da, se simte.
- Dar cum anume?
- Nu ştiu cum să spun, dar se simte.
Când vine vorba de criză, mai găsesc şi alte păreri. Iată ce spun doi tineri, studenţi la fizică aplicată la Universitatea din Tiraspol.
"Cred că în următorii doi, trei ani criza va trece, pentru că am mai avut crize în secolul 20 şi au trecut. De exemplu, criza financiară din Rusia, din 1998, a trecut, apele s-au liniştit, rănile s-au cicatrizat… Societatea se obişnuieşte".
Criza e doar un pretext pentru eşecurile unora, crede un altul.
"Cine vrea să găsească de lucru, poate găsi, chiar dacă s-a redus numărul locurilor de muncă şi chiar dacă salariul e mic, de 800 de ruble de exemplu. Cu aceşti bani un student poate trăi, dacă vrea. Pentru majoritatea oamenilor criza este doar un pretext ca să nu muncească, iar pentru tineri poate că e un pretext ca să stea în continuare pe spatele părinţilor".
Mă mai apropii de un bătrân, care îmi spune că a fost într-o vizită la Chişinău şi se întoarce acasă, în satul Nezevrtailovka din raionul Slobozia.
“Între oameni şi politicieni este o distanţă ca între cer şi pământ. Foarte deştepţi sunt ei. Îi prostesc pe oameni şi atât. Eu m-am născut în Moldova Sovietică şi nu înţeleg şi nu vreau să ştiu de nici o Transnistrie sau o Moldovă separate. Smirnov şi Voronin se ceartă între ei la televizor dar după asta stau la o masă, beau şi mănâncă. Asta bineînţeles nu se arată la ştiri. Sigur că ne influenţează pe noi, oamenii simpli. Pentru că nacialnici sunt atât de mulţi, încât la fiecare producător revin vreo sută. Trântori, pe scurt, aferişti. Sigur că trebuie să fie o singură Moldovă, să fie un singur conducător. De ce ne trebuie acest PMR? Iată uitaţi-vă pe geam, aici e armata lor, a acestor conducători, şi mai încolo o să vedeţi alte două armate. Ele trebuie hrănite”...
În acest moment o vecină de bancă se arată nemulţumită că bătrânul vorbeşte doar de problemele Transnistriei. “Spuneţi şi ceva de bine despre Transnistria! De ce vorbiţi doar despre probleme?”
O îndemn şi pe ea să participe la discuţie.
“Acum în toate fostele republici sovietice oamenii trăiesc la fel. De aceea nu trebuie, aşa cum face vecinul, să criticăm puterea. Peste tot puterea e la fel. Eu locuiesc la Tiraspol şi mă aranjează pentru că nu văd ca în alte părţi oamenii să trăiască mult mai bine. Deşi sunt la pensie, lucrez în continuare profesoară. Sigur că ar fi bine să se rezolve cumva conflictul. Pentru că aşa, iată, copiii noştri termină facultăţi aici, iar diploma nu le este recunoscută nicăieri. Sau altă problemă – avem şcoli moldoveneşti unde se scrie cu alfabet chirilic. Cui îi trebuie acest scris chirilic dacă la Chişinău se scrie cu alfabet latin? Această problemă tot trebuie cumva soluţionată".
- Dar dvs ce soluţie aţi alege?
- Nu pot răspunde la această întrebare. Cred că şi unificarea şi separarea ar fi bună. Cred că dacă vom fi recunoscuţi sau vom fi alipiţi la Moldova, oricum, va fi bine. Pentru că acum suntem în aer.”…
Bătrânul de la Slobozia nu rezistă să nu adauge:
- Cât va exista Rusia, atât va exista şi Transnistria. Dacă Moldova ar fi urmat cursul politic spre Rusia nu ar fi existat nici Transnistria, ar fi fost doar o Moldovă. Dar deoarece Moldova s-a depărtat de Rusia, iată că s-a format şi Transnistria. Aici nu ai ce ghici prea mult.
Am ajus la Tiraspol. Puţinii pasageri coboară. Cei cu buletine moldoveneşti îşi strâng cu grijă fişele de imigrare ca să le prezinte, la întoarcere, la punctul de control. Dacă le pierd, trebuie să plătească amenzi. Unii se îndreaptă spre un ghişeu de schimb valutar ca să cumpere ruble transnistrene. Între altele observ aici că doar la lei moldoveneşti, la rublele ruseşti şi la grivnele ucrainene se percepe un comision de 3 procente. La dolari şi euro, comisionul e zero. De ce şi de când?- o întreb pe casieriţă: “De vreo două luni s-a introdus comisionul la cele trei valute", îmi răspunde. "Nu ştiu de ce, probabil, criza e de vină”….
Dragi ascultători, această călătorie cu autobuzul la Tiraspol ne-a ocupat toată emisiunea şi astfel am ajuns la finalul Dialogurilor de azi. În speranţa că opiniile exprimate de călătorii rutelor Chişinău - Tiraspol şi invers v-au interesat, îmi iau rămas bun până săptămâna viitoare. Sunt Viorica Zaharia, vă urez numai bune. Aici e Radio Europa Liberă.
