Elena Cioina: D-le Cârnaț, cum a devenit posibil ca politia sa inabuse cu atata cruzime manifestatiile din 7 aprilie si sa-i tortureze chiar si pe cei care au manifestat pasnic?
Teodor Cârnaț: S-a intamplat aceasta pentru ca legislatia Republicii Moldova este interpretata mai mult in interesul unor personalitati, decat in interesul drepturilor omului. Deoarece Comitetul Helsinki declara ca tortura in Republica Moldova se afla in progresie aritmetica, creste proporțional de la an la an. Ceea ce s-a intamplat pe 7-8 aprilie a demonstrat inca o data ceea ce spuneam noi anterior. De aceea ca in 7-8 aprilie, pe 9, 10, li s-a dat posibilitate politistilor sa tortureze acele persoane care se aflau, sau care au protestat pasnic, in Piata Marii Adunari Nationale. Aceasta s-a intamplat din cauza ca acei superiori, care aveau obligatia de a proteja dreptul si interesele persoanei, le-au dat frau liber, poate ca le-au dat indicatii directe sau poate ca ei au inteles ca cei care au manifestat pasnic in Piata Mairii Adunari Nationale trebuie sa fie pedepsiti. Pedepsiti deoarece, cum spuneau ei, o parte dintre ei ne spuneau noua, ca este de a se razbuna. De a se razbuna pentru colegii lor care au fost batuti in fata Presedintiei si a Parlamentului.
Valeriu Cater: Este posibil in general sa fie pedepsiti nu doar executorii celor ce si-au intamplat dupa data de 7 aprilie, ci si cei care au admis asemenea lucruri?
Teodor Cârnaț: Da, Comitetul Helsinki chiar din primele zile a cerut lucrul acesta, ca sa fie pedepsite persoanele care administrau Ministerul Afacerilor Interne. Pe data de 17 aprilie chiar Comitetul Helsinki a depus o sezizare la Procuratura Generala ca sa fie tras la raspundere penala ministrul Afacerilor Interne, d-l Gheorghe Papuc, pentru faptul ca a dat dovada de neglijenta in serviciu. Mai mult ca atat, pentru faptul ca, in cadrul acestui Minister, a admis astfel de incalcari, cum ar fi aplicarea torturii fata de persoanele care au fost retinute. Adica toti acesti angajati intr-o oarecare masura au fost condusi de un oarecare ministru cum este ministrul Papuc.
Elena Ciona: D-le Cârnaț, dar ce pedepse risca angajatii organelor de interne care au aplicat tortura dupa 7 aprilie?
Valeriu Cater: Au existat anterior cazuri de condamnare sub asemenea invinuire in instantele nationale?
Teodor Cârnaț: Daca vorbim de cazuri examinate de condamnare in instantele nationale, noi avem astfel de cazuri, numai ca sunt foarte putine. De aceea, vorbim de cazuri de torturare a fratilor Livadari in cadrul Peniteciarului nr. 4 din Cricova. Adica a fost dusa o persoana care a aplicat tortura fata de fratii Livadari in instanta, insa instanta in loc sa aplice legea, asa cum este stipulata in acest articol, din contra a neglijat si a recalificat aceasta infractiune in domeniul administrativ. De aici vedem ca ca organele statale in loc sa aplice legea, ii favorizeaza pe cei care aplica tortura in Republica Moldova.
Elena Coina: D-le Cârnaț, dar de ce totusi eforturile institutiilor internationale si uite chiar si a societatii civile din Moldova este atat de putin eficient?
Teodor Cârnaț: Deoarece unul din scopurile pe care le-au urmarit cei care au aplicat tortura in 7, 8, 9, 10 aprilie a fost acela de a raspandi teroarea in comunitate, de a intimida comunitatea ca in cele din urma sa-i inabuse libertatea de exprimare. Si acele presiuni din partea comunitatii internationale nu au efect pentru moment deoareece, cei care se afla la guvernare vor cu orice pret sa se mentina aici.
Valeriu Cater: Si atunci ce e de facut pentru a opri toate aceste lucruri?
Teodor Cârnaț: Sunt de parere ca trebuie de consolidat atat comunitatea internationala, inclusiv societatea civila din Republica Moldova pentru a spune stop torturii. Ceea ce fac in prezent o parte din organizatiile neguvernamentale si incepand aceasta campanie impotriva torturii.
Teodor Cârnaț: S-a intamplat aceasta pentru ca legislatia Republicii Moldova este interpretata mai mult in interesul unor personalitati, decat in interesul drepturilor omului. Deoarece Comitetul Helsinki declara ca tortura in Republica Moldova se afla in progresie aritmetica, creste proporțional de la an la an. Ceea ce s-a intamplat pe 7-8 aprilie a demonstrat inca o data ceea ce spuneam noi anterior. De aceea ca in 7-8 aprilie, pe 9, 10, li s-a dat posibilitate politistilor sa tortureze acele persoane care se aflau, sau care au protestat pasnic, in Piata Marii Adunari Nationale. Aceasta s-a intamplat din cauza ca acei superiori, care aveau obligatia de a proteja dreptul si interesele persoanei, le-au dat frau liber, poate ca le-au dat indicatii directe sau poate ca ei au inteles ca cei care au manifestat pasnic in Piata Mairii Adunari Nationale trebuie sa fie pedepsiti. Pedepsiti deoarece, cum spuneau ei, o parte dintre ei ne spuneau noua, ca este de a se razbuna. De a se razbuna pentru colegii lor care au fost batuti in fata Presedintiei si a Parlamentului.
Valeriu Cater: Este posibil in general sa fie pedepsiti nu doar executorii celor ce si-au intamplat dupa data de 7 aprilie, ci si cei care au admis asemenea lucruri?
Teodor Cârnaț: Da, Comitetul Helsinki chiar din primele zile a cerut lucrul acesta, ca sa fie pedepsite persoanele care administrau Ministerul Afacerilor Interne. Pe data de 17 aprilie chiar Comitetul Helsinki a depus o sezizare la Procuratura Generala ca sa fie tras la raspundere penala ministrul Afacerilor Interne, d-l Gheorghe Papuc, pentru faptul ca a dat dovada de neglijenta in serviciu. Mai mult ca atat, pentru faptul ca, in cadrul acestui Minister, a admis astfel de incalcari, cum ar fi aplicarea torturii fata de persoanele care au fost retinute. Adica toti acesti angajati intr-o oarecare masura au fost condusi de un oarecare ministru cum este ministrul Papuc.
Elena Ciona: D-le Cârnaț, dar ce pedepse risca angajatii organelor de interne care au aplicat tortura dupa 7 aprilie?
Valeriu Cater: Au existat anterior cazuri de condamnare sub asemenea invinuire in instantele nationale?
Teodor Cârnaț: Daca vorbim de cazuri examinate de condamnare in instantele nationale, noi avem astfel de cazuri, numai ca sunt foarte putine. De aceea, vorbim de cazuri de torturare a fratilor Livadari in cadrul Peniteciarului nr. 4 din Cricova. Adica a fost dusa o persoana care a aplicat tortura fata de fratii Livadari in instanta, insa instanta in loc sa aplice legea, asa cum este stipulata in acest articol, din contra a neglijat si a recalificat aceasta infractiune in domeniul administrativ. De aici vedem ca ca organele statale in loc sa aplice legea, ii favorizeaza pe cei care aplica tortura in Republica Moldova.
Elena Coina: D-le Cârnaț, dar de ce totusi eforturile institutiilor internationale si uite chiar si a societatii civile din Moldova este atat de putin eficient?
Teodor Cârnaț: Deoarece unul din scopurile pe care le-au urmarit cei care au aplicat tortura in 7, 8, 9, 10 aprilie a fost acela de a raspandi teroarea in comunitate, de a intimida comunitatea ca in cele din urma sa-i inabuse libertatea de exprimare. Si acele presiuni din partea comunitatii internationale nu au efect pentru moment deoareece, cei care se afla la guvernare vor cu orice pret sa se mentina aici.
Valeriu Cater: Si atunci ce e de facut pentru a opri toate aceste lucruri?
Teodor Cârnaț: Sunt de parere ca trebuie de consolidat atat comunitatea internationala, inclusiv societatea civila din Republica Moldova pentru a spune stop torturii. Ceea ce fac in prezent o parte din organizatiile neguvernamentale si incepand aceasta campanie impotriva torturii.
