Bună ziua. La microfon, Viorica Zaharia, prezentatoarea emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. Prima parte a emisiunii o consacram demisiei spikerului de la Tiraspol.
Cedare sau un pas bine gândit?
Săptămâna trecută Legislativul regiunii transnistrene a rămas fără conducător după ce Evghenii Şevciuc şi-a prezentat demisia. Gestul a survenit după dispute de durată între Şevciuc şi şeful administraţiei regiunii Igor Smirnov pe tema modificărilor în Constituţia regiunii. Europa Liberă l-a întrebat pe jurnalistul Grigori Volovoi de la Bender, dacă demisia lui Evgheni Şevciuc înseamnă totuşi o cedare de poziţii sau un pas bine gândit?
Grigori Volovoi: În opinia mea, nu este un pas foarte bine gândit. Plecând din această funcţie de conducere, Şevciuk pierde anumite pârghii. Şi anume pârghii de influenţă asupra presei, posibilitatea de a se întâlni ca om de stat cu diferite structuri oficiale, amintesc că el foarte des mergea la Moscova şi se întâlnea cu diferiţi factori de decizie. Deci strategic nu este un pas bun, dar tactic – da. Poporului îi va plăcea gestul, nici nu mă îndoiesc de asta, pentru că Şevciuc, plecând, a vorbit în termeni direcţi, spunând că există cumătrism, că există protectionism şi cumătrism în regiune şi că ne îndreptăm spre monarhie sau sultanat, în orice caz el a vorbit de nişte lucruri despre care până acum vorbea doar opoziţia, iar acum au fost spuse de a doua persoană în stat.
Europa Liberă: Un alt preşedinte al Sovietului Suprem va fi ales în luna septembrie. Ar putea Şevciuk candida atunci?
Grigori Volovoi: Poate, sigur că poate, totul depinde de poziţia deputaţilor, ce candidaturi vor avea ei, dar şi de faptul cu ce se va ocupa Şevciuk până atunci. Eu cred că el acum ia o pauză, interesantă din punct de vedere tactic. Această demisie poate fi folosită în aşa fel încât Şevciuk să devină concurent al lui Smirnov la viitoarele alegeri prezidenţiale. Dar până la prezidenţiale mai sunt 2 ani. Dacă totuşi el se pregăteşte de un maraton prezidenţial, atunci mi se pare că e devreme.
Europa Liberă: Va influenţa cumva această demisie relaţiile cu Moldova şi cu Rusia?
Grigori Volovoi: Dacă Transnistria avea pînă acum un atu spunând că e greu de purtat negocieri cu Moldova pentru că ea nu are o situaţie politiă stabilă, acum şi Moldova poate spune că în Transnistria nu este totul foarte liniştit. Cum s-a produs demisia lui Şevciuk –a făcut-o el de sine stătător sau forţele ce stau în spatele lui au ajuns la un consens cu Smirnov - urmează să vedem, până în septembrie urmează să aflăm multe lucruri interesante. Câte priveşte relaţiile cu Rusia, nu cred că structurile ruseşti care manifestă interes pentru problema transnistreană, pentru finanţele şi economia ei, nu cred că îşi vor schimba atitudinea din această cauză.
----------------------
O echipă a Europei Libere a vizitat săptămâna trecută unul din satele transnistrene aflate aproape de frontiera cu Ucraina – Goianul Nou din raionul Dubăsari. Reporterii au descoperit – o localitate mică, cu câteva case, emblematică pentru situaţia satelor mici din regiune.
„Pentru un pachet de sare trebuie să te duci la Dubăsari la 30 de kilometri depărtare”
Goianul NouAflat în apropierea unei artere de circulaţie internaţională – şoseaua Poltava - şi chiar la graniţa cu Ucraina, satul Goianul Nou din raionul Dubăsari, cu o populaţie nu mai mare de 300 de oameni, este o localitate fără infrastructură şi fără comodităţi minime pentru localnici. Acest lucru se poate constata imediat ce intri în vorbă cu sătenii care se plâng în primul rând că nu au un magazin în sat.
"Pentru un pachet de sare trebuie să mă duc la Dubăsari, babă bătrână. Bine că clubul l-o lăsat. Să facă magazin aici. Iată fata e dusă azi la târg şi o să-mi aducă sare, şi altele. Dar nu te-i mai duce pentru te miri ce la Dubăsari", spune Taisia Baltag.
Oxana Marin"Noi nu vrem băutură, îmbrăcăminte, dar măcar o gheretă cu strictul necesar, sare, chibrituri, pâine, când îţi trebuie trebuie să ieşi în poartă şi să te rogi la oameni sa-ţi cumpere când pleacă la Dubăsari", intră în vorbă o vecină, Oxana Marin. Ea spune că nici punct medical nu au în sat. Oamenii sunt deserviţi de o asistentă medicală din satul Dubău, situat la 6 kilometri de Goianul Nou, sat, care este de fapt, centru de comună. Acolo funcţionează Sovietul Sătesc responsabil şi de administrarea localităţii Goianul Nou. Aşa ajungem şi la problema transportului.
„Avem noroc că doi oameni din sat au maşină, dar în caz de om bolnav nu are cine ne salva”
Oamenii spun că până la ei în sat nu circulă autobuze care să-i lege de centrul raional Dubăsari, situat la 30 de kilometri. Ca să ajungă la Dubăsari, unde fac cumpărături, sătenii trebuie să iasă la marginea satului ca să prindă vreunul din autocarele ce merg din Ucraina spre Chişinău.
"Avem noroc că doi oameni din sat au maşină, dar în caz de un om bolnav nu are cine ne salva. Anul trecut, era la anul nou, 1 ianuarie ora 2 de noapte, s-a îmbolnăvit o femeie, am sunat pe la Dubău, n-am găsit pe nimeni, era ginerele meu aici şi am dus-o cu maşina la Dubăsari. Trebuie să sunăm la sora medicală la Dubău, trebuie să vină sora medicală din Dubău, să vadă dacă omul într-adevăr e bolnav şi merită să chemi salvarea".
Pentru că nu există nici un fel de infrastructură în afară de o casă de cultură, unde în week-end se organizează dansuri pentru puţinii tineri din sat, în localitate nu există nici un loc de muncă. Din această cauză nu am reuşit să găsesc bărbaţi pe străzile Goianului Nou pentru că, aşa mi s-a explicat ulterior, toţi erau plecaţi, încă de la ora 6 dimineaţa, la muncă sezonieră în satele vecine sau la prăşitul viei pe ogoarele întreprinderii Kvint, care îi transportă seara şi dimineaţa cu autobuzul firmei. Alţii, lucrează cu ziua în satele vecine.
Irina Ceban"E muncă de sezon, iarna stăm acasă", spune Irina Ceban. "Îmblăm şi căutăm de lucru, să hrănim copii, îmblăm cu calâmurile, pe unde prăşim, pe unde... că trebuie să hrănim copiii. Pe unde şi bani ne plătesc, pe unde şi produse, făină, ulei. Tot îi greu dar ce să facem? Cui să te jelui..." Irina are doi copii, de doi şi trei ani, şi spune că îi vine greu să muncească pentru că nu are unde să-şi lase copii. Grădiniţă cine să facă? Câţi copii sunt, 5-6, tot să facă o bucată de grădiniţă.
Am găsit în satul Goian şi o familie numeroasă, cu 9 copii, familia Buga. "I-am crescut, primul şi al doilea a fost mai greu, da apoi unul pe altul au crescut", spune Maria Buga, mama copiilor. De la ea aflu că mai ales pe timp de iarnă, copiilor le vine greu să ajungă la şcoală, chiar dacă circulă gratuit cu un autocar până la şcoala din Dubău.
Serafima Buga"Iarna mai mult stau acasă decât la învîţătură. E cam greu, de lucru nu-i nimic, tineretul nu are de lucru, lucrează pe la arendatori, dar la ei doar la sezon e de lucru. Noi iată stăm acasă şi cu vitele ne chinuim, cu păsări. Fiecare are lucrul lui în familie, dimineaţa când se scoală unul e cu vitele, altul cu păsările. Avem două vaci mulgătoare, doi cai alergătură este". Copiii confirmă: "Eu o ajut pe mama, spăl vesela, fac curăţenie, am grijă de păsări".
În general, tineri în sat nu prea sunt, spun sătenii. Preferă să meargă la muncă la Moscova sau la Peterburg. Oricum, puţini rămân în sat, spun ei. Mă conving de asta când nu văd nici o casă nou construită la Goanul Nou. Aici cele 48 de case sunt vechi, dar îngrijite.
„Aş vrea să învăţ la Tiraspol şi să locuiesc la Chişinău”
O întreb pe Nina Bulgac, o tânără de 17 ani, care tocmai a terminat şcoala „moldovenească” din Dubău unde va merge în continuare."Am de gând să plec undeva mai departe nu aş vrea să stau în sat pentru că nu pot aicea să stau, nu–i foarte confortabil să trăieşti aici. Aş vrea la Chişinău, undeva departe de aici. Aş vrea să învăţ la Tiraspol de bucătar".
Chiar dacă se plâng de puţin confort şi alte greutăţi, sătenii din Goianul Nou sunt mulţumiţi că cel puţin pensia şi indemnizaţiile pentru copii sau invalizi le primesc la timp, împreună cu suplimentul de 15 dolari la aceste plăţi acordat de Federaţia Rusă. Când îi întreb dacă, pe lângă actele transnistrene, au şi paşapoarte moldoveneşti, unii răspund că da. Ştiţi că în Moldova în curând vor fi alegeri? Da, dar de ce să mă duc să votez dacă administraţia noastră e la Tiraspol? ni se răspunde.
Sovietele săteşti nu pot influenţa prea mult situaţia satelor pentru că depind de finanţarea de la centru
Jurnalistul Serghei Melnicenko de la oficiosul de la Tiraspol „Dnestrovskaia Pravda”, solicitat de Europa Liberă, spune că şansele pentru ca în asemenea sate mici să fie deschis un magazin, aşa cum şi-ar dori sătenii, sunt deocamdată minime.
Serghei Melnicenko: Îmi vine greu să spun cum ar putea fi rezolvată această problemă pentru că un sistem comercial de comerţ de stat – aşa numita cooperaţie de consum - care funcţiona cândva la sovietici, acum practic a dispărut, iar unui întreprinzător nu i-ar fi rentabil să facă comerţ într-un asemenea sat. De aceea la moment este un impas, pentru că, în lipsa unui sistem de comerţ de stat, statul nu are nici o pârghie să schimbe cumva această situaţie.
Europa Liberă: Iar dacă extindem puţin tema şi ne uităm la dezvoltarea localităţilor în general în regiune. Are administraţia regiunii un plan de dezvoltare a localităţilor şi dacă în el se întrevăd şi asemenea sate mici, cu câteva zeci de case?
Serghei Melnicenko: Un program de stat pentru dezvoltarea sferei sociale în sate nu există. Iniţial s-au legat speranţe de aşa numiţii „noii stăpâni” care operează în sectorul agricol din sate şi folosesc pământurile lor. Se credea că ei vor investi şi în infrastructura acestor localităţi. Însă s-a dovedit că aceşti noi stăpâni, plătind impozitele la buget, se preocupă în continuare de propriul beneficiu şi nu investesc în infrastructură. Aşa se întâmplă că aceste impozite ale lor se pierd în coşul marelui buget şi nu sunt folosite la dezvoltarea acestor sate. Numărul mic de oameni din ele face să nu fie rentabilă deschiderea acolo a grădiniţelor de copii, frizeriilor, şcolilor şi altor obiecte de infrastructură.
Europa LIberă: Ce rol au sovietele săteşti în administrarea localităţilor? Sau totul depinde de centru şi de subvenţiile ce vin de le centru?
Melnicenko: Mai degrabă e valabilă a doua variantă, pentru că pe teritoriile acestor localităţi săteşti nu se află agenţi economici care ar plăti impozite în bugetele locale. Impozitele au în regiune două trepte: se plătesc în bugetul raional şi în bugetul central. În cele săteşti nu intră impozite. Reiese că ele depind de distribuirea subvenţiilor din bugetele raionale. Însă raioanele – cinci de toate în regiune – majoritatea sunt agrare şi respectiv au bani pentru distribuirea în sate. Ele depind de transferurile din bugetul central. De aceea bugetele raionale sunt întotdeauna în tensiune, întotdeauna sunt cu deficit.
Criza economică taie din bugetele raioanelor transnistrene, şi aşa austere
Criza economică se face resimţită în regiune mai ales prin restanţele la plata salariilor. Aproape jumătate din datoria faţă de angajaţi de 57 milioane de ruble – cifra anunţată oficial de autorităţi - revin industriei - ramură de fapt, cel mai mult afectată de criză.
Juristul principal al Federaţiei Sindicatelor din regiune, Ludmila Zvenigorodskaia, spune că de multe ori, angajatorii folosesc criza economică drept pretext pentru a nu plăti la timp salariile: "Constatăm că la noi fenomenul neachitării salariilor la timp devine cronic. Ne-am adresat preşedintelui şi spikerului şi ombudsmanului în această privinţă. Pârghii există, atât în legislaţia administrativă cât şi penală. Aceste articole nu funcţionează. Nu ai cum să dovedeşti rea credinţa angajatorilor pentru că ei de regulă dau vina pe criza economică. Nu cunosc nici un caz în care ar fi fost aplicată legislaţia de tragere la răspundere a angajatorilor pentru achitarea cu întârziere a salariilor".
Autorităţile centrale anunţă că deocamdată instituţiile finanţate de la buget nu au restanţe la salarii. Cu toate acestea, s-a anunţat deja că din cauza încasărilor reduse la buget, finanţarea din bugetul central a raioanelor va fi şi ea redusă. Se promite însă că nu vor fi afectate plăţile sociale.
Unii oameni întâlniţi întâmplător la Tiraspol spun că sunt îngrijoraţi mai ales pentru lunile următoare, când se aşteaptă la scumpiri în lanţ:
"Salariul a devenit mai mic, din salariu poţi cumpăra mult mai puţine acum decât mai înainte".
"Dacă statul nu va controla preţurile, salariile devin mai mici, dar preţurile cresc, cum să trăiască oamenii? Trebue să ia anumite măsuri. Fie să mărească salariile. Impozitele nu ai unde le mai mări şi aşa sunt foarte mari".
"Ne-au redus salariile dar şi numărul de zile de muncă".
"S-au scumpit alimentele. Celor care au venit din sate şi locuiesc la cămine le vine foarte greu. Din câte ştiu, statul a mărit bursele, dar tot sunt mici în raport cu preţurile. Criza ne-a influenţat foarte puternic. Fără susţinerea părinţilor e greu să rezişti".
Cedare sau un pas bine gândit?
Săptămâna trecută Legislativul regiunii transnistrene a rămas fără conducător după ce Evghenii Şevciuc şi-a prezentat demisia. Gestul a survenit după dispute de durată între Şevciuc şi şeful administraţiei regiunii Igor Smirnov pe tema modificărilor în Constituţia regiunii. Europa Liberă l-a întrebat pe jurnalistul Grigori Volovoi de la Bender, dacă demisia lui Evgheni Şevciuc înseamnă totuşi o cedare de poziţii sau un pas bine gândit?
Grigori Volovoi: În opinia mea, nu este un pas foarte bine gândit. Plecând din această funcţie de conducere, Şevciuk pierde anumite pârghii. Şi anume pârghii de influenţă asupra presei, posibilitatea de a se întâlni ca om de stat cu diferite structuri oficiale, amintesc că el foarte des mergea la Moscova şi se întâlnea cu diferiţi factori de decizie. Deci strategic nu este un pas bun, dar tactic – da. Poporului îi va plăcea gestul, nici nu mă îndoiesc de asta, pentru că Şevciuc, plecând, a vorbit în termeni direcţi, spunând că există cumătrism, că există protectionism şi cumătrism în regiune şi că ne îndreptăm spre monarhie sau sultanat, în orice caz el a vorbit de nişte lucruri despre care până acum vorbea doar opoziţia, iar acum au fost spuse de a doua persoană în stat.
Europa Liberă: Un alt preşedinte al Sovietului Suprem va fi ales în luna septembrie. Ar putea Şevciuk candida atunci?
Grigori Volovoi: Poate, sigur că poate, totul depinde de poziţia deputaţilor, ce candidaturi vor avea ei, dar şi de faptul cu ce se va ocupa Şevciuk până atunci. Eu cred că el acum ia o pauză, interesantă din punct de vedere tactic. Această demisie poate fi folosită în aşa fel încât Şevciuk să devină concurent al lui Smirnov la viitoarele alegeri prezidenţiale. Dar până la prezidenţiale mai sunt 2 ani. Dacă totuşi el se pregăteşte de un maraton prezidenţial, atunci mi se pare că e devreme.
Europa Liberă: Va influenţa cumva această demisie relaţiile cu Moldova şi cu Rusia?
Grigori Volovoi: Dacă Transnistria avea pînă acum un atu spunând că e greu de purtat negocieri cu Moldova pentru că ea nu are o situaţie politiă stabilă, acum şi Moldova poate spune că în Transnistria nu este totul foarte liniştit. Cum s-a produs demisia lui Şevciuk –a făcut-o el de sine stătător sau forţele ce stau în spatele lui au ajuns la un consens cu Smirnov - urmează să vedem, până în septembrie urmează să aflăm multe lucruri interesante. Câte priveşte relaţiile cu Rusia, nu cred că structurile ruseşti care manifestă interes pentru problema transnistreană, pentru finanţele şi economia ei, nu cred că îşi vor schimba atitudinea din această cauză.
----------------------
O echipă a Europei Libere a vizitat săptămâna trecută unul din satele transnistrene aflate aproape de frontiera cu Ucraina – Goianul Nou din raionul Dubăsari. Reporterii au descoperit – o localitate mică, cu câteva case, emblematică pentru situaţia satelor mici din regiune.
„Pentru un pachet de sare trebuie să te duci la Dubăsari la 30 de kilometri depărtare”
"Pentru un pachet de sare trebuie să mă duc la Dubăsari, babă bătrână. Bine că clubul l-o lăsat. Să facă magazin aici. Iată fata e dusă azi la târg şi o să-mi aducă sare, şi altele. Dar nu te-i mai duce pentru te miri ce la Dubăsari", spune Taisia Baltag.
„Avem noroc că doi oameni din sat au maşină, dar în caz de om bolnav nu are cine ne salva”
Oamenii spun că până la ei în sat nu circulă autobuze care să-i lege de centrul raional Dubăsari, situat la 30 de kilometri. Ca să ajungă la Dubăsari, unde fac cumpărături, sătenii trebuie să iasă la marginea satului ca să prindă vreunul din autocarele ce merg din Ucraina spre Chişinău.
"Avem noroc că doi oameni din sat au maşină, dar în caz de un om bolnav nu are cine ne salva. Anul trecut, era la anul nou, 1 ianuarie ora 2 de noapte, s-a îmbolnăvit o femeie, am sunat pe la Dubău, n-am găsit pe nimeni, era ginerele meu aici şi am dus-o cu maşina la Dubăsari. Trebuie să sunăm la sora medicală la Dubău, trebuie să vină sora medicală din Dubău, să vadă dacă omul într-adevăr e bolnav şi merită să chemi salvarea".
Pentru că nu există nici un fel de infrastructură în afară de o casă de cultură, unde în week-end se organizează dansuri pentru puţinii tineri din sat, în localitate nu există nici un loc de muncă. Din această cauză nu am reuşit să găsesc bărbaţi pe străzile Goianului Nou pentru că, aşa mi s-a explicat ulterior, toţi erau plecaţi, încă de la ora 6 dimineaţa, la muncă sezonieră în satele vecine sau la prăşitul viei pe ogoarele întreprinderii Kvint, care îi transportă seara şi dimineaţa cu autobuzul firmei. Alţii, lucrează cu ziua în satele vecine.
Am găsit în satul Goian şi o familie numeroasă, cu 9 copii, familia Buga. "I-am crescut, primul şi al doilea a fost mai greu, da apoi unul pe altul au crescut", spune Maria Buga, mama copiilor. De la ea aflu că mai ales pe timp de iarnă, copiilor le vine greu să ajungă la şcoală, chiar dacă circulă gratuit cu un autocar până la şcoala din Dubău.
În general, tineri în sat nu prea sunt, spun sătenii. Preferă să meargă la muncă la Moscova sau la Peterburg. Oricum, puţini rămân în sat, spun ei. Mă conving de asta când nu văd nici o casă nou construită la Goanul Nou. Aici cele 48 de case sunt vechi, dar îngrijite.
„Aş vrea să învăţ la Tiraspol şi să locuiesc la Chişinău”
O întreb pe Nina Bulgac, o tânără de 17 ani, care tocmai a terminat şcoala „moldovenească” din Dubău unde va merge în continuare."Am de gând să plec undeva mai departe nu aş vrea să stau în sat pentru că nu pot aicea să stau, nu–i foarte confortabil să trăieşti aici. Aş vrea la Chişinău, undeva departe de aici. Aş vrea să învăţ la Tiraspol de bucătar".
Chiar dacă se plâng de puţin confort şi alte greutăţi, sătenii din Goianul Nou sunt mulţumiţi că cel puţin pensia şi indemnizaţiile pentru copii sau invalizi le primesc la timp, împreună cu suplimentul de 15 dolari la aceste plăţi acordat de Federaţia Rusă. Când îi întreb dacă, pe lângă actele transnistrene, au şi paşapoarte moldoveneşti, unii răspund că da. Ştiţi că în Moldova în curând vor fi alegeri? Da, dar de ce să mă duc să votez dacă administraţia noastră e la Tiraspol? ni se răspunde.
Sovietele săteşti nu pot influenţa prea mult situaţia satelor pentru că depind de finanţarea de la centru
Jurnalistul Serghei Melnicenko de la oficiosul de la Tiraspol „Dnestrovskaia Pravda”, solicitat de Europa Liberă, spune că şansele pentru ca în asemenea sate mici să fie deschis un magazin, aşa cum şi-ar dori sătenii, sunt deocamdată minime.
Serghei Melnicenko: Îmi vine greu să spun cum ar putea fi rezolvată această problemă pentru că un sistem comercial de comerţ de stat – aşa numita cooperaţie de consum - care funcţiona cândva la sovietici, acum practic a dispărut, iar unui întreprinzător nu i-ar fi rentabil să facă comerţ într-un asemenea sat. De aceea la moment este un impas, pentru că, în lipsa unui sistem de comerţ de stat, statul nu are nici o pârghie să schimbe cumva această situaţie.
Europa Liberă: Iar dacă extindem puţin tema şi ne uităm la dezvoltarea localităţilor în general în regiune. Are administraţia regiunii un plan de dezvoltare a localităţilor şi dacă în el se întrevăd şi asemenea sate mici, cu câteva zeci de case?
Serghei Melnicenko: Un program de stat pentru dezvoltarea sferei sociale în sate nu există. Iniţial s-au legat speranţe de aşa numiţii „noii stăpâni” care operează în sectorul agricol din sate şi folosesc pământurile lor. Se credea că ei vor investi şi în infrastructura acestor localităţi. Însă s-a dovedit că aceşti noi stăpâni, plătind impozitele la buget, se preocupă în continuare de propriul beneficiu şi nu investesc în infrastructură. Aşa se întâmplă că aceste impozite ale lor se pierd în coşul marelui buget şi nu sunt folosite la dezvoltarea acestor sate. Numărul mic de oameni din ele face să nu fie rentabilă deschiderea acolo a grădiniţelor de copii, frizeriilor, şcolilor şi altor obiecte de infrastructură.
Europa LIberă: Ce rol au sovietele săteşti în administrarea localităţilor? Sau totul depinde de centru şi de subvenţiile ce vin de le centru?
Melnicenko: Mai degrabă e valabilă a doua variantă, pentru că pe teritoriile acestor localităţi săteşti nu se află agenţi economici care ar plăti impozite în bugetele locale. Impozitele au în regiune două trepte: se plătesc în bugetul raional şi în bugetul central. În cele săteşti nu intră impozite. Reiese că ele depind de distribuirea subvenţiilor din bugetele raionale. Însă raioanele – cinci de toate în regiune – majoritatea sunt agrare şi respectiv au bani pentru distribuirea în sate. Ele depind de transferurile din bugetul central. De aceea bugetele raionale sunt întotdeauna în tensiune, întotdeauna sunt cu deficit.
Criza economică taie din bugetele raioanelor transnistrene, şi aşa austere
Criza economică se face resimţită în regiune mai ales prin restanţele la plata salariilor. Aproape jumătate din datoria faţă de angajaţi de 57 milioane de ruble – cifra anunţată oficial de autorităţi - revin industriei - ramură de fapt, cel mai mult afectată de criză.
Juristul principal al Federaţiei Sindicatelor din regiune, Ludmila Zvenigorodskaia, spune că de multe ori, angajatorii folosesc criza economică drept pretext pentru a nu plăti la timp salariile: "Constatăm că la noi fenomenul neachitării salariilor la timp devine cronic. Ne-am adresat preşedintelui şi spikerului şi ombudsmanului în această privinţă. Pârghii există, atât în legislaţia administrativă cât şi penală. Aceste articole nu funcţionează. Nu ai cum să dovedeşti rea credinţa angajatorilor pentru că ei de regulă dau vina pe criza economică. Nu cunosc nici un caz în care ar fi fost aplicată legislaţia de tragere la răspundere a angajatorilor pentru achitarea cu întârziere a salariilor".
Autorităţile centrale anunţă că deocamdată instituţiile finanţate de la buget nu au restanţe la salarii. Cu toate acestea, s-a anunţat deja că din cauza încasărilor reduse la buget, finanţarea din bugetul central a raioanelor va fi şi ea redusă. Se promite însă că nu vor fi afectate plăţile sociale.
Unii oameni întâlniţi întâmplător la Tiraspol spun că sunt îngrijoraţi mai ales pentru lunile următoare, când se aşteaptă la scumpiri în lanţ:
"Salariul a devenit mai mic, din salariu poţi cumpăra mult mai puţine acum decât mai înainte".
"Dacă statul nu va controla preţurile, salariile devin mai mici, dar preţurile cresc, cum să trăiască oamenii? Trebue să ia anumite măsuri. Fie să mărească salariile. Impozitele nu ai unde le mai mări şi aşa sunt foarte mari".
"Ne-au redus salariile dar şi numărul de zile de muncă".
"S-au scumpit alimentele. Celor care au venit din sate şi locuiesc la cămine le vine foarte greu. Din câte ştiu, statul a mărit bursele, dar tot sunt mici în raport cu preţurile. Criza ne-a influenţat foarte puternic. Fără susţinerea părinţilor e greu să rezişti".
