Procurorul general Valeriu Gurbulea a iniţiat procedura de regres în 5 cauze în care Republica Moldova a fost penalizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, procurorul general a cerut încasarea de la persoanele vinovate de condamnarea Moldovei la CEDO a prejudiciului fixat de Curte şi achitat părţii vătămate de la buget.
Potrivit informaţiei furnizate, la cererea Europei Libere de Procuratura Generală, din cele 5 cazuri, doua sunt împotriva fostului ministru al transporturilor Anatoli Kupţov, care nu a executat decizii judecătoreşti de a restabili în funcţie două persoane. Procuratura solicită încasarea de la Kupţov a prejudiciului moral fixat de CEDO de câte 500 de euro în fiecare caz.
În alte două, este vorba de aplicarea torturii de către angajaţii poliţiei din raioanele Hânceşti şi Străşeni, iar un caz se referă la aducerea forţată a unui suspect.
Doar una din cele 5 cauze a fost finalizată, altele 4 sunt în prezent pe rol în instanţele de judecată care decid, în ultimă instanţă, încasarea prejudiciului de la persoana respectivă.
„5 proceduri de regres raportate la totalul de 140 de hotărâri pronunţate de Curtea Europeană referitoare la Moldova ar fi totuşi un număr mic, în plus, e vorba de cauze aproape minore”, este de părere avocatul Vladislav Gribincea: „În linii mari acestea sunt hotărâri neînsemnate, sunt hotărâri mult mai importante în care acţiuni de regres nu au fost iniţiate deşi încălcările în acele cauze erau mult mai evidente şi mult mai grave. Persoanele vizate în aceste chestiuni sunt aparent persoane cu funcţii minore şi nu deţin funcţii cheie în structurile de stat, deşi din hotărârile CEDO reiese că este vorba în unele cazuri despre abateri care nu puteau să aibă loc fără acordul conducătorului. A treia chestiune este că în această listă nu este nici un procuror sau judecător deşi avem mai multe cauze în care hotărârile, potrivit constatărilor Curţii Europene, erau nerezonabile sau chiar vădit arbitrare. Aceasta mă face să gândesc că mecanismul de regres este aplicat selectiv şi destul de rezervat”.
Agentul guvernamental la CEDO, Vladimir Grosu spune că, dimpotrivă, faptul că procurorul general a înaintat acţiuni de regres pe cazuri de tortură iar două – împotriva unui fost ministru, ar fi un început bun în istoria aplicării procedurii de regres în Moldova. Cât priveşte lipsa din această listă a procurorilor şi judecătorilor, Vladimir Grosu spune că în privinţa lor ar trebui de acţionat „cu băgare de seamă”: „Dacă înaintăm o acţiune de regres contra unui judecător trebuie să fie un caz foarte sigur, altfel judecătorii se vor teme tot timpul să adopte o hotărâre temându-se că ulterior hotărârea poate să fie atacată şi să fie înaintată procedura de regres. Deci subiectul cu judecătorii trebuie să fie foarte atent şi foarte bine analizat”.
Procedura de regres a fost inclusă în legislaţia Republicii Moldova încă în 2006, când numărul de dosare pierdute la CEDO începuse să crească rapid, iar bugetul să suporte cheltuieli tot mai mari. Totuşi, conducătorii diferitelor structuri din sistemul judiciar s-au opus iniţierii procedurii de regres, spunând că aceasta ar semăna mai mult cu o intimidare a procurorilor şi judecătorilor.
Nici acum nu e târziu pentru începerea aplicării procedurii de regres, spune agentul guvernamental, Vladimir Grosu, care adaugă că se convinge din practica sa că existenţa în legislaţie a procedurii de regres îi face mai responsabili pe reprezentanţii organelor de drept: „Se simte şi asta este unul din temeiurile care îndreptăţesc aceste modificări legale. Nu la toţi, dar la mulţi se simte şi este bine”, spune agentul guvernamental Vladimir Grosu.
De 10 ani, de când Moldova este parte a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi respectiv, Curtea de la Strasbourg a pronunţat mai mult de 140 de hotărâri în care a constatat încălcarea drepturilor cetăţenilor moldoveni. Suma totală pe care bugetul a plătit-o petiţionarilor ca urmare a condamnărilor CEDO depăşeşte 10 milioane de euro.
Potrivit informaţiei furnizate, la cererea Europei Libere de Procuratura Generală, din cele 5 cazuri, doua sunt împotriva fostului ministru al transporturilor Anatoli Kupţov, care nu a executat decizii judecătoreşti de a restabili în funcţie două persoane. Procuratura solicită încasarea de la Kupţov a prejudiciului moral fixat de CEDO de câte 500 de euro în fiecare caz.
În alte două, este vorba de aplicarea torturii de către angajaţii poliţiei din raioanele Hânceşti şi Străşeni, iar un caz se referă la aducerea forţată a unui suspect.
Doar una din cele 5 cauze a fost finalizată, altele 4 sunt în prezent pe rol în instanţele de judecată care decid, în ultimă instanţă, încasarea prejudiciului de la persoana respectivă.
Din lista celor „regresaţi” lipsesc procurori şi judecători
Agentul guvernamental la CEDO, Vladimir Grosu spune că, dimpotrivă, faptul că procurorul general a înaintat acţiuni de regres pe cazuri de tortură iar două – împotriva unui fost ministru, ar fi un început bun în istoria aplicării procedurii de regres în Moldova. Cât priveşte lipsa din această listă a procurorilor şi judecătorilor, Vladimir Grosu spune că în privinţa lor ar trebui de acţionat „cu băgare de seamă”: „Dacă înaintăm o acţiune de regres contra unui judecător trebuie să fie un caz foarte sigur, altfel judecătorii se vor teme tot timpul să adopte o hotărâre temându-se că ulterior hotărârea poate să fie atacată şi să fie înaintată procedura de regres. Deci subiectul cu judecătorii trebuie să fie foarte atent şi foarte bine analizat”.
Procedura de regres a fost inclusă în legislaţia Republicii Moldova încă în 2006, când numărul de dosare pierdute la CEDO începuse să crească rapid, iar bugetul să suporte cheltuieli tot mai mari. Totuşi, conducătorii diferitelor structuri din sistemul judiciar s-au opus iniţierii procedurii de regres, spunând că aceasta ar semăna mai mult cu o intimidare a procurorilor şi judecătorilor.
Nici acum nu e târziu pentru începerea aplicării procedurii de regres, spune agentul guvernamental, Vladimir Grosu, care adaugă că se convinge din practica sa că existenţa în legislaţie a procedurii de regres îi face mai responsabili pe reprezentanţii organelor de drept: „Se simte şi asta este unul din temeiurile care îndreptăţesc aceste modificări legale. Nu la toţi, dar la mulţi se simte şi este bine”, spune agentul guvernamental Vladimir Grosu.
De 10 ani, de când Moldova este parte a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi respectiv, Curtea de la Strasbourg a pronunţat mai mult de 140 de hotărâri în care a constatat încălcarea drepturilor cetăţenilor moldoveni. Suma totală pe care bugetul a plătit-o petiţionarilor ca urmare a condamnărilor CEDO depăşeşte 10 milioane de euro.
