Duminică se împlinesc 70 de ani de cînd a fost semnat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov. Tratatul, formal de neagresiune, între Germania şi URSS semnat de cei doi miniştri de externe de la acea vreme - Veaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop, a fost însoţit de un protocol secret. În urma acestuia Germania şi-a adjudecat cea mai mare parte a Poloniei, iar Uniunea Sovietică s-a ales cu ce a mai rămas din statul polonez, cu ţările baltice şi Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. Ca urmare a acestui tratat, în 1940, Uniunea Sovietică, prin ultimatum a obţinut de la România teritoriul actualei Republici Moldova şi celelalte cîteva teritorii care au revenit ulterior Ucrainei, însumînd atunci 4 milioane de oameni.
Subiectul pactului Ribbentrop-Molotov şi a consecinţelor sale rămîne şi astăzi unul de controversă, nu doar printre istorici, dar şi la nivel politic, dovadă fiind reacţia bolnăvicioasă a Moscovei la ultima iniţiativă lansată în Consiliul Europei, de a condamna comunismul alături de fascism – data la care urmează a fi comemorate victimele comunismului fiind tocmai cea de 23 august, la care a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov.
Despre cum tratează astăzi oamenii politici de la Chişinău, Moscova şi Bucureşti evenimentele din august 39 vom discuta cu istoricul, Igor Caşu.
Elena Cioina: Domnule Caşu, de ce după 70 de ani Pactul Molotov-Ribbentrop mai ocupă atîta loc în discursul politic şi nu doar în disputele între Chişinău-Bucureşti, Chişinău-Moscova pe de o parte, dar se aude şi din partea ţărilor Baltice de exemplu?
Igor Caşu: Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov şi evident că există diferite interpretări ale acestui eveniment. Nu este întîmplător pentru că semnarea acestui pact a vizat soarta a milioane de oameni şi cei care pe de o parte încearcă să justifice semnarea acestui pact, au în minte educarea patriotismului, aşa cum se întîmplă de altfel în Rusia. Patriotismul în sensul că, uitaţi-vă în cazul Rusiei, Putin cînd a venit la puterea a spus că statalitatea este în pericol, mă refer la un manual de istorie controversat, al lui Filipov “Istoria Rossii”, unde se spune foarte clar – venirea lui Putin la putere înseamnă restabilirea statalităţii şi această restabilire a statalităţii a avut drept componentă această revizuire a trecutului istoric; adică dacă copiilor li se predă o istorie în care ei să se simtă vinovaţi, înseamnă că nu educăm patrioţi pentru ţară. Nu trebuie să le spunem aşa de dur ceea ce a fost acum 70 de ani, mai ales în ceea ce priveşte Stalin, de exemplu. Şi aici cu restabilirea parţială a lui Stalin, ceea ce se întîmplă în rusia după 2000 încoace, face parte din instrumentalizarea trecutului pentru scopuri politice actuale, adică dacă voi credeţi, citez din mesajul lui Putin, “că eu sînt autoritar, uitaţi-vă ce a făcut Stalin. Şi chiar dacă sînt autoritar, uitaţi-vă că am restabilit prestigiul Rusiei în lume. Toţi se tem de noi, aşa cum a fost şi pe timpul lui Stalin”.
Valeriu Caţer: Aşa deci se explică faptul că Moscova se arată în continuare atît de deranjată de pomenirea acestui pact şi a efectelor pe care le-a avut în istoria contemporană.
Igor Caşu: Sigur că da, pentru că atunci cînd cineva din spaţiul post-sovietic, ţările baltice în mod special, dar şi Moldova, critică şi condamnă semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, asta deranjează Rusia pentru că ea pretinde la rolul de lider în acest spaţiu, pornind de la invocarea trecutului, de la o misiune istorică, uneori cu accente aproape mesianice ş.a.d.; evident că aceste amintiri cum de fapt Rusia s-a impus în anumite regiuni sigur că deranjează, pentru că ei pun accentual pe latura aceasta paşnică, că iniţiativa a venit de la populaţia locală şi nu a fost o chestie impusă, etc.
Valeriu Caţer: Dar realităţile politice existente, pornind de la pactul Ribbentrop-Molotov, sunt invocate nu doar de Rusia, ci şi la Bucureşti, dovadă fiind unele declaraţii recente ale lui Traian Băsescu. Nu se întîmplă că e o anumită contradicţie sau un anumit război al declaraţiilor în acest sens?
Igor Caşu: În cazul Bucureştiului este o altă chestiune dacă e să ne referim la declaraţia preşedintelui Băsescu la care faceţi referire. Sigur că asistăm şi aici, trebuie s-o spunem foarte clar, asistăm şi aici la o încercare de a instrumentaliza trecutul. Mie mi se pare absolut inadmisibil chestiunea aceasta cînd s-a legat semnarea tratatului de frontieră dintre România şi Republica Moldova de faptul că citez: “voi fi alături de Rbbentrop şi Molotov”. Eu cred, aşa cum au spus-o şi mulţi alţii şi e logic acest lucru, pentru a nu mai dă apă la moară PCRM-ului care speculează la maximum această temă, trebuie să fie semnat acest tratat. Sigur că vina mare e a celor de la Chişinău, care au condus în ultimii 8 ani, dar sigur că e o problemă şi la Bucureşti. Din fericire, mai mulţi analişti de la Bucureşti au înţeles acest lucru şi cred că această nouă guvernare de la noi va putea, pînă la urmă, să ducă un dialog mai civilizat cu Bucureştiul şi se va depăşi şi această interpretare, dacă vreţi, abuzivă a trecutului de către politicieni.
Elena Cioina: Domnule Caşu şi dacă aceasta e o problem şi a Bucureştiului, n-ar fi poate mai simplu ca Bucureştiul şi Chişinău să renunţe la amintirea acestui document şi să-şi construiască relaţiile politice în baza realităţilor immediate?
Igor Caşu: Sigur că da. Aici nu încape îndoială faptul că într-adevăr pactul Ribbentrop-Molotov a deschis drumul instaurării regimului communist în spaţiul românesc, dar aceste declaraţii la care făceam referire, ale lui Băsescu şi Iliescu, a spus-o într-un fel sau altul, asta trebuie să depăşim. Acum, la noi s-a încercat impunerea acestui punct de vedere, care de fapt este mai retrograd, care a domnit pe vremea URSS-ului, în timpul perestroicii, cînd s-a spus că pactul Ribbentrop-Molotov, mă refer la manualul de clasa a 9-a, de aşa numită istorie integrată, care spune că de fapt că acest pact Ribbentrop-Molotov, - Basarabia a fost parte a Uniunii Sovietice şi a fost ruptă de la ea şi că a fost această înţelegere cu Germania - este doar un detaliu. Partea pozitivă este că am scăpat de exăloatarea capitaliştilor şi moşierilor români. Aceste interpretări sunt mai mult decît deşănţate pentru că ele nici nu au şansă să fie inoculate acestei societăţi care de fapt are surse alternative de informare. Se mizează pe manuale.
Valeriu Caţer: Ca final, o întrebare care ţine poate mai degrabă de filosofia istoriei. De ce politicienii nu vor să renunţe la interpretarea istoriei şi nu lasă acest lucru pe seama specialiştilor.
Igor Caşu: Pentru că este un aforism classic în acest sens – cel care controlează trecutul, stăpîneşte prezentul şi viitorul. Ştiţi cum era şi în perioada sovietică - numai viitorul era clar pentru că se spune că va fi comunismul radios, dar trecutul întotdeauna era imprevizibil şi a existat această teamă a oamenilor de a spune ce cred despre un eveniment sau altul din trecut, ceea ce se păstrează în continuare, şi la noi, mai persistă această teamă de a privi un eveniment sau altul al istoriei.
Subiectul pactului Ribbentrop-Molotov şi a consecinţelor sale rămîne şi astăzi unul de controversă, nu doar printre istorici, dar şi la nivel politic, dovadă fiind reacţia bolnăvicioasă a Moscovei la ultima iniţiativă lansată în Consiliul Europei, de a condamna comunismul alături de fascism – data la care urmează a fi comemorate victimele comunismului fiind tocmai cea de 23 august, la care a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov.
Despre cum tratează astăzi oamenii politici de la Chişinău, Moscova şi Bucureşti evenimentele din august 39 vom discuta cu istoricul, Igor Caşu.
Elena Cioina: Domnule Caşu, de ce după 70 de ani Pactul Molotov-Ribbentrop mai ocupă atîta loc în discursul politic şi nu doar în disputele între Chişinău-Bucureşti, Chişinău-Moscova pe de o parte, dar se aude şi din partea ţărilor Baltice de exemplu?
Valeriu Caţer: Aşa deci se explică faptul că Moscova se arată în continuare atît de deranjată de pomenirea acestui pact şi a efectelor pe care le-a avut în istoria contemporană.
Igor Caşu: Sigur că da, pentru că atunci cînd cineva din spaţiul post-sovietic, ţările baltice în mod special, dar şi Moldova, critică şi condamnă semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, asta deranjează Rusia pentru că ea pretinde la rolul de lider în acest spaţiu, pornind de la invocarea trecutului, de la o misiune istorică, uneori cu accente aproape mesianice ş.a.d.; evident că aceste amintiri cum de fapt Rusia s-a impus în anumite regiuni sigur că deranjează, pentru că ei pun accentual pe latura aceasta paşnică, că iniţiativa a venit de la populaţia locală şi nu a fost o chestie impusă, etc.
Valeriu Caţer: Dar realităţile politice existente, pornind de la pactul Ribbentrop-Molotov, sunt invocate nu doar de Rusia, ci şi la Bucureşti, dovadă fiind unele declaraţii recente ale lui Traian Băsescu. Nu se întîmplă că e o anumită contradicţie sau un anumit război al declaraţiilor în acest sens?
Igor Caşu: În cazul Bucureştiului este o altă chestiune dacă e să ne referim la declaraţia preşedintelui Băsescu la care faceţi referire. Sigur că asistăm şi aici, trebuie s-o spunem foarte clar, asistăm şi aici la o încercare de a instrumentaliza trecutul. Mie mi se pare absolut inadmisibil chestiunea aceasta cînd s-a legat semnarea tratatului de frontieră dintre România şi Republica Moldova de faptul că citez: “voi fi alături de Rbbentrop şi Molotov”. Eu cred, aşa cum au spus-o şi mulţi alţii şi e logic acest lucru, pentru a nu mai dă apă la moară PCRM-ului care speculează la maximum această temă, trebuie să fie semnat acest tratat. Sigur că vina mare e a celor de la Chişinău, care au condus în ultimii 8 ani, dar sigur că e o problemă şi la Bucureşti. Din fericire, mai mulţi analişti de la Bucureşti au înţeles acest lucru şi cred că această nouă guvernare de la noi va putea, pînă la urmă, să ducă un dialog mai civilizat cu Bucureştiul şi se va depăşi şi această interpretare, dacă vreţi, abuzivă a trecutului de către politicieni.
Elena Cioina: Domnule Caşu şi dacă aceasta e o problem şi a Bucureştiului, n-ar fi poate mai simplu ca Bucureştiul şi Chişinău să renunţe la amintirea acestui document şi să-şi construiască relaţiile politice în baza realităţilor immediate?
Igor Caşu: Sigur că da. Aici nu încape îndoială faptul că într-adevăr pactul Ribbentrop-Molotov a deschis drumul instaurării regimului communist în spaţiul românesc, dar aceste declaraţii la care făceam referire, ale lui Băsescu şi Iliescu, a spus-o într-un fel sau altul, asta trebuie să depăşim. Acum, la noi s-a încercat impunerea acestui punct de vedere, care de fapt este mai retrograd, care a domnit pe vremea URSS-ului, în timpul perestroicii, cînd s-a spus că pactul Ribbentrop-Molotov, mă refer la manualul de clasa a 9-a, de aşa numită istorie integrată, care spune că de fapt că acest pact Ribbentrop-Molotov, - Basarabia a fost parte a Uniunii Sovietice şi a fost ruptă de la ea şi că a fost această înţelegere cu Germania - este doar un detaliu. Partea pozitivă este că am scăpat de exăloatarea capitaliştilor şi moşierilor români. Aceste interpretări sunt mai mult decît deşănţate pentru că ele nici nu au şansă să fie inoculate acestei societăţi care de fapt are surse alternative de informare. Se mizează pe manuale.
Valeriu Caţer: Ca final, o întrebare care ţine poate mai degrabă de filosofia istoriei. De ce politicienii nu vor să renunţe la interpretarea istoriei şi nu lasă acest lucru pe seama specialiştilor.
Igor Caşu: Pentru că este un aforism classic în acest sens – cel care controlează trecutul, stăpîneşte prezentul şi viitorul. Ştiţi cum era şi în perioada sovietică - numai viitorul era clar pentru că se spune că va fi comunismul radios, dar trecutul întotdeauna era imprevizibil şi a existat această teamă a oamenilor de a spune ce cred despre un eveniment sau altul din trecut, ceea ce se păstrează în continuare, şi la noi, mai persistă această teamă de a privi un eveniment sau altul al istoriei.
