La Columbia University din New York s-a desfasurat o conferinţă internationala consacrata evolutiilor din Europa Centrală şi de Răsărit de dupa 1989, în care experti în domeniu din mai multe ţări au căutat să găseasca răspunsuri legate de cîştigurile aduse regiunii prin acel moment al istoriei recente. Relatarea corespondentului nostri Nicola Krastev este rezumata de Oana Serafim.
Conferinţa nu a adus prea multe răspunsuri, ci mai degraba a formulat noi intrebări despre acel moment al istoriei contemporane. Pentru fostul politician austriac Erhard Buzek, actualmente profesor de ştiinte politice la Institutul pentru regiunea Dunarii si a Europei Centrale, perioada comunista a inregistrat, in diferite ţări, forme variante de comunism. Dupa primavara de la Praga, bunăoară, considera profesorul austriac, partidul comunist din Cehoslovacia a devenit mai retrograd chiar decit partidul Uniunii Sovietice. Membrii cei mai reformisti ai partidului comunist, cei care aveau sa devina intelectualii celebri de mai tirziu au fost exclusi din partid şi întemniţaţi.
Pentru vicepreşedintele Institutului Cultural Roman, Mircea Mihaieş, spre deosebire de Cehoslovacia, Polonia sau Ungaria, Romania nu a cunoscut multi dizidenţi. Ei erau puţini si necunoscuţi, iar Securitatea a făcut tot ce putit pentru a-i aduce la tacere : „Represiunea comunista a fost mai puternică decît în orice altă ţară comunista. Nu a existat o tradiţie a dizidenţei. Tehnica folosită de regim era sa ii trimită afara din ţara si cred că rolul dizidenţilor a fost preluat de institutii precum Radio Europa Libera...”
Si pentru ca Romania să ramînă diferita pe mai departe faţă de celelalte ţări comuniste, ea a fost singura tara care şi-a executat liderul comunist, înlocuind însă un regim comunist cu un altul.. neocomunist: „A fost doar o schimbare de măşti. Aceiasi oameni, care au condus ţara inainte de 1989, au declarat că nu mai sunt membri de partid şi că vor să guverneze mai departe. Pina in 1996 a fost extrem de dureros pentru Romania, pentru ca noi, abia daca ajunsesem la un fel de perestroikă. Si aceasta întirziere se vede şi acum”, crede scriitorul Mircea Mihăies, vicepreşedintele Institutului Cultural Roman.
Pentru Timothy Frye, directorul Institutului Harriman şi profesor de ştiinţe politice, decalajul între percepţiile Estului si Vestului continuă. Astfel, argumenteaza expertul, daca in Occident oamenii tind sa devina mai multumiti de ei înşişi şi mai fericiti de la mijlocul vieţii catre senectute, in Răsărit, situaţia este complet răsturnată. Oamenii tind să se considera mai impliniti la maturitate decit la o virstă mai inaintată. O explicaţie ar putea fi faptul ca odata ce in Răsarit oamenii trec de maturitate se adaptează mult mai greu schimbărilor si percep senectutea ca pe o perioada de inutilitate. Prabusirea sistemului de pensii în multe dintre tările regiunii ar putea fi o altă explicaţie.
Pe de alta parte, continua Timothy Frye 80 la suta dintre oamenii din Rasaritul Europei spun că susţin proprietatea privată, dar 70 al suta dintre ei cred că în anii 90, privatizările au fost frauduloase, lipsite de transparenţă si au dus la o impărţine nedreaptă a bunurilor.
Pentru a vedea şi partea plină a paharului, Elzbieta Mtynia de la New School for Social Research de la New York crede ca admiterea multora dintre tarile Europei Centrale si de rasarit in Uniunea Europeana a contribuit la o noua viziune asupra lumii. Odata admise in Uniune, spune experta de la New York, est europenii au simţit că au un cuvint de spus in destinul lumii, că părerea lor poate conta. Or, acest lucru i-a facut să aibă o atitudine mai pozitiva asupra lumii...
Un alt expert crede însă că in ciuda acestui aspect, chiar după 20 de ani de la prabusirea comunismului, Europa de Rasarit continua sa traiasca in „umbra comunismului”, luind decizii politice marcate de acest trecut.
