Indiferent de rezultatul alegerilor din Irak aceasta tara devine, odata cu acest scrutin, una dintre putinele democratii din lumea islamica. Este aceasta o victorie pentru cei care au sustinut invazia Irakului, in America? – Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
In tarile cu populatie predominant musulmana, alegeri libere si corecte nu fac parte din normalitate. In unele, scrutinul e trucat: cazul Iranului, dar si Algeria, Egipt, Yemen. In alte parti, alegerile sint mai mult sau mai putin libere, dar au impact limitat asupra guvernarii: Liban, Maroc si Iordania.
In Irak, in ciuda violentelor si intimidarilor, scrutinul a fost corect si acum ramine de vazut cine va conduce tara. Analisti politici de la fata locului au remarcat ca alegeri libere nu mai surprind pe nimeni in Irak, ceea ce este un semn foarte bun, adaugind ca nici violentele nu s-au ridicat pina la nivelul amenintarilor fortelor extremiste.
Guvernul irakian controleaza acum intreaga tara, inclusiv orasul sudic Basra, pina nu demult dominat de Iran. Pe ansamblu violentele s-au redus considerabil in Irak—de la 34,500 de victime civile in 2006 la 2,800 anul trecut. Atacurile impotriva fortelor aliate au scazut si ele de la 2,000 pe saptamina in 2006 la 100—acum. Situatia din Irak nu s-a stabilizat, dar este se pare pe calea cea buna.
Daca aceste tendinte se vor confirma si daca Irakul devine o democratie stabila, atunci in America se va pune intrebarea: a avut sau nu dreptate George W. Bush cind a invadat Irakul. Sa ne reamintim ca de-a lungul mandatului sau, Bush a promovat extinderea democratiei in lumea musulmana, Irakul fiind inclus si el in acest demers. O recenta cercetare arata ca 80% dintre arabi, in intreaga regiune, cred ca democratia este cea mai buna forma de guvernamint si ar trebui adoptata de propria tara.
Analistii spun ca unul dintre cei mai mari dusmani ai unei noi ordini democratice in regiune este … petrolul. Tarile bogate in titei au tendinta sa fie nedemocratice, pentru ca regimurile de acolo vor sa exercite si sa mentina controlul asupra resurselor. Cind pretul petrolului creste la fel face si dorinta de a mentine puterea.
Nu este o coincidenta – sustin experti—ca regimuri ca cele din Venezuela, Rusia si Iran au devenit mai represive de cind pretul petrolului a inceput sa creasca. Prin contrast – caderea pretului in 1986 este considerata unul dintre factorii care au contribuit la caderea comunismului in Uniunea Sovietica. In Statele Unite se spera ca blestemul petrolului nu se va abate si asupra noului Irak democratic.
