Înainte de a fi un autor, şi încă unul important, Horia Gârbea e un personaj inconturnabil al vieţii literare româneşti, manifestându-se în diverse roluri – de ideolog al promoţiei nouăzeci, de animator cultural, de scenarist la ProTV, Prima TV, Naţional TV, de realizator de emisiuni la TVR Cultural etc., într-un cuvânt de „om-orchestră” (Alex Ştefănescu) –, pe care le interpretează cu brio, fără a uita de scris. Textele ce-i ies de sub mouse seamănă întru totul cu acest „computer cu talent” (Daniel Cristea-Enache), fiind la fel de joviale, simpatice, sclipitoare, dar şi vitriolante.
Recentul său volum de proză scurtă – Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov, Limes, 2010 – este rodul unui minulescian cu şcoală la Ion Luca Caragiale, de unde şi dimensiunea sentimentală a textelor, trecută însă printr-un filtru acid. De bună seamă, câtă compasiune se degajă din nuvela Articolul 69, unde un ministru de Interne e silit de chiar nevastă-sa să se afişeze cu o fufă („Fii scandalos, că d-aia eşti persoană publică. (…) Treaba ta e să îţi faci imagine că nu te mai votează nimeni dacă nu apari”), iar preşedintele se lasă prins într-un OZN („Un uter, gândi preşedintele. E o scobitură anatomică îngheţată într-o clipă. Noi suntem feţii. Făţii? îşi calculă el expresia.”), ca pentru a izbăvi ţara de… persoana sa: „Aşa că mai bine că să duse. Înţelegeţi dumneavoastră!”
Alte câteva proze scurte se-ntorc în tot atâtea parabole, fără însă nimic moralizator în ele, aceeaşi scriitura ironică, destul de slobodă la gură, descărcând atmosfera: „Spaima îi birui furia şi el gustă, acum cu fereală, din jumările de porc (…). De unde arătau rumenite şi stârnitoare de poftă, acum aveau gust de câine răpciugos mort de trei zile şi un miros pe măsură”. Am citat din Îndreptări; or, merită citite cu luare aminte Utopia. Şase parabole despre teatru şi „Întoarcerea tatei din război”. Subiecte. Iar ca bună dispoziţie să nu vă mai părăsească, dedulciţi-vă la desert cu La Rovine… în câmpii şi daţi peste cap Povestea unui om leneş.
