Valentina Ursu: Cine trebuie să urmărească şi să monitorizeze modernizarea învăţământului? Transformarea educaţiei într-un bun public? Or, în cei aproape 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova, indiferent de partidul care a venit la guvernare, o schimbare reală a sistemului de învăţământ pare încă o himeră. De ce?
Conform celei mai recente estimări, realizate de Transparency International, timp de un an mita, sau taxele neoficiale din cadrul sistemului de învăţământ au constituit 62 de milioane de lei. Corupţia scade motivaţia de a învăţa, reduce calitatea prelegerilor, iar asta duce la diminuarea calităţii forţei de muncă.
Europa Liberă a căutat să afle ce cred oamenii, întâlniţi ocazional în stradă, despre calitatea învăţământului din Moldova.
- „Eu spun la un student, zic: du-te şi-mi adă globul Republicii Moldova. Şi el se duce şi spune: domnule profesor, m-a rugat profesorul cutare să-mi daţi globul Republicii Moldova. Acela zice: lasă să vină el să-l ia.”
- „Pe timpurile noastre, adică pe când era Uniunea, atunci era concurs, nu plăteai bani. Dar acuma, ai bani? Poftim! Ai plătit? Poftim, ieşti specialist. De aia există şi corupţie. De aia există şi aşa învăţământ.”
- „Amu chiar şi învăţătorii, dacă nu-i dai paraua, cik!, hai mergi. Ţi-a pus nota, ştii-nu ştii, ai document la mână.”
- „Părintele vrea numaidecât copilul să primească diploma. Şi el nu se gândeşte la cunoştinţele copilului. Şi el plăteşte. Da, el mituieşte pe profesor.”
- „Pur şi simplu, ne pune nota, ca să nu zicem, că s-a dat banul acesta aşa, în zadar.”
- „Cei care vor, învaţă. Foarte mult depinde de profesor. Profesorul trebuie să ajute tineretul, să-l motiveze şi să-l convingă, că are nevoie de studii. Părinţii foarte bine înţeleg pe pielea lor, că totuşi este necesară această diplomă. Să zicem, că poate nu corespunde cerinţelor, dar majoritatea cred, că dacă are o medie de 7-8 e o notă normală.”
- „Diploma de aici din Moldova figurează numai în ţară la noi. Dacă, de pildă, plecăm în Europa, sau altundeva – nu figurează.”
*
Despre calitatea educaţiei, sau povestea formei ce încearcă să creeze fondul, vorbim la acest sfârşit de săptămână. Cum se prezintă astăzi în Republica Moldova învăţământul din punct de vedere al calităţii, este şi una din întrebările, adresate domnului Leonid Bujor, ministru al Educaţiei.
Europa Liberă: Se zice, că cunoştinţele au fost înlocuite cu bani. Aşa să fie?
Leonid Bujor: „Deci, între cele 14 sarcini prioritare, una din ele este a demonstra societăţii şi profesorilor, că este posibil de a avea un învăţământ, în care fenomenul corupţiei va fi unul străin. Rădăcinile sunt foarte puternice. În cadrul organizării examenelor de absolvire, BAC-ul cum spunem noi, cred că am ajuns la unele rădăcini. Dar nu s-a ajuns la cele mai adânci şi cele mai puternice.”
Europa Liberă: Care ar fi?
Leonid Bujor: „Sunt convins că în trei-patru ani...”
Europa Liberă: Care sunt rădăcinile? Dar care sunt rădăcinile?
Leonid Bujor: „Permiteţi-mi să vă spun, că în trei-patru ani...”
Europa Liberă: Acuşi, dar întâi spuneţi care sunt rădăcinile?
Leonid Bujor: „În Republica Moldova în învăţământ fenomenul corupţiei poate fi dezrădăcinat. Când vorbim, care sunt pârghiilşe şi căile de combatere a fenomenului.”
Europa Liberă: Ajungem la pârghii. Dar rădăcinile care-s?
Leonid Bujor: „Rădăcinile sunt adânci. Unii oferă. Cu părere de rău, aşa s-a implementat în conştiinţa lor, că nu rezolvi o problemă în sistemul de învăţământ la capitolul admitere, sau note bune la absolvire, până nu propui ceva.”
Europa Liberă: Totuşi, părintele este interesat să plătească, ca şi când copilul are notă.
Leonid Bujor: „Asta e o tragedie.”
Europa Liberă: Copilul e avantajat, ca şi când nu învaţă, dar va avea diplomă.
Leonid Bujor: „Note.”
Europa Liberă: Şi profesorul, mă rog, pentru că are un salariu mizer, acceptă şi el banul.
Leonid Bujor: „Vă mulţumesc. Asta este anume cea de a doua componentă. Deci, avem această rădăcină trainică, care o numim, convenţional desigur, se oferă de părinţi, de copii, de student. Şi doi: este un lucru şi ruşinos, neplăcut, urât că se acceptă. Profesorii din instituţiile preuniversitare, din instituţiile universitare acceptă. Nu toţi. Fiindcă majorotatea absolută sunt oameni oneşti, corecţi, cinstiţi. Dar unii acceptă. Şi iată, avem această situaţie, când în Republica Moldova problema combaterii fenomenului corupţiei în învăţământ este actuală.
În anul 2010, pentru prima dată în ultimii opt-şapte-nouă ani, s-au desfăşurat examenele într-o atmosferă cu totul de altă natură. Nu au avut acces la centrele de examinare a rezultatului nici viceminiştrii din cadrul Ministerului Educaţiei. Dacă au mai fost anumite cazuri, dar ele au fost, am încercat să conlucrăm eficient cu toate structurile statului, inclusiv cu Centrul pentru combaterea crimelor economice şi a corupţiei.”
Europa Liberă: Domnule Bujor, ştiţi ce-i mai dramatic? Cresc nişte generaţii, care cred că numai banul e la putere.
Leonid Bujor: „Doamnă Valentina, Dumneavoastră mă unoaşteţi de mulţi-mulţi ani, încă de la Universitatea de stat din Moldova. M-am dezis de mandatul de deputat şi am venit aici, la Minister, conştientizând care este gravitatea problemei. În urma multor-multor discuţii cu colegi, în special. Nu vorbesc doar de colegii de partid, dar şi de cei din domeniul învăţământului.”
Europa Liberă: Dar vreau să ne spuneţi despre aceşti tineri, care cresc în ideea că doar banul decide totul.
Leonid Bujor: „Am ajuns la concluzia, că am putea schimba lururile în bine, am putea schimba şi această atitudine, că fără bani nu se rezolvă problemele. Eu cred că mulţi, foarte mulţi părinţi vor constata către întâi septembrie, că totuşi o schimbare în Moldova la acest capitol s-a produs. Că sfera de influenţă a fenomenului corupţiei s-a redus, s-a strâmtorat. În ce măsură? Desigur, că nu pot să declar că iată, eu sunt satisfăcut de aceste lucruri. Nu.
Avem foarte mult de lucru şi vreau să vă spun, că odată cu majorarea salartiului profesorilor, vom ajunge şi la cele mai sensibile fire, sau rădăcini. Prin majorarea salariilor şi prin fortificarea considerabilă a lucrului educativ, nu atât în mediul părinţilor, cât prin intermediul instituţiilor de învăţământ, prin încercările de a demonstra copiilor, începând cu clasele a şaptea, a opta, a noua ş.a.m.d., că ei îşi pot soluţiona problemele, pot deveni studenţi buni în instituţiile de învăţământ, fără a oferi bani, fără a oferi mită. Este greu, dar eu sunt convins, cu actuala echipă a Guvernului, din componenţa cărei fac parte, vom reuşi.”
Europa Liberă: Domnule ministru, dar deocamdată toţi părinţii aflaţi peste hotare, atunci când vine vorba cum gestionaţi banii câştigaţi în străinătate, spun că investesc în învăţământul copiilor, odraslelor lor.
Leonid Bujor: „Bine, eu vreau să le mulţumesc acelor părinţi, care oferă finanţe, mijloace financiare pentru ca copiii dumnealor să-şi continue studiile în intituţiile de învăţământ din ţara noastră, sau din alte ţări. Eu le mulţumesc acestor părinţi. Fiindcă la noi în societate acuma se discută foarte aprig problema: în ce măsură este justificat faptul, că noi am majorat numărul de locuri oferite tinerilor, care îşi pot continua studiile în bază de contract. Unii spun, că s-a exagerat prin această majorare, cu circa trei mii de locuri. Alţii, dimpotrivă, ne critică. În sensul, că de ce nu am permis ca toţi tinerii din ţara noastră să fie înscrişi în universităţi.
Deci, noi dacă dorim un învăţământ de calitate, dacă dorim specialişti de înaltă calificare, lucru cu care aţi început discuţia cu mine, atunci trebuie să reieşim din capacităţile educaţionale a fiecărei instituţii de învăţământ. Iată, vom constitui, prin hotărâre de Guvern, acea agenţie naţională de acreditare a instituţiilor de învăţământ superior. Acea agenţie va evalua activitatea fiecărei universităţi din Republica Moldova. Va stabili, care sunt capacităţile de organizare a procesului de instruire în fiecare instituţie de învăţământ şi atunci vom şti, că uite, universitatea „X” are posibilitatea de a pregăti.”
Europa Liberă: Dar cu o diplomă, obţinută după învăţământul la contract, te poţi angaja la lucru?
Leonid Bujor: „Te poţi angaja. Eu vreau să vă spun, tinerii care sunt înscrişi la studii universitare în bază de contract, dar care pe parcursul anilor demonstrează că sunt foarte serioşi, foarte responsabili, în comparaţie cu cei, care au fost înscrişi la etapa iniţială la studii la locurile asigurate de bugetul naţional, se poate produce această schimbare.”
Europa Liberă: În concluzie?
Leonid Bujor: „Unii de la buget vor fi transferaţi la contract, sau chiar, de ce nu?, exmatriculaţi. Iar cei mai talentaţi, din rândul celor înscrişi la buget, vor continua studiile.”
Europa Liberă: Ce notă puneţi învăţământului de astăzi în Moldova?
Leonid Bujor: „Satisfăcător.”
Europa Liberă: Şapte? Opt?
Leonid Bujor: „Deci, astăzi Leonid Bujor, ministrul Educaţiei, Ministerul în general, nu merită la capitolul combaterea fenomenului corupţiei o notă de la opt la zece. Între cinci şi şapte.”
*
Scăderea motivaţiei de a învăţa şi a calităţii studiilor sunt doar două din efectele fenomenului numit corupţie. Dar asta convine tututuror, sugerează directorul IMAS, Dorul Petruţi.
Dorul Petruţi: „Lucrurile convin deocamdată tuturor. Părinţilor, pentru că...”
Europa Liberă: Au, chipurile, copii cu diplomă.
Din păcate, şi o spun asta cu mare regret, cel puţin în facultăţile, pe care le cunosc şi care-s de orientare umanistă, distanţa între ceea ce produc ele şi ceea ce se solicită pe piaţa de muncă e, din păcate, destul de mare. Lipsesc foarte multe abilităţi tehnice. Pregătirea teoretică atâta cât e, nu e, cunoştinţele nu-s corelate între ele. Nu sunt create traseele de funcţionalitate între cunoştinţe. Şi atunci, cred, că mediul universitar trebuie să-şi pună întrebarea asta la modul foarte serios: ce produc? Şi pentru cine? Şi ce efecte va crea asta în viitor şi în societate.”
*
Avocatul Petru Munteanu e tată a doi copii. Împreună cu soţia Svetlana au investit banii câştigaţi pe tot parcursul vieţii în educaţia odraslelor. Petru Munteanu crede, că sistemul educaţional va fi rodat şi perfecţionat pe parcurs, dar deocamdată, aşa cum spune el, se atestă o situaţie mai degrabă jalnică.
Petru Munteanu: „Învăţământul în Republica Moldova este într-o criză. S-a fetişizat. Dar observ un fenomen: că începe să iasă din criză. O pildă concretă să vă dau – admiterea în profesia de avocat. O perioadă de timp, noi am avut studenţi, mai ales care au făcut studiile în anii 97-98-2000. Veneau, dar vă spun – partea teoretică, programul care era în instituţiile superioare de învăţământ, noi când treceam la examene să-i admitem în profesie, rămâneam total decepţionaţi. Nu se vedea pregătirea teoretică. Iată acuma, din 2007-2008 vne o pleadă de copii, dacă ai avea aşa un drept şi o putere, eu i-aş primi pe toţi.”
Europa Liberă: Domnule Munteanu, sunteţi tată a doi copii. Cât aţi investit, ca să vedeţi copiii cu carte?
Petru Munteanu: „Deci, eu am investit, în primul rând, în fecioraşul meu. După clasa a noua, el a făcut studiile la un liceu în România. Pe urmă a făcut studiile la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” şi ca rezultat, Victor în prezent este un avocat de profesie. Dar el din anul 2005 lucrează la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Şi anul acesta, recent, a câştigat concursul la Consiliul Europei, unde este un consilier în problemele pentru drepturile omului, al domnului Hames Bergner, comisarul european pentru drepturile omului. Consider, că aceasta este cea mai mare investiţie, care am reuşit s-o fac eu cu familia mea, împreună cu soţia mea.”
Europa Liberă: Aveţi şi o fetiţă, este liceană?
Petru Munteanu: „Laura, cred eu, că este mândria „Prometeu”-ului şi „Prometeu” este mândria ei. În matricola ei nu are nici un nouă.”
Europa Liberă: De ce aţi ales învăţământul privat? Nu aţi avut încredere în cel de stat? Diferă calitatea la o instituţie privată a învăţământului şi la instituţie de stat?
Petru Munteanu: „Diferă, desigur că diferă. Pentru că cerinţele, eu văd la noi, la „Prometeu” cum e. Cerinţele sunt foarte mari.”
Europa Liberă: Sunteţi mulţumit de cunoştinţele ei?
Petru Munteanu: „Şi sunt foarte mulţumit de cunoştinţele ei. Pe lângă asta, cunoaşte perfect, fluent engleza, franceza şi cum n-ar fi de mirat, vă spun că Laura mea cunoaşte fluent şi limba japoneză. Deci, al şaptelea an fetiţa învaţă la Fundaţia culturală moldo-japoneză şi pe lângă asta ea a studiat cultura japoneză, face origami, face pictura. A terminat şcoala de pictură tot cu eminenţă acuma şi mă mândresc. Şi iată, asta este cea mai mare investiţie, pe care am făcut-o.”
Europa Liberă: Material, cât aţi investit în aceşti doi copii? În învăţământul lor?
Petru Munteanu: „Nu pot să vă spun suma acuma.”
Europa Liberă: De ordinul zecilor de mii?
Petru Munteanu: „Evident. De ordinul zecilor de mii. De euro, sigur că da, da. În primul rând taxa lunară. Pe urmă taxa lunară la Fundaţie. Trebuie să plăteşti pentru că, mă rog, nu plăteşti, nu înveţi. Aşa e sistemul pus.”
Europa Liberă: Dar ce părere aveţi despre corupţia din învăţământ?
Petru Munteanu: „E un mare flagel, dar eu socot că corupţia în învăţământ, ea e pe o treaptă, undeva pe ultimele.”
Europa Liberă: Părintele este interesat să plătească pentru cunoştinţele copilului.
Petru Munteanu: „Da.”
Europa Liberă: Pentru cunoştinţe, sau pentru document? Aici trebuie de văzut. Copilul se împacă cu gândul, că din moment ce tata are de unde plăti, ar putea să se mai lase pe tânjală, să nu facă carte. Şi a treia – profesorul, care având un salariu foarte mic, nu refuză atunci, când i se propune, sau, în alte cazuri, chiar cere el.
Petru Munteanu: „Sunt de acord. Acest fenoment există. Mulţi copii nu învaţă. Dar părinţii sunt înstăriţi şi vor ca odrasla lui să fie în rând cu fata mea, sau cu băiatul meu, de pildă. El zice: măi, da ce, copilul meu e mai prost ca ăsta? Şi foloseşte metoda asta murdară, prin care umblă şi mituieşte profesorul. Profesorul, având un salariu mic, evident că şi el se gândeşte, pune o notă mai mare şi prin asta are şi el un câştig. Şi când de acum mergem la scară mai largă, atunci merge aşa: cu clasa, de acum se pune notele toate. Pe urmă se pune cu şcoala, pe urmă se pune cu liceul notele. Şi când ajungem, venim la universitate, acum nu e examen de intrare. Acum e contractul, ai plătit banul. Şi la urmă, când ai devenit specialist, nu ieşti specialist, de care eram noi. Iată de ce am spus eu, că are lor procesul în învăţământ de fetişizare. Nu-i normal, dar eu socot, că sunt pârghii de a rezolva aceste probleme.”
Europa Liberă: Care? Care sunt aceste pârghii?
Europa Liberă: Domnule Munteanu, dacă revenim la corupţia din învăţământ. Care e lecţia, pe care o însuşeşte tânărul, când vede, că totul se vinde şi se cumpără?
Petru Munteanu: „El este deformat ca personalitate, care trebuie să ştie, că el trebuie să fie cinstit. Că el a învăţat bine, că el este pregătit. Dacă el a mers prin metodele şi prin căile astea, el de acum şi ca specialist nu e bun. Ar trebui statul să acorde o atenţie deosebită învăţământului. Dacă pui mai bine învăţământul, se desăvârşeşte şi sănătatea. Pentru că oamenii sunt mai educaţi, ştiu cum să se poarte, ştiu cum să trăiască. Dar când este o generaţie, care creşte fără principii, fără atitudini serioase faţă de dezvoltare, de evoluţie în societate, atunci despre ce mai putem noi să vorbim?”
*
Este evident, că nu poţi avea un învatamânt de calitate, dacă nu ai dascali bine plătiţi, copii dornici să facă carte, dacă nu sunt părinţii interesaţi în calitatea învăţământului. Şi pentru că vorbim şi despre profesori, la ţară se face simţita lipsa lor. Deşi, aşa cum spune scriitorul Vitalie Ciobanu, mai sunt specialişti de bună calitate.
Vitalie Ciobanu: „Învăţământul basarabean după 89 a trecut prin multe transformări, prin reformări reale. Este de ajuns să consultăm programele instituţiilor noastre de învăţământ şi vom vedea, totuşi, un progres incontestabil. Au apărut discipline noi, care încearcă cumva să se racordeze şi la criteriile de evaluare din lumea civilizată. Pe urmă, aderarea la Proiectul Bologna iarăşi a însemnat o încercare, în orice caz, dacă nu o certitudine de modernizare a acestui învăţământ. În acelaşi timp, există foarte mulţi dascăli, chiar în raioane, în sate, în centrele raionale, oameni de foarte bună calitate, oameni ajunşi la anumită vârstă, chiar pensionari, care continuă, în situaţia dură economică pe care o traversează Moldova, să dea un randament maxim. Pe ei, de fapt, se bazează şcoala noastră din provincie.”
Europa Liberă: Exact, domnule Ciobanu. Sunt şi aspecte bune, dar totuşi prevalează cele de alt ordin, de altă natură. Banul cu care cumperi nota, banul cu care cumperi diploma şi chiar job-ul îl cumperi. Dar până la job, vai de buzunarul părinţilor.
Vitalie Ciobanu: „Da, ăsta este reversul umbros al situaţiei cu învăţământul moldovean. Da, într-un fel, trăim o epocă cinică, extrem de severă, în care parcă valorile spirituale sunt dislocate de interese pecuniare, de bani, la modul cel mai direct şi mai dezgustător. Adesea, mass media e plină de asemenea ştiri, reportaje, comentarii legate de corupţia, care există în şcoală. S-au dezvoltat aşa-zisele, ca să vă dau un exemplu, aşa-zisele asociaţii ale părinţilor, create sub presiunea administraţiei şcolilor respective. Fenomenul ăsta îl avem, îl constatăm în special la Chişinău, în marele oraşe.
În cadrul aşa-ziselor fundaţii părinţii sunt obligaţi, mai de voie, mai de nevoie, să contribuie financiar la bunul mers al şcolii. Însă avem destule cazuri, când aceste taxe neoficiale, pentru care de altfel bieţii părinţi nu primesc nici un fel de bon fiscal, nici un fel de recipisă, nici un fel de document, care să confirme plata efectuată de ei. Sunt bani folosiţi adesea în scopuri aberante. De pildă, pentru procurarea de cadouri în beneficiul unor profesori mai cu moţ, cum se zice la noi, adică corupţi, cu alte cuvinte.
E o situaţie cunoscută foarte bine de Ministerul Educaţiei, însă iată, până în prezent nu a existat voinţă politică, voinţă instituţională de a înlătura aceste malformaţii, de care suferă învăţământul nostru. Pe urmă, faptul că din când în când poliţia, sau Centru de combatere a corupţiei şi crimei organizate mai organizează un flagrant cu un biet profesor, care a luat o sută de lei pentru a favoriza un anumit elev adesea îndepărtează atenţia opiniei publice de la problema marei corupţii.”
Europa Liberă: Domnule Vitalie Ciobanu, am tot vorbit pe parcursu acestei emisiuni despre un cerc vicios. Părinţii, care vor cu orice preţ ca fiicele şi feciorii lor să facă carte, fără ca aceştea din urmă să pună mîna pe carte. Deseori copilul se mulţumeşte cu faptul, că mama sau tata va avea grijă de notele de la BAC, sau de la intrare, sau atunci când e vorba de a obţine diploma. Şi profesorul, care uneori nu ezită să ia aceşti bani, fie de la părinţi, fie de la copii, pentru că profesorul este şi el măcinat de sărăcie. Are multe necazuri, are multe probleme pe care trebuie să şi le rezolve şi el.
Vitalie Ciobanu: „Aţi pus degetul pe rană. Nu poţi eradica corupţia doar prin măsuri coercitive, prin controale, prin descinderi din astea fulminante, peste noapte sau în zori de zi, pentru a-i prinde pe nişte profesori, care au încasat aşa-zisele foloase necuvenite, în situaţia în care salariul în acest domeniu, salariul profesorilor este mizerabil, este ridicol, este revoltător de mic. Aşa încât, e clar, că şi eliminarea acestor practici negative, nocive din învăţământ, eradicarea corupţiei în ansamblul ei, nu se poate produce, decât printr-o evoluţie generală, printr-o dezvoltare generală a Republicii Moldova, prin ridicarea nivelului de viaţă. E un tot întreg, este un stat, o ţară, este un organism extrem de integrat.”
Europa Liberă: Să vă întreb, totuşi, ce lecţie iau copii, tinerii, atunci când totul e de vânzare în Republica Moldova?
Vitalie Ciobanu: „Da, din păcate avem promoţii, avem generaţii, cum spuneţi, de tineri educaţi în acest spirit mercantil, cinic şi care ignoră, de fapt, adevăratele valori. Cred, că fiecare îşi are partea lui de contribuţie. În familie să vorbim despre ce este bine şi ce este rău, presa, mass media, evident că şcoala, televiziunea publică, organizarea unor dezbateri de acest fel, cu atragerea tinerilor. Astea se pot face doar în condiţiile unei societăţi democratice şi cât de cât îndestulate. Noi suntem încă departe de această situaţie. Dar măcar avem o anumită aspiraţie în acest moment. Să sperăm, că această direcţie pro-europeană, pro-democratică va continua şi după alegerile pe care le avem în toamnă. Este fundamental să obţinem un anumit răgaz istoric, în care lucrurile să se aşeze şi să putem reveni, încetul cu încetul, la valorile adevărate.”
