Linkuri accesibilitate

Producția locală nu întrunește criteriile UE de calitate și siguranță


Economistul Iurie Gotișan
Economistul Iurie Gotișan

Inerţia şi birocratismul dur au făcut ca agricultura să rămână în mare parte la fel de înapoiată şi extensivă, ca acum 15-20 de ani


Ce şanse are Republica Moldova să-şi reorieteze, rapid şi eficient, exportul de legume şi fructe, după epopeea listei cu firmele aprobate să exporte în Rusia ? Răspunde economistul Iurie Gotişan
:

Iurie Gotişan: „Sigur că cifrele, pe care ni le prezintă statistica oficială privind producţia agricolă, adică acea creştere de 11,5 % în perioada ianuarie-iunie curent, nu are cum să nu ne bucure. Totuşi, înclin să presupun, că pentru întreg anul creşterea din acest sector va fi mai mică, inclusiv fiind influenţată şi de intemperiile naturii, care au afectat Moldova pe durata lunilor iulie-august, dar şi de felul, modalităţile arhaice, să zic eu, în care se mai practică la noi agricultura. În tot cazul, producţia de cereale este pe măsură, fapt pentru care putem spune, că securitatea alimentară a statului, cel puţin, va fi asigurată din rezerve proprii. Roada de fructe şi legume aparent se arată la fel de bună. Ba mai mult, peste jumătate din aceasta este destinată şi exportului.”

Europa Liberă: Tocmai la export Republica Moldova întâmpină acum dificultăţi, Rusia introducând noi restricţii. În ce măsură Republica Moldova ar putea acum din mers să-şi reorienteze exporturile de fructe şi legume?

Iurie Gotişan
: „Se ştie, că ieri ministrul Cosarciuc a avut întrevederi la Iaşi cu oficialităţi române din domeniu. Sigur că exportul fructelor, strugurilor şi legumelor pe piaţa românească ar compensa, pe de o parte, potenţialele pierderi ca urmare a interdicţiei importului acestor produse din partea Moscovei. Mai ales că, din câte se ştie, consumul de fructe în România, spre exemplu, se asigură prin importuri. Spre exemplu, prin mere poloneze, cel de legume din Turcia sau Egipt. Respectiv, nu cred, că producătorii moldoveni ar fi un concurent pentru producătorii români. Mai degrabă pot fi ca un suplinitor al necesarului. Eventual, România ar putea fi şi o punte pentru ca produsele moldoveneşti să ajungă pe pieţele altor state europene, spre exemplu.

Însă marea problemă, după mine, este că producţia locală nu prea este conformă, sau întruneşte acele criterii de calitate şi siguranţă, cerute de Uniunea Europeană. Mai sunt şi o serie întreagă de probleme locale, de la insuficienţa mijloacelor financiare, alocate în acest domeniu, până la deficienţa, sau mai bine spus chiar lipsa de capacităţi manageriale inovatorii în agricultură.

Deseori constat, că problemele actuale, mă refer anume la exportul de producţie agroalimentară, ni le-am creat chiar noi singuri, fiind de fapt fideli, sau clipsaţi în mare parte doar unei singure pieţe de desfacere, cum ar fi cea din Federaţia Rusă, în care se exportă peste 70 % din producţia de legume şi fructe. De aia aceste lovituri sub coastă, date de Moscova, au urmări grave asupra agenţilor economici, pe care îi lasă fără spaţiu de manevră, într-un final.”

Europa Liberă: Dar pentru a respecta standardele de calitate europene nu este nevoie de bani mulţi. Ce paşi întreprinde Republica Moldova, sau nu întreprinde în această direcţie?


Iurie Gotişan
: „Personal cunosc mai multe afaceri de succes, patronii cărora au însuşit mai multe forme de producere ecologic pură şi care au şi primit finanţare din partea partenerilor externi. Fie vorba despre producţia de conserve, fie de miere, nuci, etc. Însă astea încă sunt destul de puţine ca să mişte carul din loc, adică să aducă acea valoare adăugată înaltă şi să propulseze întreg sectorul agricol.”

Europa Liberă: Deci, interes extern există. Dar pe interior există acelaşi interes?


Iurie Gotişan
: „Menţionasem mai sus şi cred că de fapt avem o problemă de mentalitate, dacă vreţi. Fiindcă mentalitatea şi managementul, după mine, ar fi unele din principalele ingrediente în soluţionarea macar şi parţial a acestor probleme. Respectiv, inerţia şi birocratismul dur, să-i spun aşa, au făcut ca agricultura să rămână în mare parte la fel de înapoiată şi extensivă, ca acum 15-20 de ani şi să constatăm că de fapt structural mai nimic nu s-a schimbat.

Agenţii economici nu trebuie să aştepte mană cerească din partea autorităţilor, după mine. Să fie, cred eu, mai agresivi, să investească mai mult în activităţi de marketing. Spre exemplu, în România agenţii economici investesc în publicitate peste 10 % din cifra de afaceri, pe când la noi acestea abia dacă depăşesc unul sau două puncte procentuale. Eu ştiu, să accepte potenţiale riscuri şi pierderi din start şi să întreprindă măsuri pentru a-şi diversifica consumatorii. Şi cred, cu multă năzuinţă şi temperament, multe se pot obţine. Vorba aia: bate şi ţi se va deschide, până la urmă.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG