Linkuri accesibilitate

„Miruna, o poveste” de Bogdan SUCEAVĂ


„Amestecul bine potrivit de istorii ţine pe spatele lui întregul Pământ”.


Într-o literatură tot mai pornită pe demistificare, cum este cea scrisă în România ultimului deceniu, m-a fermecat fără drept de apel cartea lui Bogdan Suceavă, Miruna, o poveste, Curtea Veche, 2008. (Nu sunt singurul, scrierea bucurându-se de o receptare mai mult decât elogioasă, de unde şi cele două ediţii succesive, din 2007 şi 2008 – mira-m-aş să nu fi apărut, între timp, şi o a treia!).




Ceea ce începe sub zodia amintirilor – „Mulţi ani mai târziu, când am stat de vorbă cu Miruna şi ne-am amintit împreună acele zile, mi-a spus că acum îşi dă seama că noi am avut un bunic a cărui imagine ar putea fi exponat de muzeu, ca acelea care se pun în diorame…” – se întoarce, pe neprins de veste, într-o spunere iniţiatică, pe cât de vrăjită, pe atât de… adevărată: „Bunicul ne-a spus că fiecare om ajunge mai devreme sau mai târziu să privească lumea cu ochii poveştilor pe care le-a ascultat în copilărie, că sufletul nostru trece prin salba de înţelesuri şi minunăţii pe care le ascultăm în a noastră îndepărtată primă vârstă, şi că apoi lumea întreagă e zidită pe tiparul acesta”.

Este tocmai ceea ce face bunicul Nicolae Berca, pornit să-şi sădească – nici mai mult, nici mai puţin – arborele genealogic în solul fertil al credinţelor strămoşeşti, acele basme şi eresuri ce l-au fermecat şi pe tânărul Eminescu. Astfel, fiecare gest capătă dimensiune de mit fondator; totul e să pui întrebarea corectă: „Ea a întrebat unde se vede timpul trecând, şi atunci bunicul i-a povestit despre farmecele fiecărui bob de grâu, pe care se află încrustat în taină chipul Domnului nostru Isus Hristos, care odată însămânţate în pământ poartă în boabele cele noi taina învierii”.

Preţ de o sută şi ceva de pagini, redactate într-un stil ce combină fericit zicerea cu scrierea elevată, Bogdan Suceavă recreează un univers nu atât geografic – zona Argeşului –, cât spiritual, acel univers ancestral când încă se ştia „că un amestec bine potrivit de istorii ţine pe spatele lui întregul Pământ şi ajunge să ne explice lucrurile dinlăuntrul lor înspre afară”.

Pe aceeași temă

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG