Un acord în domeniul migraţiei de muncă a promis că va fi semnat în curând cu Italia premierul Vlad Filat, în timpul recentei sale vizite la Roma. Prin ce anume ar putea să-i avantajeze un asemenea document pe migranţii moldoveni? Aflăm astăzi într-o discuţie cu Viorica Antonov, expert în politici sociale şi dezvolate la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”.
Europa Liberă: Doamnă Antonov, un ultim raport al Băncii Mondiale se pare că ne-a debarasat de iluzia că Moldova a devenit mai puţin dependentă de cei care o menţin pe linia de plutire – gasterbaiterii moldoveni. Dimpotrivă, moldovenii migranţi au început să trimită chiar mai mulţi bani acasă. Am putea deduce de aici că statul ar trebui să aibă şi mai multă grijă de această categorie şi în ce mod ar putea să o facă, să-i protejeze sau să le uşureze, eufemistic vorbind, existenţa de la distanţă?
Viorica Antonov: „Remitenţele, ca de obicei, ajută la reducerea sărăciei în Republica Moldova, deşi nu mai este o soluţie atât de viabilă. În această direcţie însăşi Banca Mondială accelerează procesele de elaborare a unor politici alternative care, de exemplu, deja să poată aborda remitenţele ca investiţii. Să sperăm că în aceeaşi direcţie ar putea gândi guvernul actual şi cel viitor care va fi reales, pentru că remitenţele trebuie să fie investiţii, de altfel nu putem discuta despre o dezvoltare normală a societăţii.
Evident că a doua parte este protecţia socială a persoanelor care muncesc în străinătate, în special cei care muncesc legal. Este vorba de încheierea unor acorduri bilaterale, în special cu statele destinatare. E vorba de Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda. Acum s-a descoperit că o foarte mare diasporă este şi în Canada. La moment, Republica Moldova deţine acorduri bilaterale care ar supraveghea şi ar monitoriza situaţia socială, şi ar încerca să ofere un fel de contribuţii la pensiile viitoare ale persoanelor care muncesc peste hotare. E vorba doar de ţările din fosta Uniune Sovietică”.
Europa Liberă: Un asemenea acord a promis că va fi semnat în curând cu Italia premierul Vlad Filat, în timpul recentei sale vizite la Roma. Puteţi să ne daţi măcar un exemplu prin ce anume ar putea să-i avantajeze un asemenea document pe migranţii moldoveni?
Viorica Antonov: „Cu părere de rău, aceste acorduri vor viza şi vor încerca să pună un fel de control asupra activităţii moldovenilor care lucrează peste hotare legal. Acordul bilateral între Italia şi Republica Moldova, Protocolul de implementare a Acordului va viza activitatea persoanelor care lucrează legal, va viza protecţia asupra sănătăţii, un fel de asigurare socială şi, în special, potenţialul de a oferi persoanelor care muncesc peste hotare o şansă de a se restabili acasă, în Republica Moldova, având o pensie. Vreau să zic că, cu părere de rău, unele acorduri ar trebui să prevadă şi situaţia persoanelor care muncesc ilegal şi de a oferi un ajutor anume acestor persoane care, cu părere de rău, se confruntă cu mai multe probleme cum ar fi atitudini din ce în ce mai negative din partea autorităţilor locale. Problema reîntoarcerii este foarte complicată, foarte mulţi boschetează deja şi aceste chestii sunt numite neajunsuri şi ţin de incompetenţa autorităţilor noastre de a monitoriza această situaţie. Este vorba de o bună politică de monitorizare, ceea ce încă nu avem”.
Europa Liberă: Adesea, migranţii moldoveni nu cunosc nici legile ţării în care se află şi care-i protejează, într-o măsură sau alta. Un asemenea acord va funcţiona automat sau gasterbaiterii moldoveni vor trebui să practice, să zic așa, licbezul juridic?
Viorica Antonov: „Când se încheie un astfel de acord trebuie să se ia în vedere şi altceva, că foarte multe firme activează pe teritoriul Republicii Moldova, prestând aşa numitele slujbe false. Şi acest lucru trebuie să fie luat la control atât de organele interne ale statului, de Ministerul de Interne în special, pentru că foarte multe persoane se încredinţează unor astfel de firme. Un acord semnat între două state încă nu garantează pe deplin activitatea legală a persoanelor care vor activa în Italia. Este nevoie de o sesizare a persoanelor care deja sunt încadrate în câmpul muncii legal în Italia. Organele de control, poliţia din Italia monitorizează foarte bine acest lucru, pentru că fiecare care încheie un acord legal de muncă şi prestează servicii în Italia este înregistrat, cu alte cuvinte poliţia monitorizează câte persoane activează. Aici, din Republica Moldova, este complicat să dăm cifra concretă a câte persoane lucrează peste hotare legal.”
Europa Liberă: Dna Antonov, o bună parte dintre moldovenii plecaţi la muncă peste hotare sunt oameni cu studii superioare. Cel mai des aceste persoane ajung să presteze munci necalificate. Cum se poate face ca interesele şi capacităţile acestor persoane să fie protejate?
Viorica Antonov: „Cum spuneam, toate persoanele care muncesc legal sau ilegal expediază acasă remitenţe. Ar fi o problemă soluţionată dacă aceste remitenţe ar fi fost transformate în investiţii şi în acelaşi timp capacităţile sau cunoştinţele obţinute de aceste persoane cu studii superioare de peste hotare să fie aduse acasă. Este vorba de o politică socială şi de migraţie, care ar viza transformarea exodului de creiere în circulaţia de creiere. Spre asta, de fapt, merge societatea Republicii Moldova, dar la moment ne aflăm la un fel de răscruce, de transformare a acestui proces în circulaţie de creiere.
Trebuie să zic că este nevoie în primul rând de a încheia cât mai multe acorduri cu statele unde se află diasporele moldoveneşti. Nu e vorba doar de Italia, e vorba şi de Grecia, Spania, Portugalia, etc. Vă dau un simplu caz: am avut ocazia să fac cunoştinţă cu o persoană din Franţa care deja lucrează în Paris de 6 ani. Acolo este infirmieră, dar a fost profesoară în sat. Şase ani de muncă i-au dat o capacitate să se considere foarte bună infirmieră având şi nişte cursuri terminate. Din cauza crizei economice dânsa a pierdut serviciul şi mă întreabă ce fac eu în Republica Moldova dacă mă întorc? Profesor nu mai pot lucra pentru că şase ani am lucrat în calitate de altă profesie. Infirmieră în Moldova tot nu mă pot angaja pentru că nu am studii. Cine îmi recunoaşte certificatul? Noi nu avem instanţe, nu avem organizaţii în Chişinău şi în Moldova care ar recunoaşte capacităţile, studiile, tot ce au făcut moldovenii în străinătate ca să li se recunoască acea capacitate de prestare de servicii care, poate, nici nu coincide cu profesia obţinută anterior în Moldova”.
Europa Liberă: Dna Antonov, se spune, că moldovenii plecaţi la muncă în străinătate, în mare parte, sunt persoane active, reprezintă clasa medie, aptă de muncă. Se preupune că ar trebui să fie şi activă politic, deşi nu există nişte măsurători în acest sens. Totuşi, după părerea dvs., un astfel de acord ar putea să stimuleze votul de peste hotare?
Viorica Antonov: „Ştiţi, fiecare cetăţean decide individual să meargă la alegeri sau să nu meargă. Evident că o sesizare a problemei de ridicare a responsabilităţii persoanelor de a se conforma cu drepturile sale politice este foarte important. În acelaşi timp înţeleg pe foarte mulţi migranţi de ce se comportă astfel şi de ce au o astfel de atitudine politică. Foarte mult sunt dezamăgiţi în sistemul de migraţie. Aş putea spune că Republica Moldova actualmente are un sistem de migraţie destrămat, cu alte cuvinte migranţii înfruntă o sumedenie de probleme, atât pe plan economic cât şi pe plan social şi chiar politic. Foarte puţinişi anume acei care reprezintă potenţialul intelectual al societăţii noastre şi activează peste hotare contribuie cu un vot la viitorul statului. Mai mult persoanele care pleacă peste hotare sunt din clasa mijlocie şi persoane care au activat aici în calitate de muncitori. Pentru aceste persoane este cel mai important întreţinerea familiilor proprii.
Dacă Guvernul nu îşi demonstrează acel interes şi responsabilitate pentru viaţa lor de mai departe pentru a presta unele servicii de protecţie a muncii lor, nu gândesc că răspunsul ar putea fi pozitiv şi din partea acestor persoane care muncesc peste hotare faţă de viitorul statului. Trebuie de înţeles că totul începe de acasă. Cu cât mai mare va fi interesul guvernanţilor faţă de viaţa acestor persoane cu atât mai repede vom avea şi un răspuns pozitiv din partea acestora”.
