Noua Alianţă pentru Integrare Europeană va încerca să conducă prin consens, motiv pentru care a creat două structuri colective: prezidiul, la nivelul guvernului şi consiliul alianţei. Consiliul este format din 9 membri: cei trei lideri de partid, liderii fracţiunilor parlamentare şi câte unul din negociatorii celor trei partide. Sunt două structuri care pun pe picior de egalitate partidele din Alianţă. Pot şi funcţiona eficient, l-a întrebat Radu Benea pe analistul politic Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice.
Arcadie Barbăroşie: Sigur că acest model a fost într-un fel aprobat în mod forţat. Dar, pe de altă parte, trebuie să înţelegem că, dacă el nu va funcţiona, acest mecanism, atunci Alianţa se va destrăma. Oricare componentă a Alianţei, dacă nu va fi satisfăcută de procesul decizional, ea va părăsi Alianţa, pentru mine lucrul acesta este clar. În special, mă refer la acele două componente ale Alianţei, care s-au simţit frustrate de modalitatea de conducere din Alianţa-1. Şi cred că sub presiunea acestor două – Partidul Liberal şi Partidul Democrat - a şi fost acceptat acest model de consensualitate în luarea deciziilor.
Personal, eu cred că lucrurile vor evolua niţel altfel. Eu cred că se va negocia: eu te susţin aici, tu mă susţii dincoace; eu vă susţin în problema asta, voi, în schimb, mă susţineţi pe mine şi rezolvăm şi asta. Ceea ce este important: prima - să existe o cât de cât stabilitate pe parcursul a patru ani, sperăm noi, sper eu, şi doi – tensiunile din Alianţă să nu răbufnească prea des în exterior.
În funcţionarea guvernului de fapt a existat un model de luare a deciziilor, de facto, prin consens. Pentru că, de fapt, dacă vă uitaţi cum se adoptă hotărârile de guvern, ele toate trebuie avizate în prealabil de majoritatea ministerelor. Şi cum toate cele patru componente ale Alianţei aveau ministere importante în gestiune, fiecare partid putea, în fond, să blocheze şi în AIE-1 deciziile guvernului. Ceea ce s-a întâmplat şi toate aceste văicăreli de marginalizare etc., după mine denotă un grad de impotenţă politică, dacă vreţi. Ceea ce chiar mă duce cu gândul la confuzia pe care a făcut-o unul dintre deputaţii comunişti între „sens” şi „sex”, dar lăsăm la o parte lucrul acesta.
Deci, eu cred că lucrul acesta va continua să funcţioneze, în guvern cel puţin. Sigur că deja apar nişte semne de şantaj cu folosirea acestui model de decizie consensuală, şi eu mă refer la apariţia în programul de guvernare a obligaţiei de a adopta o nouă constituţie. Se vede clar că este doleanţa Partidului Liberal şi, personal, sunt niţel cam sceptic dacă guvernarea va reuşi să realizeze şi această promisiune.
Europa Liberă: Deci, riscul menţinerii disensiunilor într-un asemenea mecanism nu se diminuează, în opinia dumneavoastră.
Arcadie Barbăroşie: Da, riscul rămâne, dar el poate fi diminuat printr-un proces de negociere, înainte de luarea deciziilor.
Europa Liberă: Cât de eficient ar putea fi un asemenea mecanism în promovarea unor reforme mai mult sau mai puţin radicale, a unor reforme nepopulare, dar necesare, ținând cont că Republica Moldova şi-a asumat şi angajamente internaţionale?
Arcadie Barbăroşie: Există cel puţin două presiuni puternice asupra guvernării: este presiunea externă, din partea partenerilor noştri pentru dezvoltare, şi presiunea internă. Eu am citit pe diagonală programul de guvernare şi am găsit acolo o mulţime de propuneri care au venit din societatea civilă şi care s-au regăsit în program. Presiunea aceasta va continua.
Acum, dacă e să comparăm nivelul de libertate a mass-media de astăzi cu cel din 2008, spre exemplu, sigur că înţelegem că şi mass-media devine o forţă tot mai eficientă, care va exercita presiuni asupra guvernării. Aşa că eu cred că, deşi s-ar părea că din exterior acest model de luare a deciziilor prin consens este unul într-adevăr riscant şi nu tocmai eficient, pe de altă parte vor exista suficiente presiuni şi dacă va fi şi guvernarea suficient de transparentă, atunci presiunile vor fi exercitate şi asupra unor partide concrete din Alianţă.
Eu presupun că în pofida acestui model care pare a fi destul de ineficient în luarea deciziilor, lucrurile vor evolua.
Europa Liberă: Credeţi că principiul transparenţei va funcţiona într-un asemenea cadru?
Arcadie Barbăroşie: Noi vedem că el nici până acum nu prea funcţionează. Eu până acum nu am văzut publicat acordul de încheiere a Alianţei, acel acord faimos. Dar rămâne noi să exercităm presiuni. Cadru legal există, aşa că vom merge în instanţă, vom acţiona în instanţă instituţiile. Nu putem acţiona în instanţă Consiliul de coordonare a Alianţei, dar putem acţiona în instanţă ministerele pentru a avea acces la informaţii. Vom promova modificarea legislaţiei prin transparenţa decizională, - ea este, acea lege, - dar vom încerca să creăm câteva cazuri dureroase pentru guvernare, dacă guvernarea nu va fi suficient de transparentă. Şi, dacă vreţi, pot să invoc aici cazul cu predarea religiei în şcoală, când această lege a lucrat. Mai sunt două cazuri, cred că, în care noi, cei din societatea civilă am folosit legea şi am oprit nişte hotărâri ale guvernului, în special în domeniul sănătăţii publice. Şi cred că trebuie să facem aici un fel de coaliţie – mass-media cu organizaţiile mai active din societatea civilă – şi chiar, în unele situaţii, cu opoziţia. Deşi opoziţia astăzi s-a arătat niţel cam, - eu nu vreau să zic contructivă, - dar nu a venit cu nişte argumente concrete.
Arcadie Barbăroşie: Sigur că acest model a fost într-un fel aprobat în mod forţat. Dar, pe de altă parte, trebuie să înţelegem că, dacă el nu va funcţiona, acest mecanism, atunci Alianţa se va destrăma. Oricare componentă a Alianţei, dacă nu va fi satisfăcută de procesul decizional, ea va părăsi Alianţa, pentru mine lucrul acesta este clar. În special, mă refer la acele două componente ale Alianţei, care s-au simţit frustrate de modalitatea de conducere din Alianţa-1. Şi cred că sub presiunea acestor două – Partidul Liberal şi Partidul Democrat - a şi fost acceptat acest model de consensualitate în luarea deciziilor.
Personal, eu cred că lucrurile vor evolua niţel altfel. Eu cred că se va negocia: eu te susţin aici, tu mă susţii dincoace; eu vă susţin în problema asta, voi, în schimb, mă susţineţi pe mine şi rezolvăm şi asta. Ceea ce este important: prima - să existe o cât de cât stabilitate pe parcursul a patru ani, sperăm noi, sper eu, şi doi – tensiunile din Alianţă să nu răbufnească prea des în exterior.
În funcţionarea guvernului de fapt a existat un model de luare a deciziilor, de facto, prin consens. Pentru că, de fapt, dacă vă uitaţi cum se adoptă hotărârile de guvern, ele toate trebuie avizate în prealabil de majoritatea ministerelor. Şi cum toate cele patru componente ale Alianţei aveau ministere importante în gestiune, fiecare partid putea, în fond, să blocheze şi în AIE-1 deciziile guvernului. Ceea ce s-a întâmplat şi toate aceste văicăreli de marginalizare etc., după mine denotă un grad de impotenţă politică, dacă vreţi. Ceea ce chiar mă duce cu gândul la confuzia pe care a făcut-o unul dintre deputaţii comunişti între „sens” şi „sex”, dar lăsăm la o parte lucrul acesta.
Deci, eu cred că lucrul acesta va continua să funcţioneze, în guvern cel puţin. Sigur că deja apar nişte semne de şantaj cu folosirea acestui model de decizie consensuală, şi eu mă refer la apariţia în programul de guvernare a obligaţiei de a adopta o nouă constituţie. Se vede clar că este doleanţa Partidului Liberal şi, personal, sunt niţel cam sceptic dacă guvernarea va reuşi să realizeze şi această promisiune.
Europa Liberă: Deci, riscul menţinerii disensiunilor într-un asemenea mecanism nu se diminuează, în opinia dumneavoastră.
Arcadie Barbăroşie: Da, riscul rămâne, dar el poate fi diminuat printr-un proces de negociere, înainte de luarea deciziilor.
Europa Liberă: Cât de eficient ar putea fi un asemenea mecanism în promovarea unor reforme mai mult sau mai puţin radicale, a unor reforme nepopulare, dar necesare, ținând cont că Republica Moldova şi-a asumat şi angajamente internaţionale?
Arcadie Barbăroşie: Există cel puţin două presiuni puternice asupra guvernării: este presiunea externă, din partea partenerilor noştri pentru dezvoltare, şi presiunea internă. Eu am citit pe diagonală programul de guvernare şi am găsit acolo o mulţime de propuneri care au venit din societatea civilă şi care s-au regăsit în program. Presiunea aceasta va continua.
Acum, dacă e să comparăm nivelul de libertate a mass-media de astăzi cu cel din 2008, spre exemplu, sigur că înţelegem că şi mass-media devine o forţă tot mai eficientă, care va exercita presiuni asupra guvernării. Aşa că eu cred că, deşi s-ar părea că din exterior acest model de luare a deciziilor prin consens este unul într-adevăr riscant şi nu tocmai eficient, pe de altă parte vor exista suficiente presiuni şi dacă va fi şi guvernarea suficient de transparentă, atunci presiunile vor fi exercitate şi asupra unor partide concrete din Alianţă.
Eu presupun că în pofida acestui model care pare a fi destul de ineficient în luarea deciziilor, lucrurile vor evolua.
Europa Liberă: Credeţi că principiul transparenţei va funcţiona într-un asemenea cadru?
Arcadie Barbăroşie: Noi vedem că el nici până acum nu prea funcţionează. Eu până acum nu am văzut publicat acordul de încheiere a Alianţei, acel acord faimos. Dar rămâne noi să exercităm presiuni. Cadru legal există, aşa că vom merge în instanţă, vom acţiona în instanţă instituţiile. Nu putem acţiona în instanţă Consiliul de coordonare a Alianţei, dar putem acţiona în instanţă ministerele pentru a avea acces la informaţii. Vom promova modificarea legislaţiei prin transparenţa decizională, - ea este, acea lege, - dar vom încerca să creăm câteva cazuri dureroase pentru guvernare, dacă guvernarea nu va fi suficient de transparentă. Şi, dacă vreţi, pot să invoc aici cazul cu predarea religiei în şcoală, când această lege a lucrat. Mai sunt două cazuri, cred că, în care noi, cei din societatea civilă am folosit legea şi am oprit nişte hotărâri ale guvernului, în special în domeniul sănătăţii publice. Şi cred că trebuie să facem aici un fel de coaliţie – mass-media cu organizaţiile mai active din societatea civilă – şi chiar, în unele situaţii, cu opoziţia. Deşi opoziţia astăzi s-a arătat niţel cam, - eu nu vreau să zic contructivă, - dar nu a venit cu nişte argumente concrete.
