Linkuri accesibilitate

„O stea îndepărtată” de Roberto BOLANO


„Versuri despre surâsul Patriei, un surâs sincer, fin, cu tuşă, un surâs asemănător unui ochi şi care, într-adevăr, ne veghea…”


De la Mephisto lui Klaus Mann încoace, tema artistului punându-se în slujba unui regim fascist, oricare ar fi acesta, i-a tentat pe mai mulţi creatori – printre aceştia şi chilianul Roberto Bolano (1953-2003), autorul romanului O stea îndepărtată, Curtea Veche, 2008. Or, acesta n-ar fi fost poetul pe care-l apreciază toată lumea hispanică, dacă ar abordat-o frontal. Şi atunci îl scoate din mânecă pe asul Carlos Wieder, ce-şi scrie versurile direct pe cer, după ce că poetul autodidact Alberto Ruiz-Tagle i-a ţinut locul în primul capitol, prin ’71-’72. Suficient însă să fie debarcat preşedintele Salvador Allende, în septembrie ’73, pentru ca „eroul” nostru să lovească în forţă: se lasă invitat în vila surorilor Garmendia, iar la plecare – aici romancierul plasează o frază cu tăiş dublu: „Alberto Ruiz-Tagle, deşi ar trebui deja să încep să-l numesc Carlos Wieder” – în urma lui „cadavrele nu se vor găsi niciodată, ba da, există un cadavru, (…) dar acesta a fost singurul, de parcă trebuia să demonstreze că Wieder e om, nu zeu”.

Ceea ce urmează sperie şi încântă deopotrivă: „Sus acolo, la înălţime, a început să scrie primul poem. (…) Litere perfect trasate cu fum cenuşiu-negricios pe enormul ecran al cerului albastru-violet şi care te făceau să îngheţe sângele în vine celui care le vedea. IN INCIPIO… CREAVIT DEUS… COELUM ET TERRAM, am citit ca prin somn”.

Urmează alte citate din Facerea, ca şi cum între Geneza biblică şi instaurarea regimului lui Pinochet în Chile s-ar putea pune un mare semn de egalitate. Pe final avertismentul: „LUAŢI AMINTE” nu anunţă nimic bun. Într-adevăr, urmează alte expoziţii periculoase, decisive pentru „cariera sa literară care aspira la cunoaştere şi Absolut”.

Cea mai importantă este zborul spre polul Sud, unde „peste cerul senin al bazei polare (…) scrisese ANTARCTICA ÎNSEAMNĂ CHILE şi asta fusese şi filmată şi fotografiată. Mai scrisese şi alte versuri, despre culoarea albă şi culoarea neagră, despre gheaţă, despre surâsul Patriei, un surâs sincer, fin, cu tuşă, un surâs asemănător unui ochi şi care, într-adevăr, ne veghea…”

De n-ar trebui apoi să-şi piardă urmă, spre a evita pedeapsa ce şi-a meritat-o din plin!

Pe aceeași temă

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG