Vitalie Ciobanu scrie în Adevărul despre Asociaţia „Parlamentul 90”, membrii căreia și-au dorit niște privilegii pentru că au votat „Declaraţia de Independenţă“ a Republicii Moldova. Ei cer un supliment la pensie în valoare de un sfert din salariul de deputat, asistenţă medicală gratuită, pașaport diplomatic, funeralii organizate din contul statului.
Scriitorul Vitalie Ciobanu consideră că meritele lor sunt destul de relative. Deputaţii primului Parlament nu au anticipat evenimentele, ci au fost mai degrabă „luaţi de val“, de valul care se rostogolea pe cuprinsul muribundului URSS în august 1991. Autorul scrie că dacă deputaţii de atunci ar fi votat „Unirea”, statul român le-ar fi răsplătit curajul cu nişte onoruri pe măsura faptei lor. Din păcate, nu este cazul. Bucureștiul (Iliescu) n-a vrut, iar Chișinăul n-a putut. Între timp, nu mai vrea nici Chișinăul.
Exuberanţă, stil, elite... Cuvinte atribuite unor capitale europene precum Paris, Viena, Roma sau Bucureşti au fost valabile cândva şi pentru Capitala Moldovei. În Adevărul de azi mai puteți citi și un material despre micile plăceri ale Chisinaului de altădată, de care au profitat mai mulți scriitori din regiune, chiar și francezi.
Tot în Adevărul, Anastasia Nani înșiră pe masă moștenirea pe care a lăsat-o Uniunea Sovietică moldovenilor. Avem legi şi paşapoarte sovietice, sate şi străzi care amintesc de epoca de tristă pomină, „eliberatori“ şi tancuri aproape în fiecare sat. Jurnalista scrie că la 20 de ani de când ne-am debarasat, formal, de tot ce înseamnă constituţia URSS, printre teancurile de documente de care se ghidează azi moldovenii se mai regăsesc acte în care R.S.S. Moldovenească este trecută ca ţara în care trăim. Mai multe citiți în Adevărul de azi.
Petru Bogatu scrie în Jurnal de Chișinău că prin încrâncenarea sa visătoare, Marian Lupu împleteşte într-un ghem comic dorinţa de mărire şi pasivitatea leneşă atunci cand insistă să devină președinte, așa cum e scris în acordul de constituire a Alianței pentru Integrare Europeană. Parcă s-ar posta în fruntea unei turme de oi care se îndreaptă smerită spre poarta abatorului. Bogatu consideră că visul lung şi mare al liderului democrat se constituie într-o adevărată năpastă naţională.
„Ce vor găgăuzii?” Întreabă Nicolae Negru tot în Jurnal de Chișinău, după ce niște politicieni găgăuzi au amenințat că se vor adresa Curții Constituționale pe motivul că progeniturile lor sunt obligate să înveţe „limba şi literatura altui stat”. Pe Nicolae Negru îl preocupă însă tupeul gagauzilor de a-i invăța pe moldoveni cum să-și numească limba și faptul că pornesc „să clatine barca” în care se află.
Tot in Jurnal gasiți și un articol despre niște tineri în minoritate. În timp ce majoritatea vor să călătorească, să facă studii sau să emigreze, alții, având alte valori și viziuni asupra lumii, aleg să plece la mănăstire pentru a se dedica vieţii monahale. Din Jurnal de Chișinău aflați că nici acest lucru nu e ușor. Călugărirea propriu-zisă are loc abia după trei sau chiar dupa zece ani, timp în care candidatul la călugărie trebuie să demonstreze că poate face față încercărilor.
