Alexandru Canțîr scrie în Adevărul despre felul cum prietenii încetează să mai fie prieteni. Credeam, scrie el, ca prieteniile se pot desface și fără a scuipa în direcția incalificabilei prostii de a fi fost prieten cu cineva o parte din viață. Ridicând problema la nivelul conducătorilor de țară, jurnalistul constată că scena politicului devine un fel de arenă în care defectele, slăbiciunile, tot felul de metehne omeneşti care, între altele, distrug şi aruncă în vrajbă prieteniile din viaţa personală, se amplifică şi devin toxice pentru ecologia societăţii.
Tot Adevărul vă propune să citiți un material despre cei mai de temut cetățeni moldoveni aflați încă în libertate, dar și cum sunt căutați de către autorități. Spre exemplu puteți afla de acolo că numărul moldovenilor căutaţi de poliţie care umblă liberi printre noi ajunge la 2.470, iar unii din ei nu pot fi prinși de 11 ani. Numele celor mai periculoși vi-l amintește Adevărul.
Constantin Tănase titrează în Timpul: „Dacă aş fi Băsescu, aş recunoaşte «limba moldovenească»!” El scrie că pe agenda Republicii Moldova nu dispar următoarele întrebări: cum se numeşte limba pe care o vorbim, ce istorie trebuie să studiem, cu cine ne unim (cu Rusia sau cu România), cine va fi următorul preşedinte, unde l-a ascuns Roşca pe Cubreacov. Revenind la prima întrebare, Tănase scrie că înțelege perfect de ce românii de dincolo de Prut se simt jigniţi când aud că limba română e poreclită drept „moldovenească” și le-ar spune adepților poreclei: bă amicilor, folosiţi-vă de această limbă, dar nu de limba română! Nu numiţi acidul uric - acid uric, ci acreală chişătnică!
În Timpul puteți citi și un interviu cu Dan Dungaciu despre declaraţiile preşedintelui român Traian Băsescu referitoare la R. Moldova făcute la Şcoala de Vară de la Sulina. Răspunzînd la întrebări, Dungaciu trage concluzia: „A neglija identitar şi politic România nu ajută integrarea europeană!
