Sfârșitul lunii octombrie a adus în politica moldoveană o dorință reînnoită de alegere a șefului statului și o nouă dată - 18 noiembrie - la care Vladimir Voronin și-ar putea primi în sfârșit un succesor de drept, nu doar interimar. Radu Benea a stat de vorbă despre posibilele explicații ale acestui nou avânt politic cu directorul executiv al institutului pentru democrație participativă adept, Igor Boțan.
Igor Boțan în dialog cu Radu Benea
Igor Boţan: „Formal, cele trei fracţiuni, cu excepţia Partidului Liberal, declară că nu au făcut altceva decât să se conformeze prevederilor constituţionale. Devenise deja o obişnuinţă ca Partidul Comuniştilor să insiste la începutul fiecărei şedinţe asupra introducerii în agenda parlamentară a problemei numirii datei alegerilor. La fel, devenise o obişnuinţă ca reprezentanţii formaţiunilor din Alianţa pentru Integrare Europeană să afirme că e nevoie de negocieri asupra candidaturii de compromis pentru a evita intrarea într-o nouă spirală a crizei instituţionale prin nealegerea şefului statului şi declanşarea unor noi alegeri parlamentare anticipate. Surprinzător, săptămâna trecută preşedintele Parlamentului şi liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, a reacţionat imediat la demersul Partidului Comuniştilor de a numi data alegerilor, făcând inutile argumentele Partidului Liberal-Democrat şi Partidului Liberal. Probabil, pentru a evita acuzaţiile de blocare a ieşirii din criză, Partidul Liberal-Democrat s-a văzut nevoit să accepte demersul Partidului Comuniştilor, odată ce acesta este susţinut şi de Partidul Democrat. În schimb Partidul Liberal a ţinut să invoce vechiul argument despre necesitatea identificării la început a candidaturii de compromis pentru ca ulterior să se purceadă la următorul pas. Logica Partidului Liberal este clară, însă neînţelegerile dintre Partidul Democrat şi Partidul Liberal-Democrat a făcut ca democraţii să prefere aducerea jocului politic în regim de zeitnot, limitând astfel câmpul de manevră al Partidului Liberal-Democrat, care a pornit campania depolitizării instituţiilor de drept şi a remanierilor guvernamentale.”
Europa Liberă: Trebuie să înţelegem că formaţiunile din Alianţa pentru Integrare Europeană duc un joc poziţional, fără să aibă o strategie clară cu ce se pot termina acestea?
Igor Boţan: „Da, aşa este. Partidul Liberal-Democrat a făcut prima mişcare, cerând depolitizarea instituţiilor de drept. În acest demers Partidul Liberal-Democrat a avut nevoie de suportul Partidului Comuniştilor, care nu face nimic pur şi simplu, urmărind ajungerea la izbândă - revenirea la guvernare. Imediat s-a inclus în joc Partidul Democrat, care a susţinut demersul Partidului Comuniştilor de numire a datei alegerilor prezidenţiale, pe care candidatul Partidului Democrat, Marian Lupu, a recunoscut că nu le poate câştiga. Prin această mişcare Partidul Democrat a demonstrat că încearcă să-şi creeze propriul câmp de manevră, cooperând cu acelaşi Partid Comunist şi stricând jocul Partidului Liberal-Democrat, care mai avea nevoie de anumite aranjamente pentru declanşarea procedurii alegerii şefului statului. Astfel, Partidul Liberal-Democrat s-a pomenit într-o situaţie dificilă - nu poate negocia cu Partidul Comuniştilor subiectele pe rând, într-o anumită ordine, ci trebuie să le negocieze de-a valma, fără a se putea asigura că nu va fi tras pe sfoară de Partidul Comuniştilor. Mai mult, liderul Partidului Comuniştilor a demonstrat că formaţiunea sa, cândva exclusivistă şi fără câmp de manevră, are acum cel mai mare larg câmp de manevră, inclusiv şi prin cooperarea cu Partidul Liberal. Am văzut că de dragul răzbunării pe Partidul Liberal-Democrat, liderul Partidului Liberal a acceptat să-l demită pe reprezentantul Partidului Liberal-Democrat din funcţia de preşedinte al Comisiei parlamentare pentru finanţe şi buget cu suportul fracţiunii Partidului Comuniştilor. Deci, Partidul Comuniştilor a ajuns în situaţia să-i bată cu succes cap în cap pe reprezentanţii formaţiunilor din Alianţa pentru Integrare Europeană. Probabil va continua să facă acest lucru pentru a reveni la guvernare şi pentru a elimina ulterior din joc, pe rând, componentele Alianţei pentru Integrare Europeană chiar cu ajutorul acestora.”
Europa Liberă: În astfel de circumstanţe, cu ce se pot sfârşi alegerile prezidenţiale?
Igor Boţan: „Dificil de răspuns. Componentele Alianţei pentru Integrare Europeană ar trebuie să fie interesate în alegerea unei figuri de compromis, identificate evident cu susţinerea Partidului Comuniştilor. Altfel nu se poate. Aceasta fiindcă Alianţa pentru Integrare Europeană de fapt este ruinată şi o eventuală participare a componentelor acestei în alegerile parlamentare anticipate nu le poate aduce nimic bun. Pe de altă parte, Partidul Comuniştilor ridică mizele, spunând că în urma alegerilor prezidenţiale vrea să ajungă la guvernare într-o coaliţie zisă largă. Dacă nu, atunci alegerile parlamentare anticipate ar fi, de asemenea, o soluţie pentru Partidul Comuniştilor. Aici ne putem întreba: dacă trei componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană nu pot guverna, atunci cum va guverna ţara o coaliţie largă din patru formaţiuni, una dintre care este Partidul Comuniştilor, declarat inamic al Alianţei pentru Integrare Europeană? În această situaţie una din soluţiile sigure pentru Alianţa pentru Integrare Europeană că să aleagă şeful statului şi să evite alegerile parlamentare anticipate este ca să insiste cumva pe candidatura Partidului Comuniştilor, Zinaida Greceanîi. Ea nu este membru al Partidului, ea a fost identificată drept candidat al PCRM încă în mai 2009 pentru că era considerată o candidatură slabă, ce i-ar fi asigurat confortul guvernării din umbră a dlui Voronin. Deci, Alianţa pentru Integrare Europeană poate insista pe candidatura doamnei Greceanîi fără însă a-i oferi Partidului Comuniştilor pârghiile la care visa domnul Voronin în 2009. În această situaţie Partidul Comuniştilor nu ar putea boicota sau să se abţină să voteze candidatura doamnei Greceanîi, care cu timpul ar putea deveni cu adevărat o candidatură independentă. În caz contrar, Partidul Comuniştilor ar risca cu unitatea formaţiunii şi pierderea alegerilor parlamentare anticipate.”
