Numai în perioada anilor 2009-2010 populaţia Republicii Moldova s-a redus cu un număr echivalent cu cel al locuitorilor din trei sate medii. Ce se mai poate face pentru a diminua măcar efectele dezastruoase demografice care se vor simţi în scurt timp? Vom discuta în această dimineaţă cu deputatul Valeriu Munteanu care a propus, împreună cu colegul său, Gheorghe Brega, un remediu – o modificare a legislaţiei care să încurajeze natalitatea.
Europa Liberă: Trebuie să vă spun că am un sentiment de bucurie, dle Munteanu, la gândul surprinzător că putem discuta cu un deputat şi despre lucruri simple şi utile societăţii, ca natalitate, de exemplu, ci nu doar despre alegerea şefului statului, problemele alianţei şi alegeri anticipate.
Interviul dimineții la Europa Liberă: cu Valeriu Munteanu despre un proiect legislativ menit să impulsioneze natalitatea și creșterea demografică
Valeriu Munteanu: „Eu vă asigur că dacă o să avem stabilitate politică, stabilitate previzibilă pentru următorii 3-4 ani, atunci chiar o să putem să discutăm în Parlament şi despre lucruri mai pământeşti. Această goană după stabilitate, acest tumult din Parlament chiar mă lipseşte de această plăcere mare pe care o am eu ca şi deputat ca să vin cu mai multe iniţiative pe care le am pregătite undeva şi din când în când mai scoatem câte una care le găsim pregătite. Iată şi aceasta a fost pregătită şi a fost înregistrată în Parlement.”
Europa Liberă: Aşadar, Dvs. şi colegul Dvs. Gheorghe Brega aţi introdus în Parlament un proiect de amendare a legislaţiei care să încurajeze natalitatea în condiţiile unei diminuări alarmante a populaţiei şi a tendinţelor tot mai proaste în acest sens. Pentru început - ce presupune la modul concret iniţiativa Dvs.?
Valeriu Munteanu: „Cu adevărat problema natalităţii în Republica Moldova este foarte şi foarte complicată. Se nasc foarte puţini copii în Republica Moldova, iar cei productivi, tinerii din Republica Moldova au plecat şi aceştia sunt doi factori care influenţează foarte şi foarte grav natalitatea. A scăzut drastic şi asta influenţează societatea noastră negativ multidimensional, inclusiv social şi economic.
În acest sens, împreună cu colegul meu Brega ne-am gândit să avem o altă abordare vis-a-vis de abordarea natalităţii. Dacă până acum statul aduna la buget şi împărţea, dacă vreţi, celor cu mulţi copii, or legislaţia din Republica Moldova prevede că familii cu mulţi copii sunt cele cu patru şi mai mulţi copii, noi am zis că trebuie să facem total invers.
Acest lucru l-am văzut pe undeva şi din experienţa, şi din studiile pe care le-am făcut, pentru că la acest proiect de lege am muncit cel puţin șase luni de zile, am făcut diferite interpelări la diferite instituţii ale statului ca să vedem care este situaţia. De fapt era încurajat dacă vreţi prin legislaţie un fel de „lodâri” [traducere din rusă – trântori], acum noi am zis invers: dacă cetăţeanul care are patru copii, mamă şi tată, sunt angajaţi în câmpul muncii, nu stă acasă şi aşteaptă ca statul să-i ţină copii, atunci noi îl scutim de impozitul pe venit din salariu.
Simplu: dacă eşti angajat în câmpul muncii, noi te scutim de impozitul pe venit din salariu, dacă ai proprietate, cea de-a doua prevedere, dacă ai casă şi masă, te scutim de impozitul de proprietate, pentru casă, imobil şi pentru un teren primul dobândit. Astfel sunt încurajaţi cei care sunt încadraţi în câmpul muncii şi care au proprietăţi dobândite. Cei care stau acasă şi aşteaptă să vină mana din cer n-o să beneficieze de prevederile acestei legi.”
Europa Liberă: Unii s-ar întreba simplu – ce e rău în faptul că populaţia ţării se micşorează şi că sunt mai puţine guri de hrănit… ?
Valeriu Munteanu: „Nu este tocmai aşa. Raţiunea unei ţări nu este să micşoreze ca să fie populaţie mai puţină. Există o anumită capacitate economică a unei ţări. Or, Republica Moldova a avut până la revoluţie cam 4 milioane jumătate de cetăţeni. Acum această cifră fără cei plecaţi în străinătate şi dacă excludem populaţia din Transnistria, unde noi nu controlăm această zonă, atunci ea probabil este în jur de 3,5 milioane. Sub o anumită cotă, şi aici pot să vă spună mai exact specialiştii, există un risc foarte mare.
Din câte am înţeles anul trecut s-au născut numai 40 de mii de copii. Şi consecinţele sunt pe faţă. Se închid şcolile de ce? Pentru că în perioada când m-am născut eu, erau două clase a câte 30 de copii. Acum este o clasă cu 20 de copii. Nu există cetăţeni activi, care să muncească, să producă, şi acesta este un pericol foarte şi foarte mare pentru societate.”
Europa Liberă: Ce vă face să credeţi că banii – deoarece, până la urmă, e vorba de bani – ar putea fi acel afrodiziac pentru un gospodar şi o gospodină, pentru nişte soţi moderni, să facă şi să crească patru copii?
Valeriu Munteanu: „Am mai zis-o şi cu alte ocazii: nimic fenomenal nu a fost inventat în Republica Moldova şi nici noi nu pretindem cu colegul meu Brega că am fi făcut acest lucru pentru cetăţenii noştri. Modelul pe care l-am propus noi este undeva inspirat din legislaţia altor state şi adaptat la condiţiile din republica Moldova. Desigur nu ştiu dacă s-au inventat în altă parte alte modele decât stimuli de altă natură pecuniară. Noi considerăm că astea, în condiţiile în care este astăzi Republica Moldova, sunt suficienţi.
Pentru că nişte calcule foarte simple demonstrează că pentru o familie din mediul rural, chiar şi mediul urban, acest stimul pe care îl propunem noi este unul consistent. Şi o să vă dau nişte cifre: să admitem că soţul are un salariu de 5 mii de lei şi soţia - un salariu de 5 mii de lei, că e mai uşor să faci calcule, deşi greu găseşti în Republica Moldova o familie cu buget de 10 mii de lei…”
Europa Liberă: Şi mai ales nevestele cu un salariu echivalent cu al bărbaţilor…
Valeriu Munteanu: „Da, şi mai ales nevestele cu un salariu echivalent… Cineva spunea: nu te supăra, dar nevasta e cu copii acasă. Păi, da, e cu copii acasă un an-doi şi pe urmă, pentru că legea prevede până când ultimul atinge vârsta de 18 ani, adică este un termen rezonabil, zic eu, suficient pentru a beneficia de această indemnizaţie. Atunci această scutire de plată, cu toate celelalte scutiri care sunt prevăzute, personale, până acum ar fi aproximativ câte 500 de lei pentru fiecare. Adică 500 soţia şi 500 soţul – un plus de o mie de lei la bugetul fiecărei familii.
Eu sunt absolut sigur că cel puţin confortul lor spiritual, confortul lor psihologic, ca „pater familias”, ca tată şi mamă al familie, o să fie unul cu mult mai mare, şi sentimentul lor de demnitate pentru că au 4 şi mai mulţi copii. Apropo am făcut şi interpelări în acest sens acum câteva luni, cred că o jumătate de an în urmă am început să, lucrez la acest proiect, şi noi avem foarte multe familii cu mulţi copii.
Culmea este că numărul unu la această categorie este raionul Soroca, or este simplu să ne dăm seama de ce este raionul Soroca, ştim reprezentanţii cărei etnii trăiesc acolo. Acum, dacă vor să beneficieze de prevederile acestei legi, n-o să aibă decât să se încadreze în muncă, pentru că ştim că nu prea sunt dornici de a se încadra…”
Europa Liberă: Dacă m-aţi întreba, dle Munteanu, pe mine, de exemplu, de ce nu mă decid la mai mulţi copii, eu v-aş spune că sistemul în general este descurajant. Când ai un copii şi trebuie să cauţi cu lumânarea o grădiniţă în Chişinău, când sistemul medical este astfel organizat, încât descurajează total părinţâii ca să nască mulţi copii…
Valeriu Munteanu: „Nici pe de parte nu am încercat prin acest proiect foarte simplu să epuizăm toate problemele care ţin de natalitate şi în genere acest domeniu al paternităţii, al creşterii copiilor în republica Moldova. Este un proiect care vine să rezolve cred eu o problemă care nu ar afecta nici într-un fel bugetul de stat al republicii Moldova.
Eu o să vă zic şi din experienţa mea de primar, pentru că spuneam şi cu alte ocazii că am fost şi primar în localitatea mea de baştină, la Floreni, aici, alături de Chişinău. Eu cunosc din experienţă oameni, şi nu doar din localitatea mea, pentru că am fost şi preşedintele asociaţiei de primari din raion ul Anenii Noi, oameni care se hotărau să nască al 4-lea copil doar pentru faptul că statul Republica Moldova plăteşte câte 250 de lei pentru fiecare copil dacă ai minim 4.
Respectiv, dacă ai 3 copii, statul nu-ţi dă nimic, dacă ai 4 – îţi dă 250 de înmulţim cu patru – 1 mie de lei. Este pentru mine, ca reprezentant al clasei politice, ca deputat, o tragedie. Dacă acesta este ultimul stimul pe care îl vede omul, chiar este o tragedie. Este o tragedie foarte mare şi noi trebuie să umblăm cumva la mecanismele legislative astfel încât să-i încurajăm pe cei care pot să ne facă copii sănătoşi pentru Republica Moldova. Pentru că din păcate mulţi se opresc la un copil sau la doi şi asta este o problemă foarte mare pentru noi.”
Europa Liberă: De unde banii care să convingă doamnele să nască de patru ori sau să le uşureze mamelor-eroine, cum erau numite pe vremuri sovietice - creşterea celor patru copii născuţi deja?
Valeriu Munteanu: „Cum vă ziceam, anume acest proiect de lege nu prevede ca aceşti bani să fie luaţi de la alte capitole. Omul urmează decât să meargă la serviciu. Şi fiecare, şi dumneavoastră, atunci când vi se calculează salariu, vi se reţine impozitul pe venit din acest salariu, respectiv până la suma de 2100 de lei – 7 procente, de la 2100 până la cât aveţi dv., respectiv 18 la sută. Nu este nevoie ca statul să vină, să strângă aceşti bani într-o cazna şi după aia să-i distribuie celor ce fac mulţi copii.
Este important ca omul să meargă la serviciu şi va beneficia de această scutire, ca omul să aibă proprietate – casă şi teren – şi va fi scutit de impozitul pe proprietate. Cred că sunt două instrumente foarte simple, dar foarte raţionale în aceste condiţii pe care le avem în Republica Moldova. În situaţia în care vom evolua, vom avea progrese economice mai mari, atunci ne vom putea gândi şi noi la mecanisme mai consistente în acest sens.”
Europa Liberă: Dle Munteanu, ştiţi cum spunea un înţelept polonez: „Dacă ar creşte nivelul artei conversaţiei (şi lungimea ei, aş adăuga eu), ar scădea natalitatea”. Aşa că vă propunem să încheiem în acest punct discuţia noastră şi să ne continuăm energic ziua abia începută – dacă nu contribuind direct la creşterea natalităţii, apoi măcar promovând mecanisme de creştere a acesteia. Vă mulţumim şi vă urăm toate cele bune.