Scriitorul Vitalie Ciobanu publică în Adevărul un articol despre plecarea lui Dodon din Partidul Comuniştilor, mişcare care ar fi trezit pofta de viaţă în Moldova. Tabla de şah s-a inversat, a apărut posibilitatea unor manevre interesante. Pe Zinaida Greceanâi mulţi o văd ca o soluţie la complicata ecuaţie de alegere a şefului statului, dar nu ne spun în ce măsura domnia sa s-ar potrivi acestei importante dregătorii. Zinaida Greceanâi nu este un politician, dar învaţă repede, ne asigură unii analişti, dar Vitalie Ciobanu se întreabă: de ce ar trebui însă să înveţe pe spinarea cetăţenilor de rând.
La acelaşi subiect, Vsevolod Ciornei scrie în Săptămâna că după plecarea lui Dodon din PCRM, comuniştii s-au pomenit în dizgraţioasa ipostază de bătrânică rustică, emanând cugetări necăjite despre imoralitatea şi lipsa de recunoştinţă a tineretului din ziua de azi.
Nu se lasă de această temă nici Constantin Tănase de la Timpul. El scrie o parodie optimistă, titrând: Moldova, scăldată în lacrimi de bucurie că va avea preşedinte. Toţi sunt fericiţi, trăiesc o stare de beatitudine, pe buzele tuturor este acelaşi nume: Dodon. Constantin Tănase scrie ironic că dacă politicienii noştri au spus că vom avea preşedinte înseamna ca vom avea. Ei, dom’le, doar sunt oameni serioşi.
Iar Nicolae Negru scrie în Jurnal de Chişinău că deşi a fost prim-ministru mai mulţi ani, nu este clar cine este şi cum gândeşte Zinaida Greceanâi. Potrivit informaţiei ajunse la ziar, ea a acceptat să i se alătureze lui Dodon numai pentru că i s-a promis că va fi aleasă preşedinte al Republicii Moldova. Aşa că Greceanâi de ieri şi cea de azi, din punct de vedere politic nu numai că sunt persoane diferite, dar şi incompatibile.
Pe de altă parte, Petru Bogatu opinează că nici nu are rost să vorbim despre Greceanâi, aceasta nu a ieșit niciodată din cuvântul lui Voronin, de unde şi concluzia că cei trei au fost împinşi din spate să iasă din PCRM.
