Linkuri accesibilitate

Lucreţia BÂRLĂDEANU, Scrisori din Paris


Scriitoarea Lucreția Bârlădeanu la o prezentare de carte
Scriitoarea Lucreția Bârlădeanu la o prezentare de carte

„Un simţ acut al nuanţelor cu care ştie să desluşească linii euclidiene în desenul pollockian al firilor umane.”


„…a critica Franţa este specialitatea preferată a francezilor. Dar gestul e considerat cu totul deplasat când vine de la o persoană de altă origine”. Lucreţia Bârlădeanu este o astfel de persoană de altă (citeşte – basarabeană) origine, având şi cetăţenie franceză, ce-şi permite…nu, nici vorba să critice ţara sa de adopţie! ci să observe nu doar strălucirea, ci şi umbrele Oraşului Luminilor, într-un volumaş de eseuri adresat publicului larg („nu şi pentru cei lipsiţi de simţul umorului”, ţine să precizeze autoarea), Scrisori din Paris, Arc, 2011.

„Dacă societatea basarabeană ar fi avut un beau monde, în persoana Lucreţiei Bârlădeanu ar fi pierdut un cronicar al vieţii mondene. Şi aceasta nu pentru că autoarea ar avea propensiune faţă de bâlciul deşertăciunilor (…), ci mai curând fiind ghidată de un simţ acut al nuanţelor cu care ştie să desluşească linii euclidiene în desenul pollockian al firilor umane.

Volumul de faţă, Scrisori din Paris, se situează tocmai pe punctul de intersecţie a acestor linii”, afirmă Adrian Ciubotaru, într-un Cuvânt-înainte, din care mai reţin, pe final: „Scris lejer, fără pretenţii, acest microroman epistolar se va lăsa citit cu aceeaşi plăcere şi dezinhibare cu care a fost scris”. Nimic de luat sau de adăugat.

Din cele 11 eseuri, majoritatea abordând şi subiecte pur literare, cele mai inspirate pagini ţin totuşi de spiritul de observaţie al autoarei în… ale vieţii. Iată cum se înfăţişează, bunăoară, conaţionalele noastre proaspăt debarcate în Hexagon: „Ţi-i mai mare dragul să vezi cum stau moldovencele noastre ţanţoşe pe scările bisericii ruse (sic!) din Paris, (…) cu decolteu asortat, coafate cu zulufi, rumene şi în papuci de casă, de-ţi vine să crezi că tocmai au descălecat direct din vila Călăraşi, fără a face un popas cât de mic la Chişinău”. Sau acest adevărat portret-robot în doar jumătate de frază: „…ai noştri stau (chiar şi în Oraşul Luminilor) tot cu urechile ciulite la informaţiile difuzate de ruşi”.

Totuşi, poeta din ea nu se dezminte, iar acest „decupaj” dintr-o vizită la Marché de la Poésie dă măsura talentului narativ al Lucreţiei Bârlădeanu: „Ochii lor limpezi, indiferent de culoarea ce-o revărsau în afară, figurile elegante, străine de formele pline şi ostentative ale silicoanelor, obrazul luminos, cioplit cu multă fineţe şi iscusinţă, părând să arate adevărata faţă spre care ar trebui să aspire omenirea, m-au impresionat profund.
– Uite-te la oamenii aceştia, i-am zis poetului, parcă sunt şlefuiţi prin interior cu piatră de diamant!”

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG