Într-o vreme când toate se scumpesc, călătorii moldoveni sunt amenințați și de majorarea tarifelor transportului privat în comun. Cât de îndreptățite sunt dorințele transportatorilor de a cere mai mult, l-a întrebat Valentina Ursu pe ministrul transporturilor, Anatol Șalaru.
Anatol Şalaru: „Ceea ce ţine de Chişinău nu pot să mă pronunţ, deoarece nu e de competenţa Ministerului, însă dacă ar fi să facem o comparaţie, tariful la maxi-taxi prin Chişinău este de 16 bănuţi la kilometru, iar în suburbane şi interurbane este de 36-38 de bănuţi la kilometru. Dar dacă e să facem o scurtă analiză, 16 bănuţi la kilometru, ca să mergi de cei trei lei trebuie să faci 7-8 kilometri. Câţi dintre călătorii care circulă astăzi merg şapte kilometri? Merg un kilometru doi şi după asta coboară. Deci asta înseamnă că tariful nu este de 16 bănuţi, este de cel puţin trei ori mai mare, deoarece numărul de călători este mult mai mare în realitate decât cel declarat. Dacă preţurile ar fi atât de ucigaşe pentru transportatori, atunci nu ar fi un nou aflux de firme de transport. În fiecare an numărul de doritori de a presta servicii de transport călători creşte. Problema mare a transportului de călători este că există competiţie, nu există concurenţă, nu există piaţă, nu există liberalizare.”
Europa Liberă: De ce nu există, domnule ministru?
Europa Liberă: Domnule ministru, aţi spus că mulţi transportatori nu acceptă concurenţa. Pe de altă parte, haideţi să vedem, acceptă transparenţa activităţii? Şi aici vreau să vă întreb despre veniturile pe cât sunt de transparente, vărsările în buget? Cât îi revine patronului? Cât îi revine şoferului?
Anatol Şalaru: „În transport există mai multe probleme, unele depind de transportatori, altele nu depind de transportatori. Şi transportatorii sunt de mai multe feluri. Sunt cinstiţi şi corecţi, care suferă din cauza escrocilor din transport. Un şofer de maxi-taxi spunea că s-a mărit preţurile la bilete, că eu plătesc trei mii de lei pe lună. Dar nimeni nu a întrebat: da cui plăteşte el trei mii de lei pe lună, că nu dă la stat. El dă patronului, celui care i-a dat permis de activitate pe rută. Dacă doriţi, o să vă ofer o listă de companii de transport – unităţi de transport proprietate şi unităţile de transport închiriate. Au una sau două unităţi de transport în proprietate şi 18-20-30 de unităţi de transport închiriate. Ei nu au făcut investiţii, nu au unităţile lor de transport. Ei angajează oameni, care au în proprietatea lor un microbuz sau un autobuz şi le dau permis de activitate, spun: uite foaie de parcurs, tu vei lucra pe ruta mea Chişinău, spre exemplu, satul X şi pentru asta, vei lucra, vei câştiga, o să-mi plăteşti 3-4, sau cinci mii de lei pe lună.”
Europa Liberă: O taxă fixă.
Anatol Şalaru: „O taxă fixă, pe care o dă. Iar acesta, patronul, nu varsă nimic în buget. El primeşte banul, trei mii de lei pe lună, acela trebuie să facă investiţia în microbuz, cauciucuri, motorină, salariul să-şi hrănească familia şi trebuie să-i mai dea şi aceluia trei mii de lei. Dacă ar fi făcut investiţii, aceşti trei mii de lei ar fi venit la patron, dar ei nu fac investiţii. Sunt companii mari, care au poate zeci, chiar sute de curse, efectuează zilnic, dar nu au decât una sau două unităţi de transport. El n-a făcut investiţii, el nu riscă cu nimic. Pentru el lucrează alţii, lui îi aduc banul în buzunar.”
Europa Liberă: Domnule ministru, conturaţi atât de bine situaţia, vorbiţi în cunoştinţă de cauză, cred că Ministerul trebuie să se implice în a aduce în regulă toată această ilegalitate?
Anatol Şalaru: „Noi am lucrat un an şi jumătate la un nou cod al transportului, în curând îl vom prezenta Guvernului. Noi punem pe altă bază funcţionarea transportului de călători în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Ce înseamnă pe altă temelie?
Anatol Şalaru: „În primul rând nu oricine poate să efectueze transport de călători.”
Europa Liberă: Nu oricine de ce?
Anatol Şalaru: „Vă explic: de exemplu, noi avem în Republica Moldova aproape 500 de companii de transport de călători. În Israel sunt trei sau patru. Credeţi că sunt companii mari? Nu, sunt firme, directorul este şi patron, este şi proprietar, el este şi şofer, el este şi mecanic, el este şi doctor. El face totul. În companie, el poate să meargă sâmbătă seara la nuntă şi dimineaţa se urcă în autobuz şi merge la Chişinău. Şi dacă s-a stricat un microbuz atunci pe ruta cutare nu mai circulă nimeni până acesta nu-şi repară autobuzul. Fiindcă sunt firme mici. Spunea chiar şi domnul Daţco de la Uniunea transportatorilor şi drumarilor că noi avem 20 de mii de microbuze în Moldova, iar necesarul este de şase mii, şi toţi vor să intre să le folosească la ceva, toţi vor să bage pe piaţa asta, toţi vor să fie transportatori. Dar când face transport de călători la o distanţă de 200 de kilometri un microbuz de 11-12, sau chiar 20 de călători, el nu respectă regulile de transportare a călătorilor şi a bagajelor.”
Europa Liberă: Aţi spus că mergeţi în Parlament cu un cod, mai întâi în Guvern?
Anatol Şalaru: „Noi mergem cu acest cod, care va include patru cerinţe de bază pentru transportatori.”
Europa Liberă: Punctaţi-le, care sunt ele?
Anatol Şalaru: „Cerinţele sunt aceleaşi ca şi în Uniunea Europeană. Criteriul financiar, unul din cele mai importante, deoarece aţi văzut accidentul de la Bulboaca. Are firma bani să plătească despăgubiri? Mai ales că erau fără bilete. Pentru prima unitate de transport firma va trebui să aibă în cont o sumă mare de bani. Pentru a doua, a trei şi următoarele trebuie să fie în descreştere. Firma trebuie să aibă sediu, să aibă bază tehnică. Deci firma trebuie să aibă garanţie, criteriu financiar, criteriu de un nume bun, trebuie să aibă specialişti în domeniu şi trebuie să aibă unităţile de transport proprii. Am enunţat patru: criteriul financiar, sediu, un nume bun şi trebuie să aibă specialişti în domeniu.”
Europa Liberă: De ce s-a tolerat această debandadă în domeniu?
Anatol Şalaru: „Pe perioada comunistă a existat inspecţie de transporturi, au existat organe care controlau. Le-au desfiinţat şi toate s-au dat ba poliţiei rutiere, ba la Ministerul de Finanţe. Toate prerogativele de control au trecut la alte ministere.”
Europa Liberă: Indirect constataţi că totuşi mita şi corupţia nu este străină transportatorilor.
Anatol Şalaru: „Şi eu vă explic din ce cauză. De exemplu, la gara auto vine şoferul, el cunoaşte oamenii din sat şi le spune: ieşiţi din autogară şi o să vă iau de acolo. El ia patru bilete şi 20 de oameni după. Şi merge la controlorul de peron şi îi spune: uite, 20 sau 50 de lei, sau eu ştiu cât îi dă, închide ochii, totul e ok, oamenii se urcă de acolo. Dar din momentul din care a ieşit de pe teritoriul autogării noi nu mai putem să-l controlăm. Noi avem voie numai în perimetrul gării, fiindcă avem prescripţie şi de la Procuratură că noi nu avem voie să oprim, noi nu avem voie să controlăm, n-avem voie să-i pedepsim. Aşa e făcută legea, că noi trebuie să ieşim la control echipe mixte – Ministerul de Interne, Ministerul de Finanţe, Inspectoratul Fiscal, şi de la ANTA de la Ministerul Transporturilor, în echipă, ca în bancul cu poliţişti. Şi cu transportul ilicit la fel, acelaşi lucru. Lupta cu transportul ilicit este pusă în competenţa Ministerului de Interne şi Ministerul Finanţelor, însă toată lumea ne învinuieşte pe noi, că noi tolerăm acest lucru. Iar noi scriem, noi cunoaştem, noi fotografiem, noi îi filmăm, dar noi nu putem să-i amendăm, noi nu putem să luăm măsuri cu ei. Am făcut modificări în Codul administrativ, acum se lucrează şi modificări în lege pentru a confisca unitatea de transport, dacă este prins că face transport ilicit. Şi atunci când transportatorii spun: măriţi tarifele din cauza că a crescut cu trei procente preţul la combustibil. Trei procente la combustibil, nu înseamnă 50 de procente la bilet. De multe ori am discutat cu ei. nimeni nu poate să-mi demonstreze mie care sunt cheltuielile lor. Noi am oprit autobuzul care avea 42 de călători şi numai doi aveau bilet. Iar microbuzul, autobuzul avea 22 de locuri. Cum să cred eu corectitudinea acestui raport financiar?”
Europa Liberă: Domnule Şalaru, dar la fisc aceşti agenţi economici cum îşi prezintă dările de seamă?
Anatol Şalaru: „Până acum nu au plătit nici impozite, nici nimic. Nu ştiu cum dau la fisc, deoarece este evaziune fiscală. Până acum nici nu era evaziune fiscală. Dar eu vă spun cu toată responsabilitatea – zeci sau poate chiar sute de milioane de lei trec pe lângă. Sute de milioane de lei sunt în transportul ilicit implicaţi. Transportul ilicit se face nu numai în Moldova, se face şi în internaţional. Sute de milioane de lei.”
Europa Liberă: Deci, Dumneavoastră sugeraţi că nu e motivat acum ca transportatorii să ceară majorări de preţuri pentru biletele de călătorie?
Anatol Şalaru: „Ei au destule instrumente interne pentru a-şi optimiza cheltuielile, pentru a-şi eficientiza activitatea. Transportatorii noştri cad în aşa-numita spirală a ineficienţei economice. Atunci când vezi că nu ai încasat destui bani, ei ce fac? Hai să mărim preţurile. Mărirea preţurilor nu înseamnă mărirea profitului, înseamnă micşorarea profitului. Oamenii nu înţeleg că businessul se face un pic altfel. Nu pot să reziste 500 de firme mici de transport în Moldova.”
Europa Liberă: Unii ar putea să zică că înăduşiţi antreprenoriatul, micul întreprinzător.
Anatol Şalaru: „În transport prioritar este viaţa şi securitatea călătorului. Asta este prioritar.”
Europa Liberă: Şi concurenţa loială.
Anatol Şalaru: „Şi concurenţa. Haideţi să le dăm voie la toţi să facă transport şi să reziste cel mai bun. Aşa ar fi corect din punct de vedere economic şi al concurenţei de piaţă – le permitem tuturor să intre în transport, care respectă aceste patru criterii. Dar ei trebuie să-şi optimizeze activitatea, să scoată microbuzele de pe rută, să circule cu autobuze, care sunt mult mai eficiente. Să iasă la suprafaţă cheltuielile de la negru, fiindcă este o afacere cu multe procente subterane, la negru. Plus cel mai important lucru este lupta cu transportul ilicit, care constituie 30-40 la sută din volumul total de călători.”
