Sunt instituţiile de drept ale statului o pradă politică sau, şi mai grav, partinică? De ce şi cum aceste instituţii pot fi scoase de sub influenţa politicului? Vom discuta astăzi cu directorul organizaţiei neguvernamentale Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO), Sergiu Ostaf.
Europa Liberă: CReDO, dle Ostaf, a realizat un studiu privind independenţa sau necesitatea independenţei instituţionale a unor autorităţi şi instituţii publice. Înainte de toate, ca să ieşim, pentru o mai largă înţelegere, din cercul celor bine iniţiaţi în politică şi administrare. De ce trebuie pusă în general problema ca unele autorităţi şi instituţii să fie scoase la maximum de sub influenţa politică sau partinică? Sau, ca să pun altfel întrebarea: oare nu e firesc, de pildă, ca politicienii care au învins în alegeri să ia „în stăpânire” totul şi să guverneze cu oamenii lor puşi unde trebuie până la un următor scrutin?
Sergiu Ostaf: „De fapt, justificarea este următoarea: sunt instituţii publice care sunt responsabile de elaborarea politicilor şi monitorizarea acestora, cum ar fi ministerele. Conducătorii ministerelor, într-adevăr, sunt exponenţii politicului, miniştrii sunt acele persoane care fac parte din clasa politică. Dar sunt instituţii care sunt responsabile de implementarea politicilor, cum ar fi agenţiile poliţieneşti, SIS-ul, Comisia naţională de integritate, vorbim despre serviciile de carabinieri, sau poliţia de frontieră, Centrul pentru drepturile omului, Procuratura. Aceste instituţii sunt responsabile de implementarea politicilor, nu de formularea lor. Şi anume aceste instituţii trebuie să fie depolitizate şi să funcţioneze în regim autonom, independent de politic. Asta este justificarea şi de fapt acest model se realizează în toate ţările europene şi în ţările care cunosc o dezvoltare democratică puternică.”
Europa Liberă: Dar de ce, dle Ostaf, în cazul căror autorităţi evitarea prin diferite mecanisme a influenţei politicului este în general crucială?
Sergiu Ostaf: „Unu: pentru că asta face parte din tradiţia democratică de funcţionare autonomă a instituţiilor responsabile de implementarea politicilor. Doi: pentru că s-a demonstrat că din perspectiva economică, din perspectiva calităţii funcţionării instituţiilor că instituţiile responsabile de implementarea politicilor funcţionează mai bine, mai adecvat în interesul public, în interesul cetăţeanului atunci când sunt scutite de influenţele excesive ale politicului, sunt ghidate de interesele cetăţeanului şi deservesc, oferă servicii cetăţeanului nefiind influenţate de interesele politice. Acesta este un adevăr cunoscut în toată lumea.”
Europa Liberă: Cum se prezintă starea de lucruri acum, după ce toată lumea a aflat deja că instituţiile sunt împărţite între protagoniştii guvernării?
Sergiu Ostaf: „Este o situaţie jenantă pentru întreaga societate faptul că s-a făcut cunoscut faptul că instituţiile responsabile de implementarea politicilor, nu ministerele, sunt împărţite şi în conducerea acestor instituţii sunt înaintate şi puse persoane decidenţi politici. Este o situaţie absolut jenantă pentru Republica Moldova. Noi, în studiul nostru, am vrut să demonstrăm care sunt punctele vulnerabile, sau lipsa de anumite garanţii, anumite procedee, mecanisme care fac aceste instituţii extrem de vulnerabile şi am vrut să aducem aceste soluţii practice care funcţionează în alte state şi care ar trebui să fie implementate în Republica Moldova pentru a readuce aceste instituţii în albia normalului, atunci când funcţionează în interesul cetăţeanului şi sunt supuse mai puţin influenţei politicie.”
Europa Liberă: Până a trece la soluţii, că o să vorbim neapărat şi despre asta, doar o precizare: până la această guvernare nu se întâmpla acelaşi lucru? Nu erau aceste funcţii împărţite în acelaşi mod? Sau era un singur partid şi nu era atât de evident acest lucru?
Sergiu Ostaf: „Desigur că aceste instituţii responsabile de implementarea politicilor, şi Procuratura, şi CCCEC, şi Comisia naţională de integritate, şi poliţia de frontieră, şi alte instituţii, toate au preluat sistemul care a funcţionat în perioada comuniştilor. Comuniştii au instituit acest sistem, de control excesiv al politicului, şi cunoaştem evenimentele din aprilie 2009, atunci când politicul în mod direct a intervenit şi a influenţat decizia poliţiei de a se comporta aşa încât să nu fie asigurată ordinea publică. Deci, desigur aceasta nu este o invenţie, dar este mai degrabă o preluare a lucrurilor din perioada precedentă. Dar guvernanţii actuali, în programul de guvernare anunţând despre importanţa reformelor şi depolitizării acestor instituţii, deocamdată au făcut prea puţin pentru a pune în aplicare metodele europene de asigurare a autonomiei şi depolitizării acestor instituţii.”
Europa Liberă: Toate aceste instituţii pe care le aveţi în vedere, dle Ostaf, sunt la distanţă egală de influenţa politică, apropiate sau îndepărtate de politicieni sau există viteze diferite cu care se mişcă instituţiile conform legislaţiei?
Sergiu Ostaf: „Într-adevăr, noi analizăm câteva dimensiuni de vulnerabilitate de influenţa politicului şi unele instituţii se plasează puţin mai bine decât celelalte, dar în general concluzia este că, per ansamblu, situaţia este destul de proastă, toate instituţiile sunt destul de vulnerabile la capitolul influenţa politică.
În cazul Procuraturii, de exemplu, observăm că în procedura de numire şi în special de destituire există careva garanţii suplimentare, dar acestea sunt insuficiente. La capitolul destituirii, Centrul pentru drepturile omului are anumite garanţii care nu se regăsesc în funcţionarea altor instituţii şi aceasta de fapt a făcut posibil că, după schimbarea guvernării, conducerea acestei instituţii, deşi mai puţin performante cu siguranţă, nu a fost destituită.
În rest, dacă vorbim despre numirea şi destituirea, toate instituţiile sunt vulnerabile şi susceptibile influenţei politice şi asta se observă prin simplu fapt că conducerea nici unei instituţii nu a supravieţuit schimbării guvernării. Deci, într-adevăr sunt anumite instituţii care cât de cât conţin unele garanţii, dar per ansamblu toate instituţiile sunt extrem de vulnerabile la influenţa politicului.”
Europa Liberă: Ca să facem o paralelă, unul dintre liderii coaliţiei de la guvernare a declarat chiar recent că nu vede nimic rău în dorinţa firească a partidului său de a controla procuratura,de exemplu. De fapt, să ne întrebăm şi noi împreună cu el: ce garanţii pot exista că un independent, un „neinfluenţat” şi un „neascultător” politic nu-şi va face de cap în respectivul post? Dar aşa, măcar controlul camarazilor de partid există…
Sergiu Ostaf: „Într-adevăr declaraţia este absolut jenantă şi dacă o astfel de declaraţie ar apare într-o democraţie consolidată cum ar fi Franţa, Germania, Anglia, atunci acest personaj politic ar fi huiduit de întreaga presă, de întreaga societate şi cu siguranţă şi-ar fi cerut scuze a două zi sau chiar s-ar fi retras din spaţiul public pentru astfel de declaraţii. Uitaţi-vă că la noi este posibil acest lucru, deocamdată, dar sper că aceasta nu va fi posibil în viitorul apropiat.
Pentru a asigura o instituţie ca să funcţioneze în mod democratic şi autonom desigur că avem nevoie de câteva garanţii, cel puţin la nivel legislativ, după care aceste mecanisme de protecţie ar trebui să fie implementate în practică. Vorbim despre procedurile de numire şi de destituire. E important să existe anumite criterii de numire şi trebuie de asigurat şi nu proces semi-competitiv de numire a unor persoane. E important să existe şi anumite comisii, nu politicienii să decidă, dar anumite comisii cu prezenţa grupurilor profesionale, cu prezenţa societăţii civile, care iau decizii şi propun forului legislativ sau guvernamental să numească aceste persoane. Este o dimensiune importantă.
A doua dimensiune importantă este să existe garanţii legislative clare de interzicere a imixtiunii în activitatea acestor instituţii, să nu existe proceduri prin care legislativul sau executivul subordonează. Invers, aceasta trebuie să fie interzis prin lege. Importanţa asigurării resurselor financiare şi nemodificarea bugetului pe parcursul anului şi oferirea resurselor financiare suficiente în activitatea instituţiilor este o altă garanţie. O garanţie importantă este protejarea angajaţilor fiecărei instituţii de influenţe din afară şi din exterior. Mai mult decât atât, sancţionarea şi pedepsirea pentru diverse încercări de a influenţa angajaţii pe interior, dar în special în afară.
Noi cunoaştem aceste influenţa care sunt prezente. Mai sunt sigur că anumite instrumente de asigurare a evaluării performanţei instituţiilor. Deci, raportarea instituţională trebuie utilizată prin intermediul anumitor rapoarte care vorbesc despre realizarea rezultatelor şi producerea unui impact în societate. Acestea ar fi, pe scurt, toate garanţiile care ar trebui să existe.”
Europa Liberă: Dar, există, credeţi, suficientă cultură politică în societate ca să nu se eşueze totuşi? Cum poţi să-l transformi într-un independent şi neinfluenţabil pe cineva pe care un partid a utilizat toată influenţa sa pentru a-l instala în post? Este greu să-ţi imaginezi cum un lider de partid îi spune cuiva: „eu te promovez într-un post, dar te implor să ajungi un nerecunoscător nesimţit”!.
Sergiu Ostaf: „Într-adevăr, acum vorbiţi despre o altă dimensiune importantă – cultura politică şi îmbrăţişarea valorilor de cultivare a independenţei instituţiilor. Acest aspect deocamdată nu a fost analizat în raportul nostru.
Noi credem că ţările cu democraţii avansate vin din dimensiunea prezenţei unei culturi adevărate şi impunerea unor norme care de fapt sunt expresia acestei culturi a politicienilor. În spaţiile noastre estice noi deseori mergem pe altă cale: instituim nişte norme replicându-le din comportamente europene sau ale democraţiilor adevărate, după care aceste norme, cu presiunea mass-mediei, societăţii civile şi a actorilor pozitivi, dornici de schimbare, impunem acest comportament clasei politice şi altor factori decizionali. Deci, din păcate la noi modelul acesta este mai degrabă valabil şi eu sper foarte mult că în viitorul apropiat vom putea realiza cu încetul schimbarea aceasta.”
Europa Liberă: Dle Ostaf, vă mulţumim.
