Chestiunea creării unei instituţii care să judece persoanele responsabile de crimele comunismului este o idee mai veche, reiterată de numeroase ori de personalităţi marcante, dar şi de oameni simpli, mai ales după 1991. După Declaraţia de la Praga din 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, numeroase organisme europene, precum Parlamentul European, Consiliul Europei şi OSCE au adoptat o serie de rezoluţii în care guvernele europene sunt chemate să faciliteze accesul la arhivele comunismului şi să onoreze memoria victimelor regimurilor totalitare.
Una din ideile centrale ale acestor recomandări se referă la nevoia de a acorda o atenţie sporită şi genocidului comunist, aşa cum anterior s-a făcut cu cel nazist.
Pentru că e nevoie de eforturi conjugate şi sistematice în vederea sensibilizării opiniei publice europene cu privire la crimele comunismului, pe 14 octombrie 2011 a luat fiinţă Platformă Europeană pentru Conştiinţă şi Memorie. La Platformă au aderat până în prezent 21 instituţii din 13 ţări europene, Republica Moldova urmând şi ea să adere în timpul apropiat prin Centrul de Studiere a Totalitarismului de la Universitatea de Stat din Moldova.
Zilele acestea, Platforma Europeană pentru Conştiinţă şi Memorie a iniţiat, în cadrul unei conferinţe care a avut loc la sediul Parlamentul European de la Bruxelles, ideea creării unui Tribunal supranaţional care să judece crimele comunismului. În cadrul întrunirii din 5 iunie 2012 au luat cuvântul experţi europeni cu renume, precum Prof. dr. Albin Eser, Director Emeritus la Institutul Max Planck pentru Dreptul Criminal Internaţional din Freiburg, Germania, Profesor Egils Levits, ex-judecător la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie şi actual judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dr. Łukasz Kamiński, preşedinte al Institutului pentru Memoria Naţională din Polonia ş.a.
Este de notat că la conferinţă au participat şi membrii distinşi ai Parlamentului European, printre care doi ex-preşedinţi ai legislativului UE, Jerzy Buzek şi Hans-Gert Poterring. Din partea României, a intervenit doamna Monica Macovei, membru al Parlamentului European, care a susţinut ideea imprescriptibilităţii crimelor comunismului.
Numeroşi vorbitori, printre care Neela Winkelmann, director executiv al Platformei, au accentuat faptul că legislaţiile existente în ţările UE conţin numeroase lacune în ceea ce priveşte condamnarea celor vinovaţi de crime împotriva umanităţii; pe de altă parte, deşi au aderat oficial la acte internaţionale care definesc clar crimele împotriva umanităţii, foarte multe state, mai ales din rândul celor foste comuniste, nu se grăbesc să aplice legea şi să condamne pe cei vinovaţi de aplicarea torturii sub dictaturile comuniste.
Dat fiind eşecul statelor naţionale în cei douăzeci şi ceva de ani de la căderea comunismului de a-i da în judecată pe cei din urmă, s-a propus crearea unor mecanisme de încurajare a aplicării dreptului internaţional de către instituţiile naţionale de profil. S-a auzit şi ideea creării unui Tribunal european care să judece crimele comunismului. Este devreme de concluzionat dacă o asemenea iniţiativă va avea sorţi de izbândă în viitorul apropiat. Rămâne însă remarcabilă şi de o importanţă istorică discutarea la un nivel atât de înalt al acestei idei.
