Peste 2000 de locuri de studii au rămas nesolicitate după sesiunea suplimentară de admitere la universităţile moldovene. Cum se explică această situaţie? Radu Benea l-a întrebat pe expertul în domeniul educaţiei la Institutul „Viitorul”, Corneliu Ciurea.
Corneliu Ciurea: „O primă explicaţie ar fi scăderea demografică. De ceva timp, experţii în domeniu anticipau o descreştere a numărului de tineri care intră la studii şi cred că este explicaţia cea mai importantă.
Europa Liberă: Putem vorbi şi despre nişte calcule nu tocmai realiste ale Ministerului Educaţiei, care a planificat admiterea?
Corneliu Ciurea: „Eu cred că Ministerul Educaţiei nu a gafat foarte mult pentru că numărul de locuri propuse tinerilor în acest an nu se deosebeşte foarte mult de numărul de locuri din alţi ani. Ba mai mult, este chiar mai mic. De obicei, numărul de înmatriculări era de 22-23 de mii de tineri. În acest an e un număr aproximativ egal, însă observăm că sunt mai puţini tineri care vin la studii. Deci, este o realitate economică, demografică, pe care o avem în Republica Moldova. Şi, în continuare, Ministerul Educaţiei din Republica Moldova va trebui să-şi recalibreze estimările.
În acelaşi timp, mai avem o problemă. Este vorba despre plecarea tinerilor la studii în alte state, în special în România. Astfel încât mai pierdem încă 2000 de studenţi. Deci, numărul total de locuri care nu vor fi completate va fi de aproximativ 4000. Ceea ce va reprezenta o lovitură puternică pentru sistemul universitar din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar este vorba numai despre faptul că din ce în ce mai puţini tineri vor sau vin să facă studii superioare sau mulţi dintre ei poate că încep să se orienteze spre piaţa muncii, optând pentru învăţământul profesional post-secundar?
Corneliu Ciurea: „Nu cred că se produce acest lucru, ba din contră filozofia guvernului a fost de a direcţiona tinerii înspre domenii care potenţial putea să fie necesare pentru economia din Republica Moldova: pedagogi, domeniul agricol... Dar vedem că în continuare tinerii merg cu încăpăţânare spre specialităţile care li se par mai atractive: e vorba de drept, relaţii internaţionale, economie. Deci, economia ţării cu o mână invizibilă reglează piaţa şi sugerează de mai mulţi ani guvernului să nu impună restricţii prea mari pe direcţii îmbietoare pentru absolvenţi.
Din păcate guvernul, din punctul meu de vedere de o manieră greşită, se încăpăţânează să planifice admiterea şi să impună cote, care vedem că nu se respectă. Până la urmă, foarte mulţi tineri au mers în domenii de economie, drept şi relaţii internaţionale, mulţi dintre care nu au fost admişi. Vom vedea ce vor face în continuare, dar teamă mi-i că vor merge în România, nu vor rămâne în sistemul nostru universitar.”
Europa Liberă: Ce se poate face pentru a contracara această tendinţă care, după cum ziceţi, devine deja îngrijorătoare, intrarea în criză a sistemului educaţiei din Republica Moldova?
Corneliu Ciurea: „Cu siguranţă că diagnosticul este corect. Sistemul universitar intrase deja de ceva timp într-o criză latentă. Acum această criză devine din ce în ce mai vizibilă. Din păcate, sistemul va trebui să se debaraseze de universităţile mici, care nu neapărat sunt universităţi ineficiente - acesta a fost un mit promovat de ceva timp în Republica Moldova. Dar sistemul nu poate în continuare să supravieţuiască cu un număr excesiv de universităţi. Este vorba despre 34. Şi, probabil, soluţia ar fi ca numărul de universităţi să scadă.
Aici însă este nevoie de o maximă delicateţe din partea Ministerului Educaţiei şi a instituţiilor de resort. Pentru că universităţile nu trebuie să fie închise de o manieră haotică, ci în corespundere cu anumite rigori. Rigori care trebuie să fie impuse de o anumită agenţie, de exemplu, de o agenţie de supraveghere a calităţii, o agenţie care deocamdată nu există în Republica Moldova, deşi există intenţii de a o crea.
Deci, problema sistemului este că în continuare nu putem închide universităţi pentru că nu avem structurile necesare ca acest lucru să fie făcut. Or, reducerea numărului de universităţi ar fi un prim pas în direcţia reglării acestor fluxuri din ce în ce mai mici de tineri care merg spre instituţiile de învăţământ superior. Nu cred că sistemul post-secundar va deveni suficient de atractiv ca să atragă un număr din ce în ce mai mare de persoane. Deci, problema cea mare rezidă în inflaţia de instituţii la nivelul sistemului universitar.”
