Eleonora Cercavschi, preşedinta Asociaţiei „Lumina” a pedagogilor transnistreni din Republica Moldova, cere ca toţi participanţii în procesul de negociere pentru soluţionarea conflictului transnistrean să ţină cont, în primul rând, de respectarea Drepturilor Omului în regiunea transnistreană, parte componentă a Republicii Moldova. Ea crede ca ar fi corect ca politicienii de pe ambele maluri ale Nistrului, prin fapte concrete şi nu numai în cuvinte, să demonstreze grija egală faţă de toţi locuitorii şi, nu în ultimul rând, de viitorul tinerei generaţii indiferent de origine sau limba pe care o vorbeşte. Despre problemele celor 8 şcoli cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană, cu Eleonora Cercavschi a stat de vorbă Valentina Ursu:
Europa Liberă: Doamnă directoare, începe un nou an de studii. Din câte ne putem da bine seama din adresarea pe care aţi făcut-o ambasadelor statelor membre ale OSCE acreditate în Republica Moldova, dar şi Reprezentantului special al Preşedinţiei irlandeze a OSCE pentru soluţionarea problemei transnistrene, Înaltului Comisar pentru Minorităţi al OSCE, Misiunii OSCE la Chişinău, Secretarului General al OSCE, Guvernului, Biroului pentru Reintegrare, încercaţi iarăşi să daţi un semn de alarma, să trageţi clopotele. De ce nu se redresează situaţia pe parcursul mai multor ani?
Eleonora Cercavschi: „De aceea am şi făcut această adresare acestor oficialităţi, din ţară şi de peste hotare, pentru că ei ar trebui să răspundă la această întrebare: de ce, de atâta timp, nu se rezolvă nicio problemă legată de populaţia de aici, din Transnistria, şi măcar într-o şcoală să fie cât de cât rezolvată problema pozitiv.”
Europa Liberă: Ce vreţi dumneavoastră să fie rezolvat?
Eleonora Cercavschi: „Sunt încă 8 instituţii subordonate Ministerului Educaţiei de la Chişinău. Din aceste 8 instituţii care suntem încă aici – încă – repet, numai o singură şcoală, gimnaziul din Roghi, raionul Dubăsari, are clădire proprie şi lucrează în condiţii normale. Celelalte şcoli lucrăm în condiţii extraordinar de grele. Nu mai spun nimic despre liceul teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, din Grigoriopol, al cărui director sunt eu. Lucrăm în nişte clădiri improvizate, grădiniţe... Liceul „Blaga” din Tiraspol activează într-o clădire cu 9 săli de clasă, fără ospătărie, fără săli sportive şi aşa mai departe. În Râbniţa, liceul „Evrica” e iarăşi într-o clădire a unei grădiniţe. Lucrurile stau destul de prost în ceea ce priveşte situaţia acestor instituţii.”
Europa Liberă: Cum vă explicaţi faptul că scade numărul de elevi din şcolile cu predare în grafie latină din zona transnistreană?
Eleonora Cercavschi: „Condiţiile în care activăm şi politica distructivă de la Tiraspol, dar, să nu le fie cu supărare guvernanţilor de la Chişinău, poartă o vină şi ei. Pentru că, pe parcursul anilor, nu au acordat o atenţie corespunzătoare acestor instituţii şi, în general, populaţiei din partea stângă a Nistrului. Nu numai politica distructivă de la Tiraspol, dar şi greşelile făcute, pe parcursul anilor, de către guvernanţii de la Chişinău... N-au făcut nimic ca să atragă populaţia, să atragă elevii. Ba dimpotrivă, atâta timp cât vor fi admişi la instituţiile superioare din Chişinău copiii în bază de 11 clase, nu ştiu dacă noi vom fi aici atractivi. Copiii şi părinţii caută ceva mai uşor şi au găsit: se educă în instituţiile subordonate Tiraspolului, unde primesc note de „5” pe care Ministerul de la Chişinău le recunoaşte ca „9,5” şi copiii noştri cu „7”,”8” şi aşa mai departe rămân în afara admiterii în instituţiile de la Chişinău, adică la buget. Rămân în afară.”
Europa Liberă: Chiar nu s-au dumerit părinţii de acolo că se face carte la aceste 8 instituţii de învăţământ cu predare în grafia latină?
Eleonora Cercavschi: „Noi suntem prea mici ca să dovedim cât este de calitativ învăţământul în şcolile subordonate Tiraspolului şi pe cât este al nostru. Pentru că, odată ce Ministerul Educaţiei de la Chişinău recunoaşte nota de „5” a Transnistriei în „9,5”, ce putem noi să facem? Să ţipăm, să ieşim în stradă? În faţa acestor copii trebuie să stea un examen, să fie nişte cerinţe. Noi nu suntem capabili să facem aceasta. Aceasta trebuie făcut numai de Ministerul Educaţiei de la Chişinău, care să dovedească care sunt cunoştinţele elevilor noştri şi care sunt cunoştinţele elevilor care termină instituţiile subordonate Tiraspolului.”
Europa Liberă: Doamnă Cercavschi, dumneavoastră sunteţi directoarea liceului teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol, o instituţie care a avut mari probleme anul trecut, când începea noul an şcolar. Anul acesta...
Eleonora Cercavschi: „Anul acesta vom vedea care vor fi problemele noastre, când vom trece la postul între Grigoriopol, Doroţcaia, spre şcoală. După careu se va şti care va fi atitudinea autorităţilor de la Tiraspol.”
Europa Liberă: Copiii sunt aduşi cu autocare, tot închiriate?
Eleonora Cercavschi: „Da, transportăm copiii spre şcoală cu 4 autocare închiriate. Începem orele la 13.45... Este o situaţie critică. Este ceva ieşit din comun. Şi îmi pare foarte rău că nu suntem auziţi. Şi îmi pare foarte rău că nu suntem ajutaţi. Nu mai are nevoie nimeni de noi. Nici nu ne-a întrebat nimeni: Ministerul Educaţiei sau cineva cum începeţi, ce-i la voi, care e situaţia. Şi, după câte ştiu, nici nimeni nu va fi la careu şi îmi pare foarte rău, şi mi-e ruşine în faţa părinţilor că oficialităţile de la Chişinău au o atitudine atât de rece sau indiferentă faţă de noi.”
Europa Liberă: Ziceţi că nu ştiţi dacă va fi prezent cineva din autorităţi la careul solemn, la primul sunet. Ce vă lipseşte sau aţi vrea doar această grijă faţă de cei care învaţă în şcolile acestea mai văduvite de soartă?
Eleonora Cercavschi: „În ceea ce priveşte manuale şi rechizite, suntem asiguraţi, nu putem să ne plângem. Cea mai mare lipsă este clădirea şi desigur atitudinea rece faţă de noi a autorităţilor de la Chişinău.”
Europa Liberă: Dar autorităţile locale, doamnă Cercavschi, vă susţin?
Eleonora Cercavschi: „Suntem finanţaţi de Ministerul Educaţiei de la Chişinău, nu prea am avut ajutoare, ceva de la raionul Dubăsari sau de la primăria Doroţcaia. Nu, decât, mă rog, suntem primiţi în această clădire, pentru care sigur că plătim arenda şi serviciile comunale.”
Europa Liberă: Aţi mers peste ocean, v-aţi învrednicit de înalte distincţii din partea Statelor Unite ale Americii. Acolo vă ascultă, în Moldova e mai greu să vă audă cineva?
Eleonora Cercavschi: „Acolo m-au ascultat, m-au apreciat, dar aici nici nu vor ca să ştie. Dimpotrivă.”
Europa Liberă: Credeţi în soluţionarea problemei transnistrene?
Eleonora Cercavschi: „Speranţa moare ultima, dar, cu regret, nu prea văd. Populaţia este practic lipsită de informaţie. Dar, lăsând populaţia fără informaţie, nu poţi să speri că, într-o bună zi, populaţia aceasta te va dori. Politicienii pot să se unească într-o bună zi, dar populaţia, nefiind informată, va zice că nu mai doreşte. Este şi acest pericol. Şi nu ştiu de ce nu se ţine cont de nişte lucruri. Mie, care sunt aici de ani de zile, mi se pare că este foarte important să informăm lumea. Lumea cel puţin ar trebui să ştie, populaţia din partea stângă a Nistrului, de ce se plăteşte mai ieftin pentru gaze în partea stângă a Nistrului şi de ce e mai scump în partea dreaptă. Lucrurile acestea nu se fac.”
Europa Liberă: V-aţi gândit să abandonaţi locul de muncă?
Eleonora Cercavschi: „M-am gândit. Dacă e să fiu cinstită, m-am gândit. Dar atât timp cât sunt nişte copii în spatele meu, nu pot să fac acest lucru... Nu sunt trădătoare... Poate n-am puteri, dar am responsabilitate...”
