„Şi cadrele didactice tinere trebuie să fie promovate...”

Reducerea numărului de elevi a dus la închiderea sau comasarea mai multor şcoli. Ministerul educatiei anunţă că în 20 de localităţi vor fi închise 58 de şcoli. Şi pentru că procesul de reformă este în derulare, cifrele sînt şi ele în mişcare dinamica. Relaţia şcoala-administraţie publică locală este subiectul dialogului pe care Valentina Ursu l-a avut cu Alexandru Ambros, primarul oraşului Ungheni.

Alexandru Ambros: „Fiecare început de an şcolar este o provocare pentru noi, cei din administraţia publică, pentru că acuma toate instituţiile publice: şcolile, liceele, grădiniţele sunt în subordinea noastră şi de noi ţine nu doar procesul educaţional, dar, în mod special, întreţinerea acestor instituţii, la compartimentul bună funcţionare.”

Europa Liberă: Întreţinerea lor e o povară pentru primăria Ungheni?

Alexandru Ambros: „Nu pot să zic că e o povară. Sunt nişte cheltuieli suportate de primăria oraşului Ungheni. Încercăm să facem faţă lucrurilor. Desigur, ca să reuşim să ne încadrăm în acele sume care sunt rezervate, trebuie să facem economie, în mod special.”

Europa Liberă: Dar unde faceţi economie?

Alexandru Ambros: „Deci, economie facem acuma la resurse energetice. Încercăm să aducem idei inovative, ceea ar însemna mai puţină pierdere de căldură, pe timp de iarnă, să folosim becuri ecologice şi econome. La acest compartiment trebuie să lucrăm foarte mult, inclusiv la folosirea foarte raţională a apei, pentru că toate aceste cheltuieli sunt din sumele prevăzute pentru întreţinerea instituţiilor şcolare.”

Europa Liberă: Optimizare de şcoli aţi fost nevoiţi să faceţi?

Alexandru Ambros: „Ungheni nu poate să fie excepţie pe ţară. Desigur că se fac optimizări. Clasele sunt completate cu 20-25, 30-35 de copii, aşa cum prevede legea. Şcoli nu am închis. S-a micşorat un anumit număr nesemnificativ de complete. De ce? Pentru că la noi practic în majoritatea şcolilor şi până acuma clasele erau completate.”

Europa Liberă: O problemă care sensibilizează, într-un fel, cadrele didactice: cei care au ajuns la vârsta de pensionare ar trebui să cedeze locul celor tineri. Specialişti tineri au venit la Ungheni?

Alexandru Ambros: „Sunt şi specialişti tineri veniţi. La sigur că o să plece cineva şi la pensie. Aceasta este viaţa. Şi cadrele didactice tinere trebuie să fie promovate, trebuie să-şi înceapă o viaţă. Desigur că aici trebuie să găsim o înţelegere între generaţii, până la urmă, pentru că şi aceşti tineri vor să-şi facă o casă, să-şi întemeieze o familie.”

Europa Liberă: Vin tineri specialişti în domeniul pedagogiei la Ungheni?

Alexandru Ambros: „Vin. Vin.”

Europa Liberă: Le oferiţi, aşa cum li s-a promis, spaţiu locativ, anumite privilegii?

Alexandru Ambros: „În ceea ce ţine de spaţiu locativ, la Ungheni este o problemă foarte complicată. Din păcate, nu dispunem de spaţiu de stat pe care am putea să-l oferim pentru tinerii specialişti.”

Europa Liberă: Da, dar aţi putea să le oferiţi sume băneşti, ca ei să-şi procure.

Alexandru Ambros: „Da. Toate acele sume băneşti care sunt prevăzute, conform legii, de susţinere a lor la plata energiei electrice, la plata pentru încălzire (cine se încălzeşte cu cărbune). Eu acuma nu am cifrele respective la mână. Toate aceste lucruri se fac, desigur că.”

Europa Liberă: Aşteptările dumneavoastră de la şcoală sunt pe potrivă? Sau aţi vrea mai mult totuşi şcoala să facă?

Alexandru Ambros: „La Ungheni, avem un potenţial foarte bun de profesori. Avem elevi foarte buni. Avem şi rezultate foarte bune la concursurile naţionale şi la cele internaţionale. Desigur că nu putem spune că problema educaţiei este rezolvată. Are doar început, nu are sfârşit. De aceea, la fel şi nivelul de perfecţiune, atât a cadrului didactic, cât şi reuşitele copilului au rezerve. Desigur că se poate şi mai bine, cu toate că eu personal sunt mulţumit.”

Europa Liberă: Aveţi copii de şcoală?

Alexandru Ambros: „Mai am un băiat care merge în clasa a 12-a.”

Europa Liberă: Şi vine cu anumite reproşuri la felul cum se învaţă astăzi în Moldova?

Alexandru Ambros: „Nu. Deci, n-am auzit să reproşeze. În general, i-am spus încă mai demult, când era mai mic că uite, în momentul în care nu veţi pune şi voi umărul pentru a ajuta profesorul, cel puţin, să-şi poată duce lecţia până la capăt, să-şi expună gândurile până la capăt; veţi ajunge că vă vom învăţa noi, părinţii şi la matematică, şi la limba română, şi la geografie, pentru că nu veţi mai avea profesori în şcoală. De aceea, de mic copil i-am insuflat ideea că profesorul trebuie stimat, pentru că el este cel care vine să dea cunoştinţe, iar cunoştinţele sunt o bogăţie. Foarte puţină lume pricepe cunoştinţele ca o bogăţie. Un om instruit, un om foarte bine format, este un om foarte bogat.”