Gheorghe Sârbu: „La 1,7 hectare de porumb voi avea vreo 200-300 kg. Oricum îl vom strânge atât cât este. Şi această cantitate pentru mine e mult.”
Europa Liberă: Ce trebuie să facă statul în condiţiile acestea de secetă?
Gheorghe Sârbu: „Statul trebuie să dea comandă Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova şi cu reprezentanţii altor state din vecinătate, ca să facem un program de redresare a situaţiei ecologice de la noi, de la Prut. Eu, de pildă, dacă aş fi un responsabil, din contra, aş face să vină apa înapoi spre şes. Locuitorii din Cioara, din Dancu, din Leuşeni, de pe şes, să se ridice pe coastă, ca acolo când vine, măcar o dată la câţiva ani, apa, acolo să fie stufărie, ca să se oprească norii de ploaie. De multe ori vin nişte nori aşa negri, de ni se pare că va fi o ploaie că are să ne înece. Însă puţin burează şi norii pleacă mai departe. Adică acesta e un program de lungă durată, nu numai pentru 1 an sau 2. Trebuie măcar vreo 4-5 ani, să împădurim, să lăsăm să crească stufăriile. Izvoarelor să le dăm drumul să curgă mai departe. La noi, de pildă, a secat pârâiaşul Bujoriţa, Nârnova. Oamenii nu au unde adăpa vitele. E foarte rău.”
Europa Liberă: Admiteţi că agricultorii vor majora preţurile, vor fi scumpiri în lanţ?
Gheorghe Sârbu: „Da. Şi acuma, de pildă, roşiile sunt 10-12 lei kg, anul trecut erau 3. De acuma sunt preţurile foarte exagerate şi pe viitor vor fi încă mai scumpe.”
Europa Liberă: Cerealele... se vor majora preţurile la cereale?
Gheorghe Sârbu: „Da. Iată eu de pe 5 hectare de grâu am strâns în jurul la 10 tone, dacă mai fac acolo oleacă de prelucrare, undeva la 9 tone voi avea, nu mai mult. Adică 2 tone pe hectar, când minimum trebuia să iau 4 tone la hectar.”
Europa Liberă: Ce veţi face cu grâul?
Gheorghe Sârbu: „Parţial am să vând, dar am să mai ţin să am ce mânca eu şi rudele mele, din cauză că nu se ştie ce va fi la anul. Eu acuma am pregătit iarăşi terenul, pentru a semăna 5 hectare, dar nu ştiu. Până la ziua de astăzi am dat, pe motorină, câte 30 de litri la hectar, deci 150 de litri câte 16 lei litrul şi am dat câte 2500 de lei pentru arat. E foarte scump, dar venitul este foarte mic.”
Europa Liberă: Aşteptaţi ajutor de la stat, de la guvern?
Gheorghe Sârbu: „Nu, niciodată n-am contat pe stat, niciodată. Eu cu statul n-am nicio treabă. Ei niciodată nu m-au ajutat. Nici nu-mi fac iluzii, nici cu o picătură de motorină, niciodată.”
Europa Liberă: Bine, dar unde se duc aceste ajutoare?
Gheorghe Sârbu: „Eu am 200 hectare de pământ. Nu mi-au dat nicio picătură de motorină niciodată. Aud şi eu că se dă, dar cui se dă nu ştiu. Probabil, la aceştia care au terenuri luate de la ţărani. Eu sunt particular. Aceştia poată, mă rog, sunt undeva înregistraţi, eu ştiu ce fac ei... Eu, de pildă, nu cer nimic şi vreau un singur lucru: să-mi dea pace, să nu mă deranjeze, să pot să muncesc. Aş accepta, dacă m-ar ajuta, dar nu mă ajută nimeni.”
Europa Liberă: În zootehnie situaţia e mai tristă? Carne, lapte, ouă vor fi?
Gheorghe Sârbu: „Probabil vor fi mai puţine. De pildă, eu am păsări, am vreo 400 de capete, dar nu ştiu ce voi face cu ele, pentru că mi-e jale să le hrănesc cu grâu. Mare spor nu ai cu grâu să le hrăneşti şi cred că am să le sacrific până la anul nou, am să le mai vând şi vom mai pune la frigider. Vom ţine mai puţine şi vom aştepta ani mai buni.”
Europa Liberă: Se merită de investit în agricultură?
Gheorghe Sârbu: „Doamnă, noi putem să nu investim în avioane, în papuci chiar, să umblăm şi cu picioarele goale chiar. Dar dacă nu vom investi în mâncare, ce vom mânca? Eu ascultam un studiu care spune că în viitorii 15-20 de ani hrana va fi primordială. Şi probabil că acuma, când va fi această sărăcie, lipsă de hrană, probabil că munca ţăranului va fi la justa valoare remunerată. Chiar investiţiile omenirii, nu numai ale Republicii Moldova vor fi îndreptate pentru a avea apă şi o bucată de pâine. Niciodată, de când trăim, n-am văzut să se usuce aceste râuri, care mai puţin curgeau, dar oricum curgeau. Acuma nu e deloc apă. Oamenii cară cu căldările apă din fântâni şi duc apă la vite.”
Europa Liberă: Când ţăranii spun că statul ar trebui să se întoarcă cu faţa spre agricultori, la ce ajutor ar spera?
Gheorghe Sârbu: „Să dea soluţii, ca să îmbunătăţească ecologia, fiindcă nu aşteptăm să vină să ne prăşească cineva. Adică învăţaţii noştri să ne dea soluţii, ca să îmbunătăţim ecologia, să ridicăm performanţa de a produce, fiindcă ei sunt creierul poporului. Poporul bate sapa, însă nu părea vedem ca cineva să se ostenească să vină la ţară să ne spună: faceţi aşa ca să fie mai bine sau aşa, ca să fie mai performant. Nimeni nu vine, dar toţi aşteaptă ca pe masă să fie carne, smântână, unt şi aşa mai departe. Şi alimentele de multe ori sunt tot de import. Aşa că trebuie să ne gândim fiecare la pământul pe care îl avem şi corect să-l prelucrăm, ca să ne dea hrana de zi cu zi.”
