La Chişinău, între 23 şi 30 noiembrie, va avea loc cea de-a patra ediţie a festivalului de teatru de cameră „Moldfest Rampa Ru” organizat de teatrul „S uliţî Roz” („Din strada Trandafirilor”). La festival vor fi prezentate peste 20 de spectacole ale unor trupe venite din 18 ţări – majoritatea foste republici sovietice, Federaţia Rusă, Estonia, Kazahstan, dar şi Italia, Polonia sau Macedonia. Despre agenda festivalului Diana Răileanu a stat de vorbă cu Iurii Harmelin, conducătorul artistic al teatrului:
Iurii Harmelin: „Am avut peste 90 de cereri de participare la acest festival din partea artiştilor şi teatrelor din toată lumea. Timp de o săptămână în fiecare zi se vor juca câte trei, patru spectacole. A doua zi aceste spectacole vor fi luate în discuţie de criticii teatrali, de spectatori. La aceste întâlniri este invitată toată lumea. Practic, vom lucra 24 din 24 de ore, tocmai de aceea acest festival se mai cunoaşte ca un festival - laborator.”
Europa Liberă: Dar ce spectacol va deschide festivalul?
Iurii Harmelin: „Deschiderea Festivalului va avea loc pe 23 noiembrie, la Teatrul Naţional „Mihai Eminsecu”. Va deschide acest eveniment spectacolul „Pereputaniţa”, în traducere din rusă – „Confuzia”, semnat de Kornei Ciukovski. Este o reprezentaţie bazată pe un basm dar într-o interpretare pentru maturi. Cu toţii cunoaştem poveştile lui Ciukovski – „Muha Ţikatuha”, „Krokodil”, „Doctorul Ai-Bolit”. Pur şi simplu vrem să le oferim o sărbătoare celor care vor veni la deschidere.”
Europa Liberă: Dar care este diferenţa dintre spectacolele care se joacă pe scene mari şi cele aşa numite spectacole de cameră?
Iurii Harmelin: „Mulţi spectatori sunt induşi în eroare crezând că în aşa numitele spectacole de cameră joacă puţini actori. Nu e adevărat. De fapt, pot participa la astfel de reprezentări şi 60 de actori. Teatrul nostru, „S uliţî Roz” („Din strada trandafirilor”), este un adevărat teatru de cameră. Cînd spectacolul este jucat pe o scenă mare, iar spectatorii stau într-o sală cu lustre impunătoare, pentru actori e greu să intre în contact cu ei. Nu există unitate, din punctul meu de vedere.
Eu văd teatrul în alt mod. Tot ceea ce are loc în scenă trebuie să intre în capul fiecărui spectator, iar pentru asta atmosfera trebuie să fie mai intimă. Cînd spectatorul se află la un pas de actor, atunci nu mai poţi minţi, nu mai poţi juca fals. Deşi suntem un teatru de cameră jucăm spectacole importante cum ar fi „Crimă şi Pedeapsă” de Dostoievski sau alte piese importante în care participă între 40-60 de oameni. În opinia mea, spectacolele trebuie să fie doar camerale. De ce? Ca să influenţeze emoţiile spectatorilor. Teatrul nu trebuie să aibă funcţii distractive, ci educative, psihologice.”
Europa Liberă: Teatrul „S uliţî roz” e un teatru rusesc, alolingv. Cum reuşiţi să vă ţineţi pe linia de plutire într-o ţară în care majoritatea oamenilor vorbesc altă limbă?
Iurii Harmelin: „Nu aş spune că ne este foarte greu. Teatrul nostru l-aş numi internaţional. La noi vin spectatori de toate naţionalităţile. Mulţi vorbesc limba moldovenească, îi aud din culise, însă nu au nicio problemă să privească un spectacol în rusă. Mi se pare o abordare corectă. Teatrul are un limbaj aparte, care poate fi înţeles de toată lumea indiferent în ce limbă joacă actorii pe scenă.”
