Migraţia moldovenilor. Al doilea val. Ce va urma?

Circa 40 la sută din populaţia aptă de muncă din Moldova a plecat în străinătate. În ultimii 5 ani, peste hotarele ţării s-au născut circa 20 de mii de copii ai cetăţenilor moldoveni. Aceste date au fost prezentate în această săptămână la un seminar internaţional unde au fost dezbătute problemele migraţiei. De ce rămâne statul fără braţe de muncă?

Potrivit Biroului Naţional de Statistică, anul trecut, au părăsit Moldova pentru a căuta un loc de muncă peste hotare aproape 368.000 de persoane. Peste 50 la sută din migranţi sunt bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani. În Franţa am discutat cu mai mulţi tineri care au ales ca destinaţie această ţară. Natalia Berega şi-a făcut studiile la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, avea un loc de muncă la Chişinău, dar a vrut mai mult. Iată ce spune ea despre cum a ajuns în inima Franţei.

Natalia Berega: „Am ajuns la Paris pentru că am vrut să fac o facultate care la Chişinău s-ar face, dar nu aşa cum la Paris. E vorba de Facultatea Cultură şi Civilizaţie Românească. E o facultate care e în incinta Universităţii Sorbona. Sunt mândră de aceasta. Sunt la început, încă bobocel în domeniu. Dar sunt convinsă că aceasta îmi place să fac şi aceasta fac.”

Europa Liberă: Dar voi totuşi sunteţi conştienţi că aţi lăsat Moldova orfană, într-un fel, abandonând pentru o perioadă anume ţara? Cine ajută Moldovei să ajungă un stat prosper, dacă minţi multe luminate sunt în afara hotarelor?

Natalia Berega: „Este adevărat. Ţinând cont de faptul că la Chişinău eram angajată, aveam un serviciu, aveam un salariu, dar totuşi nu simţeam o anumită stabilitate, am plecat cu gândul că mă voi întoarce.”

Europa Liberă: Şi acest gând încă mai persistă?

Natalia Berega: „Acest gând încă mai persistă. Şi vreau să revin în ţara mea mult mai bună decât am plecat, cu un bagaj informaţional, profesional bun ca, atunci când voi pune CV-ul meu pe masa cuiva, să zică: „Da, fata aceasta merită să meargă mai departe.”

Europa Liberă: Ce-i lipseşte astăzi Republicii Moldova ca să se dezvolte aşa precum aşteptaţi şi voi, tânăra generaţie, dar şi cei mai vârstnici?

Natalia Berega: „Foarte multe îi lipsesc. Atunci când vom lichida noţiunea şi de facto, şi de jure a cumetrismului, când nu vor mai fi promovaţi cei care nu merită, când vom fi noi, tinerii, ascultaţi şi când vom avea investiţii cu adevărat în noi, tinerii – pentru că noi suntem prezentul şi viitorul acestei ţări – atunci eu cred că tinerii plecaţi peste hotare vor face ochii mari şi vor zice: „Hai să încerc să revin acasă”. Mulţi din prietenii mei, cunoştinţele mele, care au plecat la studii peste hotare, nu au mai revenit. Şi anume din motivul că nu au fost aşteptaţi acasă.”

Europa Liberă: Ce ar însemna să fiţi aşteptaţi?

Natalia Berega: „Să ni se propună un loc de muncă bun, decent şi spaţiu locativ.”

Europa Liberă: Un salariu bun ar însemna?

Natalia Berega: „Cred că dublu coşului de consum. Pentru că, dacă astăzi tinerii au salariul minim începând cu 1200 de lei, cu banii aceştia nu trăieşti, nici nu subexişti măcar. De aceasta părinţii noştri, ai mei nu, dar mulţi dintre părinţi sunt plecaţi peste hotare şi întreţin financiar tinerii. E şi o parte negativă aici, dar nici altfel nu se poate.”

Europa Liberă: Negativă care e?

Natalia Berega: „Negativ e că tinerii, mulţi din ei, nu vor să avanseze.”

Europa Liberă: Adică sunt copii de bani gata?

Natalia Berega: „Sunt copii de bani gata. Sunt studenţi, care îşi cumpără diploma, şi cumpără notele. Profesorilor le este, la fel, comod, pentru că şi ei, în fond, au un salariu minim. Rectorului îi este şi mai comod, pentru că duce o instituţie în spate. Într-un cuvânt, rezumându-mă, aşa e sistemul. E un cerc vicios şi nu putem schimba un element doar. Nu va merge.”

Europa Liberă: Deseori aud şi de la politicieni reproşul acesta la adresa tinerilor: că prea puţin se implică.

Natalia Berega: „Se implică foarte puţin pentru că nu sunt motivaţi. Eu cred că m-am implicat mult, când am fost studentă şi după aceasta, conform educaţiei de acasă pe care am primit-o, să nu fiu indiferentă faţă de societate, să am la bază o cultură generală cât de cât. Dar la foarte mulţi aceasta lipseşte. Cum ziceam, părinţii sunt plecaţi peste hotare, tinerii sunt singuri şi astfel iau o altă cale decât cea bună.”

Europa Liberă: Tu te simţi mult mai împlinită în Franţa decât în Moldova?

Natalia Berega: „Nu. Sinceră să fiu, eu nu sunt mult mai împlinită decât acasă. Doar că am simţit nevoia să fac o altă şcoală. Am visat să fac Sorbona şi acum sunt studentă. Pentru mine era insuficient doar să merg înainte cu facultatea pe care am absolvit-o la ULIM. Deşi sunt bucuroasă că am avut profesori buni, cu toate acestea, o universitatea internaţională te ajută foarte mult, vorbeşti şi o limbă-două în plus. Dar sunt undeva incertă, atunci când voi reveni acasă, nu ştiu dacă voi mai găsi vacant locul meu de muncă pe care l-am lăsat, oamenii care aveau multe de spus, bune, în favoarea mea. Nu ştiu. Şi nu sunt împlinită pentru că aici sunt străină. Aici nu am pe nimeni. Sunt privită altfel, nu ca acasă. Nimeni nu te mai salută atâta, cum te salutau pe străzile din Chişinău. În schimb, sunt împlinită spiritual, undeva, dacă nu profesional. Pentru că aici am găsit şi la biserica unde merg oameni de treabă, oameni care te ajută. Şi oameni care ştiu să aprecieze ceea ce acasă la noi nu se apreciază.”

Europa Liberă: Adică ce se apreciază?

Natalia Berega: „Adică nu banii.”

Europa Liberă: Deci materialul trece pe alt plan, da?

Natalia Berega: „Da, alte calităţi, deşi ei sunt aici ca să muncească, să câştige pentru copiii lor lăsaţi acasă. Dar ei ştiu ce înseamnă greul. Pe când, urmărind presa de la Chişinău, mi se pare un dezastru: sau presa e bună şi relatează adevărul, sau presa nu relatează adevărul şi situaţia e altfel.”

Europa Liberă: Din afară, cum se vede Republica Moldova?

Natalia Berega: „Săracă şi neputincioasă. Sau, dacă nu săracă, atunci cu siguranţă neputincioasă. Moldova se vede fără dorinţa adevărată de a merge înainte şi de a construi o altă Moldovă. Pentru că noi mai călătorim în alte ţări, vedem alte ţări care au crescut în ochii noştri şi noi stagnăm. Documentar parcă-parcă avansăm, însă, în fond, ceva nu merge. Cu toate acestea, încă mai persistă gândul să revin acasă.”

Europa Liberă: Natalia, dacă e să vorbim despre un lider naţional, îl vedeţi la Chişinău?

Natalia Berega: „Un lider presupune multe calităţi: carismă, putere de a convinge. Cred că ei sunt. Sunt mai mulţi lideri carismatici, care ar putea face multe. Dar ei fac parte din acest cerc vicios. Şi atunci o rândunică nu face primăvara.”

Europa Liberă: Ca să nu se năruie această speranţă, pe cine mizaţi? Cui acordaţi încredere?

Natalia Berega: „Chiar nu pot să mă pronunţ. Pentru că mulţi actori politici de azi par a fi buni. Dar experienţa şi realitatea zilei arată altceva. Majoritatea sunt pentru interesele lor proprii. Şi atunci când munceşti pentru cineva anume, eşti mândră că faci ceea ce faci. Sau îţi reuşeşte, sau mai puţin. Dar, în fond, oricum eşti acel tânăr sărac cu un salariu mic şi fără spaţiu locativ. Şi aceasta spune totul: cine şi ce fel de interese are.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să compari calitatea educaţiei, calitatea învăţământului, diferă ceea ce se studiază în Republica Moldova? Şi cum vedeţi voi educaţia în străinătate?

Natalia Berega: „Şi la Chişinău se face carte bună. Şi în Republica Moldova se studiază poate mai bine. Însă diferă mult procesul de predare, modalitatea de predare, atitudinea profesorilor faţă de student, atitudinea statului faţă de studenţi. Şi aceasta duce la un alt rezultat, mai puţin calitativ. Pentru că facem şi noi parte din acelaşi proces de la Bologna, parcă ni se pare că avem şi noi un fel de două feluri, asemănător european, însă mi se pare că la Chişinău profesorii sunt foarte puţin pregătiţi. Adică un profesor are capacitatea de a preda mai multe discipline, ceea ce deja îi scade din potenţialul de a preda o disciplină şi foarte bine. Ştim şi modalităţile cum se obţin tezele de doctor, lucrările de master, de licenţă: mai mult ajutate, susţinute, făcute de altcineva, plagiate.”

Europa Liberă: Şi încotro Moldova: spre Est, spre Vest?

Natalia Berega: „Şi eu mă întreb deseori: „Quo Vadis, Moldova?” Dar sper că spre Uniunea Europeană.”

***

Olga Ţurcanu este originară din Cahul, capitala de sud a Moldovei. Fostă profesoară de franceză la Universitatea Bogdan Petriceicu Haşdeu, a ales să facă studii de doctorat în Franţa. Ea mi-a vorbit despre ce poate oferi Uniunea Europeană Republicii Moldova, dar şi viceversa.

Olga Ţurcanu: „Noi avem foarte multe lucruri de dat sau de arătat Europei ca exemplu. Noi avem tradiţii frumoase. Avem o istorie, avem o limbă frumoasă. Avem calităţi care caracterizează poporul nostru: ospitalitatea, deschiderea, uşor cream relaţii de prietenie, suntem gata să oferim ajutor unei persoane chiar pe care nu o cunoaştem. Toate aceste calităţi le avem de acasă, de la educaţia părinţilor, bunicilor. Şi deci noi arătăm Europei că suntem bogaţi cultural, că avem o istorie bogată şi dăm Europei diversitate. Trebuie să comunicăm cât mai mult, să comunicăm ca să ne cunoaştem. Să ne cunoaştem nu numai la nivel de instituţii politice. Să se creeze cooperări între diferite localităţi.”

Europa Liberă: Înfrăţire.

Olga Ţurcanu: „În cazul dat, înfrăţire între Franţa şi Republica Moldova. Pentru că sunt deja anumite proiecte. Dar trebuie să fie înmulţite aceste proiecte şi susţinute atât din partea franceză, cât şi din partea Republicii Moldova. Şi prietenii francezi, pe care îi am aici, au fost foarte impresionaţi de Republica Moldova, când au vizitat-o. Chiar o prietenă mi-a spus: „Când am fost în Moldova, parcă m-aş fi întors în timp”. Ea a regăsit o ambianţă, nişte valori pe care Europa sau Franţa le pierde uneori, prin uniformizare. Deci trebuie să ne păstrăm unitatea în diversitate. Venind în Strasbourg, noi, moldovenii, spun de cazul meu personal, vroiam să merg la biserica ortodoxă şi să ascult slujba în limba română şi marele noroc a fost să fie biserică română ortodoxă aici, în Strasbourg, şi să putem asculta slujba în limba română. Şi chiar să cântăm, să formăm cu alţi tineri români, şi francezi, şi moldoveni o corală. Şi de sărbători, de Crăciun sau de Paşti, avem concerte aici, în Alsacia. Şi e foarte frumos să putem promova cultura noastră aici. Trăim nişte clipe extraordinare, de sărbători, atunci când cântăm colindele sau când cântăm cântece de Paşti. Suntem solicitaţi de publicul francez. Când revin acasă... şi pentru mine acasă este casa părinţilor, a bunicilor, dar e şi oraşul Cahul unde am studiat, unde am lucrat.”

Europa Liberă: În Cahul, voi, despre Uniunea Europeană, despre proiectele finanţate de către Uniunea Europeană, despre valorile din UE aţi avut posibilitate să aflaţi?

Olga Ţurcanu: „Da, desigur. Aşa am aflat şi despre existenţa Universităţii din Strasbourg, fiind la Cahul, consultând site-urile universităţilor din Franţa. Deci în felul acesta mi-am făcut alegerea. Şi când merg la Cahul, merg la centrul „Pro-Europa”, acolo mă întâlnesc cu prietenii şi cu colegii mei, şi, în special, cu Nicolae Dandiş care este responsabil de activitatea acestui centru şi care atunci când îmi povesteşte despre realizările lui şi ale echipei, sunt şi realizările – dacă el îmi permite să spun aşa – oraşului Cahul.”

Europa Liberă: În bună parte, ale tinerilor de acolo.

Olga Ţurcanu: „Da. Realizez că se fac foarte multe lucruri acolo.”

Europa Liberă: Tu, când revii în Moldova, mergi la Cahul la părinţi, la bunici şi le spui că locul Moldovei este în UE. Părinţii, cei din jur, cum percep mesajul tău?

Olga Ţurcanu: „Nu prea discut despre politică. Pentru că avem anumite mici divergenţe. Şi comunicăm mai mult despre lucrurile personale.”

Europa Liberă: Acest subiect aduce un conflict între generaţii?

Olga Ţurcanu: „În anumite situaţii, da.”

Europa Liberă: Şi, până la urmă, cum răspunzi la întrebarea încotro Moldova: spre Est sau spre Vest?

Olga Ţurcanu: „Vorbim despre situaţia economică. Şi îmi pare o situaţie, să zic, dezolantă, pentru că nu e deloc uşor. Şi oamenii lucrează mai mult decât 40 de ore pe săptămână, ca să îşi permită să ducă o existenţă cât de cât bună. Deci situaţia economică obligă să avem uneori anumite opţiuni diferite.”

Europa Liberă: Adică tu să spui că vrei spre Occident şi ai tăi să spună că vor spre Răsărit?

Olga Ţurcanu: „Eu cred că trebuie să stabilim parteneri buni atât la Est, cât şi la Vest. Faptul că noi vorbim limba română, faptul că vorbim limba rusă şi alte limbi este un atu. Deci nu cred că trebuie să ne orientăm bipolar sau tripolar, atâta timp cât putem stabili parteneriate bune, fructuoase, care pot ajuta, să zic, în găsirea cât mai multor pieţe de desfacere sau pot oferi cât mai multe oportunităţi profesionale. Atâta timp cât vorbim despre globalizare, nu cred că trebuie să alegem Vestul sau Estul. Trebuie să ne orientăm strategic pentru partenerii din diferite locuri ale globului pământesc, ca să nu exagerez, dar aşa e. Dacă s-au stabilit contacte bune şi fiabile cu Rusia, în anumite situaţii, sau cu întreprinderile, de ce nu? Sau dacă se stabilesc relaţii bune cu întreprinderi din Franţa sau din Italia, cu atât mai bine. Deci nu cred că trebuie să ne reducem spectrul posibilităţilor şi al parteneriatelor.”

***

Dorin Duşceac, doctor în fizică, rezident în Franţa, crede că Moldova va avea viitorul pe care şi-l croieşte astăzi. El spune că, pe cât de grea este plecarea din patrie, pe atât de dificilă este şi întoarcerea. Oamenii mai absolvesc o facultate, îşi perfectează actele, îşi găsesc un loc de muncă mai bun, îşi fac noi prieteni şi îşi aduc aproape copiii. La întrebarea pe cât de implicaţi sunt cei plecaţi peste hotare în procesele social-politice din ţară, Dorin Duşceac răspunde:

Dorin Duşciac: „Implicarea noastră deja a adus anumite rezultate în 2010. La alegerile parlamentare din 28 noiembrie, au votat peste hotarele Republicii Moldova peste 64.000 de cetăţeni ai ţării noastre. 4 mandate pe care le-a adus diaspora, cele 4 mandate s-au distribuit între PL şi PLDM care împreună au acumulat peste 80% din voturile cetăţenilor aflaţi în afară. Au jucat un rol determinant în formarea Alianţei pentru Integrare Europeană în a doua sa formulă. Dacă este să vorbim despre aşteptările noastre, guvernul nu ar trebui să aibă aşteptări prea mari vizavi de reîntoarcerea masivă şi imediată a diasporei. În primul rând, aceşti oameni, care se află peste hotarele ţării, dacă s-ar reîntoarce cu toţii astăzi în Republica Moldova, cred că ar fi o catastrofă socială pentru ţara noastră, fiindcă, pur şi simplu, aceasta ar însemna câteva sute de mii de şomeri în plus. Or, Republica Moldova nu are astăzi o economie capabilă să absoarbă zeci şi sute de mii de migranţi calificaţi, cu experienţă în Occident, cu depinderi de muncă din Occident sau din ţările în care îşi află reşedinţa temporară. Ceea ce contează pentru noi este ca guvernul să aibă o abordare europeană, o abordare occidentală în privinţa noastră. Adică, în primul rând, să nu creeze piedici, de exemplu, în procesul politic, în voinţa noastră de a ne exprima din punct de vedere politic să nu fie create piedici artificiale.”

Europa Liberă: Dar de ce s-ar crea aceste piedici artificiale?

Dorin Duşciac: „Nu spun că ar fi un act voit, în niciun caz. Doar că, din păcate, deseori lipsesc anumite deprinderi de funcţionare în guvernul nostru care ar face ca potenţialul diasporei să fie valorificat aşa cum trebuie să fie valorificat un potenţial al unei diaspore foarte mari. Şi care se află totuşi, din fericire pentru Republica Moldova, în majoritatea sa, în Occident.”

Europa Liberă: Dumneavoastră cum aţi valorifica acest potenţial al diasporei?

Dorin Duşciac: „Pe mine mă interesează cel mai mult partea care se referă la participarea politică a cetăţenilor noştri. Aceasta înseamnă şi mai multe birouri electorale deschise în afara ţării; şi mult mai multe buletine de vot expediate în timpul alegerilor parlamentare; şi o colaborare permanentă între autorităţile Republicii Moldova şi autorităţile ţărilor gazdă. Dar nu doar la nivel diplomatic, ci şi la nivel de societate civilă, la nivel de asociaţii. De exemplu, în Franţa există foarte multe asociaţii create de cetăţeni francezi, care nu au apriori nimic comun cu Republica Moldova. Dar aceste asociaţii se interesează de Republica Moldova. Or, astăzi, din păcate, nu există un mecanism de colaborare şi de dialog între diaspora noastră din Franţa şi aceste asociaţii. Aici, inclusiv ambasada Republicii Moldova, dar nu numai ambasada, ci şi Biroul pentru Relaţii cu Diaspora s-ar putea implica mai mult ca să stabilim nişte legături, nişte conexiuni permanente între noi, comunitatea emigrată, şi aceste asociaţii, aceşti reprezentanţi ai societăţii civile din ţările de reşedinţă, care se interesează de ţara noastră şi care implementează în ţara noastră diverse proiecte de ordin social, cultural, unele şi religios şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Bine, şi totuşi dacă vorbim despre implicarea politică a cetăţeanului, am discutat şi eu cu foarte multă lume aflată la muncă în străinătate care îmi zic că aproape nu-i interesează politicul de acasă. E o explicaţie pentru aceasta?

Dorin Duşciac: „Deseori politicul interesează mai mult cetăţenii în situaţii de criză. Participarea masivă la vot a fost sinonimă cu situaţii de cataclisme sociale în ţările respective, de exemplu.”

Europa Liberă: Dar cu excepţia votului, cetăţenii aflaţi la muncă în afara Republicii Moldova acum nu mai sunt atât de interesaţi de actul guvernării, de ceea ce se întâmplă în politica moldovenească.

Dorin Duşciac: „S-au produs anumite mutaţii în procesul migratoriu. Astăzi asistăm cu toţi la al doilea mare val al migraţiei şi anume cel bazat pe reîntregirea familiei. Din momentul în care cetăţenii aflaţi peste hotarele ţării îşi aduc în Franţa, în Italia, în Portugalia, în Spania sau oriunde altundeva copiii şi părinţii, e şi normal ca interesul lor faţă de ţara de baştină să fie în scădere. Fiindcă ceea ce interesa pe migranţi foarte mult acum 5 sau acum 10 ani era, în primul şi în primul rând, situaţia familiei lor. Or, acum familia fiind întregită în afara Republicii Moldova, interesul faţă de ţară, în general, scade. Este un fenomen normal. Iar autorităţile Republicii Moldova ar fi trebuit să devanseze într-o oarecare măsură acest fenomen; să-l înţeleagă; să aibă o abordare serioasă faţă de acest al doilea val de migraţie. Fiindcă pericolul cel mai mare este ca acest val secund de migraţie să fie unul definitiv şi ireversibil.”

Europa Liberă: Fluxul de bani din străinătate, bani proveniţi de la gastarbeiteri, deocamdată se menţine. Aceasta însemnă că totuşi cei de peste hotare încearcă să-i ajute pe cei rămaşi acasă fie pentru existenţa zi de zi, fie pentru investiţii în educaţie, în alte domenii. Sunt foarte puţine afaceri din banii care se trimit acasă în Moldova. De ce nu se iniţiază aceste mici afaceri, să zicem?

Dorin Duşciac: „Societatea din Republica Moldova este una foarte paternalistă şi tradiţionalistă. Ceea ce înseamnă că există familii mai mari decât doar două persoane şi copiii.”

Europa Liberă: Deci sunt fraţii, surorile, bunicii.

Dorin Duşciac: „Exact. Fraţii, surorile, bunicii, nănaşii, mătuşele, cumătrii şi aşa mai departe. Probabil că de aici vine explicaţia faptului că fluxul financiar se menţine stabil. Dar, într-o perioadă nu mai lungă decât 10 ani, fluxul financiar către Republica Moldova va scădea. Chiar şi aceste persoane fie îşi vor îmbunătăţi sensibil situaţia lor materială în Republica Moldova, fie vor pleca şi ei, în cel mai nefericit caz. Totuşi, în ultimii ani, au fost implementate câteva zeci sau chiar sute de afaceri iniţiate de către migranţi, prin intermediul programului PARE 1+1.”

Europa Liberă: Multe din ele au falimentat.

Dorin Duşciac: „E şi normal. Orice afacere are o probabilitate foarte mare să falimenteze, mai ales, într-o economie atât de mică şi unilateral dezvoltată sau monotonă, monoformă ca acea a Republicii Moldova; mai ales, într-o perioadă de criză; mai ales, într-o ţară aflată în declin demografic. Nu putem să ne aşteptăm ca toate aceste afaceri să reziste provocărilor timpului. Aşa sunt vremurile. Francezii au o vorbă: „C'est une période de vaches maigres” (Este o perioadă cu vaci slabe).”

Europa Liberă: Acestea mai puţin se mulg.

Dorin Duşciac: „Exact, situaţia nu este una perfectă, nu este una strălucită. Acest lucru se referă nu doar la Republica Moldova, ci şi la întreaga regiune, chiar şi la întregul continent. Întreaga Europă traversează o criză care sperăm să fie una de scurtă durată totuşi. Dar aceasta nu ne dă speranţe în anii imediat următori.”

Europa Liberă: L-am auzit pe domnul Lutenco, cel care conduce Biroul pentru Relaţii cu Diaspora, spunând că are nişte discuţii interesante deocamdată cu dumneavoastră, cei care reprezentaţi diaspora, bănuiesc mai mult referitor la felul cum trebuie să funcţioneze această instituţie.

Dorin Duşciac: „Confirm acest lucru. Am traversat cu toţii o perioadă foarte interesantă de discuţii şi chiar şi dezbateri uneori controversate cu domnul Victor Lutenco, şeful Biroului pentru Relaţii cu Diaspora. Nu e în niciun caz vorba de o animozitate de ordin personal între mine sau între alte persoane din diasporă şi domnia sa. Este vorba mai degrabă despre o încercare de a clarifica anumite lucruri, de a obţine o abordare sistemică a problematicii diasporei. Fiindcă diaspora nu este o problemă. Este o problematică şi trebuie înţeleasă şi tratată ca atare. Trebuie să fie făcută întotdeauna o distincţie foarte clară între instituţiile guvernamentale care gestionează problematica diasporei - cum este, prin excelenţă, Biroul pentru Relaţii cu Diaspora -, şi societatea civilă din diasporă, adică asociaţiile organizate ale cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi peste hotarele ţării.”