Ministrul ucrainian de externe Leonid Kojara a spus la încheierea vizitei sale în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE în Moldova, la Chişinău şi la Tiraspol că va face eforturi pentru a se avansa în negocierile în problema transnistreană la următoarea reuniune „5+2” din februarie. Alla Ceapai a stat de vorbă cu Valeriu Liţkai, fost responsabil cu politica externă a regiunii transnistrene în perioada regimului Smirnov. El s-a arătat sceptic cu privire la obținerea de succese spectaculoase în rezolvarea statutului regiunii în aceasta perioadă, în care, spune el, nici Chișinăul şi nici alti participanţi la negocieri nu par să dorească progrese substanţiale.
Europa Liberă: Ministrul de externe al Ucrainei Leonid Kojara a spus la o conferinţă de presă că Evgheni Şevciuk i-ar fi dat asigurări că Tiraspolul e pregătit să discute despre aspectele politice ale reglementării transnistrene. Cum s-ar explica acest lucru, din moment ce până acum Tiraspolul refuza categoric să discute problemele incluse în coşul trei al agendei de negocieri, în special cele ce ţin de statutul regiunii?
Valeri Liţkai: „Formatul „5+2” există de foarte mulţi ani. Şi în acest format nu au fost restricţii la vreun subiect anume. Noi bunăoară discutam şi despre statul politic al regiunii. Se făceau mai multe propuneri privind un statut special pentru Transnistria. Şi noi discutam pe marginea acestor propuneri. Nu era nici un fel de restricţie la discutarea aspectelor politice. Când a venit domnul Iastrebceak a început să introducă anumite restricţii formale. Diplomaţii aplică astfel de practici. Mie personal nu-mi sunt clare nici acum. Doamna Ştanski când a venit în funcţia de ministru a semnat agenda de negocieri în care este inclus coşul trei, adică aspectele politice. De aceea este foarte logic şi firesc ca toţi participanţii, în primul rând Ucraina, care deţine actualmente preşedinţia OSCE, să vrea să discute şi despre aspectele politice în cadrul formatului oficial de negocieri. Subliniez însă că acest fapt nu presupune nici un fel de angajamente sau responsabilităţi. Repet - noi discutam aspectele politice şi în trecut. Dar asta nu înseamnă că suntem obligaţi să acceptăm ceva. Discuţii despre aspectele politice ale reglementării conflictului vor fi, nu şi soluţii. Soluţiile depind de interesele geopolitice. Aici deocamdată cartea încă nu e jucată. Discuţii pot fi, pe când soluţii - nu cred.”
Europa Liberă: La moment nu există vreun document oficial, sau proiect de statut pentru regiunea transnistreană. În opinia dvs. când şi cine trebuie să elaboreze acest proiect de statut?
Valeri Liţkai: „Avem exemple, cum a fost în cazul conflictului cipriot şi planul de reunificare propus de ONU. În Cipru a fost organizat şi un referendum, unde s-a văzut că separatiștii au votat pentru reunificare, iar grecii au votat împotrivă. Iată acesta este unul din exemplele tragice care îi pune în gardă pe politicieni atunci când vine vorba despre un statut special pentru o regiune. În cazul Republicii Moldova am avut o situaţie similară cu planul Kozak. Eu am participat la discutarea lui. A fost un model de proiect desăvârşit din punct de vedere juridic. Dar s-a implicat geopolitica şi acest plan a fost respins. Acum mai mulţi experţi cred că pot să se aşeze şi să scrie un proiect sau un plan de statut, un „Război şi pace” dacă e să-l cităm pe Lev Tolstoi. Ulterior se va implica din nou geopolitica şi vom fi iar într-o situaţie penibilă. Aşa stau lucrurile. Acum problema nu este în lipsa ideilor, în Europa există multe exemple fericite de soluţionare a conflictelor. Problema este că experţii produc idei, dar geopolitica dictează realizarea acestor idei. Păi uite acum geopolitica dictează nerealizarea acestor idei.”
Europa Liberă: Dar când spuneţi „geopolitică”, la ce, sau mai bine zis, la cine vă referiţi în mod special?
Valeri Liţkai: „În regiunea noastră Rusia şi America, UE, România, Ucraina, Ungaria, Bulgaria şi Polonia sunt cei mai importanţi jucători geopolitici. ”
Europa Liberă: Dar ce ar fi de aşteptat în procesul de negocieri acum când Ucraina deţine preşedinţia OSCE?
Valeri Liţkai: „Ucraina este un jucător foarte interesat, pentru că se află în apropierea imediată a Republicii Moldova. Până acum preşedinţia OSCE a fost deţinută de state mai îndepărtate de Moldova, cum ar fi Irlanda, cărora, în esenţă, le era absolut indiferent ce se va întâmpla. Dar Ucraina are un interes mare de a face ceva, pentru că acest conflict influenţează în mod direct Ucraina. Dar aici se pune problema creativităţii. Iată acum vom vedea de ce este în stare Ucraina. Un an de preşedinţie a OSCE este mult. Kievul are toate şansele să manifeste soluţii creative. Rămâne de văzut cum îşi va realiza funcţiile. Pentru că nu e vorba doar de responsabilitate, ci şi de mari obligaţiuni.”
Europa Liberă: În opinia dvs. ce şi cum ar putea face Ucraina mai mult?
Valeri Liţkai: „Înţelegeţi, aici sunt minimum 8 actori implicaţi, dacă nu mai mulţi. În opinia mea toţi aceşti actori nu sunt interesaţi în rezolvarea problemei. Şi din moment ce nu există interes de soluţionare, şansele nesoluţionării problemei sunt foarte mari. Ucraina poate face o minune dacă va fi insistentă.”
Europa Liberă: Şi ce minune ar putea face?
Valeri Liţkai: „Eu sunt diplomat. Eu nu cred în minuni. Şi nu va fi nici o minune, în opinia mea. Şi asta pentru că configuraţia puterii de la Chişinău nu lasă loc pentru nici o minune. Problema nu e în poziţia Moscovei sau a Washington-ului. Toate problemele sunt la Chişinăului acum. Configuraţia puterii la Chişinău, în mod special după incidentul de la vânătoarea de la Pădurea Domnească, este foarte instabilă, catastrofal de instabilă. Iar această instabilitate nu lasă loc pentru nici un fel de soluţii privind conflictul transnistrean.”
Europa Liberă: Ministrul de externe al Ucrainei Leonid Kojara a vorbit astăzi şi despre situaţia economică şi socială precară din Transnistria. Probleme care în opinia lui trebuie soluţionate alături de cele politice. În opinia dvs. dificultăţile de ordin social şi economic ar putea determina administraţia de la Tiraspol să meargă la anumite cedări în procesul de negocieri?
Valeri Liţkai: „Administraţia de la Tiraspol nu lucrează în domeniul economic. Administraţia de la Tiraspol lucrează în regim sau situaţie de război. Iar războiul nu presupune nici un fel de economie. Dacă vor fi pierderi, atunci vor fi pierderi. De aceea şi erau imposibile discuţiile privind aspectele economice cu Smirnov. Şi preşedintele actual, Şevciuk, acţionează după aceeaşi paradigmă. Sfera economică e importantă pentru a trăi şi munci bine, dar acum ea nu este cea mai importantă. În război, în luptă pierderile nu se iau în calcul. Rezultatele obţinute în procesul de negocieri în sfera economică şi socială sunt importante şi ele sunt luate în calcul, dar în fazele critice, ele vor fi ignorate.”
