William Hill: „Rusia, vecinătatea apropiată şi Occidentul - lecţii din conflictul moldo-transnistrean”

Ieri, la Washington, la Wilson Center, fostul şef al Misiunii OSCE la Chişinău, ambasadorul american William Hill şi-a prezentat noua sa carte despre conflictul îngheţat din regiunea transnistreană, intitulată „Rusia, vecinătatea apropiată şi Occidentul - lecţii despre conflictul ruso-moldovean”. In prezentarea pe care domnul Hill a făcut-o cărţii sale a vorbit mult despre situaţia existentă în regiune şi în lume în momentul propunerii legate de federalizarea Moldovei, cunoscută sub planul Kozak.

Vorbind despre originea conflictului din regiunea Transnistreană, ambasadorul William Hill a precizat natura acestui conflict îngheţat:

„Conflictul a fost între două tipuri de elită sovietică pentru putere politică şi economică în Republica Moldova: o elită rusofonă, o elită managerială din partea stângă a Nistrului, care dorea să rămână în cadrul Uniunii Sovietice pentru a putea să îşi menţină puterea politică şi economică obţinută ca fiind parte din nomenclarura sovietică, apoi era o elită vorbitoare de limbă romana, mai ales pe partea dreaptă a Nistrului, care vroia ruperea de URSS pentru a obţine ceea ce ea credea că ar fi dreptul ei de a avea o poziţie dominantă în republică, după zeci de ani de discriminare în perioada sistemului sovietic.”

În perioada de după apariţia conflictului, a mai povestit ambasadorul Hill, situaţia regională şi globală s-a schimbat: era perioada extinderii Alianţei Nord-Altantice către Răsărit, a extinderii Uniunii Europene şi a eforturilor Occidentale de a susţine tranziţia către democraţie în regiune. Evoluţiile acestea au fost privite cu îngrijorare de Rusia, care s-a văzut „îndepărtată” din procesul global al luării deciziilor.

„Istoria în Moldova cu memorandumul Kozak, din 2003, a venit într-un moment pe care eu îl consider crucial în procesul schimbării mediului de securitate globală.”

Extinderea NATO, a Uniunii Europene şi promovarea democraţiei în ţările din fostul spaţiu sovietic au fost văzute de Moscova drept un „model de comportament” menit să elimine Rusia din ecuaţia politică şi să apeleze la Rusia numai când Statele Unite au nevoie de ceva de la ea.

În opinia ambasadorului Hill, preşedintele Vladimir Voronin a vrut într-adevăr să reunească Moldova şi a cerut ajutorul multor actori internaţionali: Rusia, Uniunea Europeană, Statele Unite, OSCE. Şi acesta, crede ambasadorul Hill, a rămas „modelul” pe care îl aplică şi acum conducerea Moldovei şi l-a aplicat din 1992: să caute o putere din afară care să impună a soluţie favorabilă şi să îi oblige pe transnistreni să coopereze cu Chişinăul:

„Transnistrenii, după părerea mea, şi mai ales Smirnov, nu au vrut o reglementare, dar au fost forţaţi să accepte una de către ruşi. Şi de aceea, rolul mediatorilor nu a fost acela de a căuta o soluţie şi un compromis între opinii diferite sau interpretări contrare şi mai ales să găsească o modalitate de a impune o soluţie asupra unui participant la negocieri rezistent, cel puţin din elita din stânga Nistrului.”

Ambasadorul Hill îşi aminteşte că ideea federalizării Moldovei ar fi venit iniţial din partea Chişinăului:

„Atât documentul de la Kiev din 2002 şi memorandumul Kozak au fost probabil schiţate iniţial de asociaţii lui Voronin.”

William Hill a mai spus ieri la Washington şi că preşedintele de atunci al Moldovei ar fi fost hotărât să semneze memorandumul Kozak şi să îl pună în practică, dar în ultimul moment, în textul documentului s-a adăugat prevederea ca trupele ruseşti să rămână în regiunea transnistreană între 15 şi 17 ani, ceea ce a fost de neacceptat pentru OSCE, Uniunea Europeană şi Statele Unite şi, ca urmare, Voronin a oprit întregul proces, chiar dacă avionul cu care preşedintele Rusiei Vladimir Putin era gata să plece spre Chişinău pentru a-l semna.

„Cred că Voronin a respins memorandumul Kozak nu atât pentru că nu era acceptat de Occident şi mai ales pentru că i-a fost limpede că i-ar fi dăunat poziţiei sale politice din Moldova.”

Fostul şef al misiunii OSCE îşi aminteşte şi că atunci preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a fost extrem de furios.

Pentru domnul Hill pericolul cel mai important în acea perioada nu a fost neapărat reprezentat de Rusia, ci de forţele armate ale celor două părţi: armata regiunii transnistrene şi cea a Moldovei:

„Prezenta militară rusă este un simbol politic foarte puternic şi neavenit pentru Moldova, că ea nu are încă suveranitate totală şi chiar dacă asta este un lucru negativ, eu cred că din punct de vedere militar este lipsit de importanţă.”

Ambasadorul William Hill a vorbit ieri la centrul Woodrow Wilson din Washington şi despre schimbarea situaţiei regionale şi economice în acest moment, despre faptul că Rusia continuă să subvenţioneze gazul pe care îl consumă regiunea. În opinia sa, sunt puţine şanse ca Occidentul să pună mult accent pe rezolvarea acestei crize şi să se implice mai activ:

„Natura problemelor s-a schimbat şi va trebui schimbată şi natura soluţiei propuse, şi va trebui să depindă de înţelegerea corectă a faptelor de pe teren, decât a lua în seamă o ideologie care dă vina pe o mare putere sau pe alta şi, presupunând că daca se schimba atitudinea unei mari puteri, se va schimba întreaga dinamică (a procesului) şi se va ajunge la o soluţie imediată.”

Cum va evolua chestiunea transnistreană, acum, odată cu preluarea preşedinţiei OSCE de către Ucraina? a fost întrebat William Hill: „Pină acum toate bune…”