Kosovo luptă pentru supraviețuire economică la cinci ani de la proclamarea independenței

Albanezii kosovari marchează duminică 5 ani de la proclamarea independenței Kosovo față de Serbia. În relatările presei internaționale, Kosovo concurează cu Republica Moldova pentru primul loc la sărăcie în Europa. Corespondentul Europei Libere, Ron Synovitz relatează că șomajul în Kosovo atinge 45 la sută, iar jumătate din kosovari se află la limita sărăciei trăind cu mai puțin de 2 dolari pe zi. Relatarea este prezentată în rezumat de Oana Serafim:

Acum 5 ani, Aleksandr Josifovici studia computere şi spera că îşi va găsi o slujbă în industria IT sau ca profesor. Singura slujbă pe care a putut s-o găsească a fost să vândă în băcănia tatălui din Gracanica. La 25 de ani e nefericit si crede că este victima jocurilor politice. Este sîrb.

„Banii mulţi sunt ca un joc…”

Mulţi albanezi de virsta lui gîndesc la fel. Jumătate din populaţia de 1 milion 800 de mii de oameni din Kosovo este pînă în 25 de ani. Jumătate din cei care au peste 30 de ani sunt şomeri. In fiecare an, 30 de mii de tineri kosovari intră pe piaţa muncii. Doar 8 mii reuşesc să îşi găsească o slujbă.

Adjuncta premierului din Kosovo, Mimoza Kusari Lila, spune că agenda politică a împins agenda economică a autorităţilor în plan secund:

„Concentrîndu-ne intotdeauna pe agenda politică – declaraţia de independenţă sau pe dialog – am lăsat niţel deoparte dezvoltarea economică. Cred că ne vom interesa mai mult de agenda economică în viitor, pentru că de fapt, agenda economică o va stimula pe cea politică.”

Puţine lucruri s-au realizat în aceşti 5 ani în planul infrastructurii: o autostradă cu 4 benzi care leaga Priştina de Tirana si de portul Dures din Albania şi care ar putea, in viitor, face legatura cu coridorul de transport Nis-Salzburg-Salonic. Pînă acum, construcţia a costat 1 miliard de dolari.

Nici situaţia minelor de la Tepaca nu e mai bună. Fostul director al combinatului minier i-a spus corespondentului nostru că fără investitii străine de cel puţin 650 de milioane de dolari, minele nu vor putea fi redeschise. Inainte de război, aici lucrau 23 de mii de mineri şi complexul reprezenta 70% din produsul intern brut al regiunii.

Majoritatea firmelor din Kosovo sunt de comerţ. Vind produse de import – de la alimente, la haine şi alte lucruri utile. Banii din remitenţe se duc în general în consum.

Există şi o excepţie, scrie corespondentul nostru, fabrica de chips-uri din cartofi Pestova. A fost înfiinţată în 1991 şi în 2008, cu o investitie importantă din partea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, a reusit să fie o afacere de succes. Exportă în Germania, Albania, Macedonia, Grecia şi Croaţia.

Cu toate aceste succese, managerul companiei, Bedri Kasumi, spune că este din ce în ce mai greu de obţinut credite avantajoase. In Kosovo dobinda este de 18% , faţă de 5% in Serbia si 7% in Albania.

„Situaţia e foarte proastă cu băncile. Dobînzile sunt foarte mari – cele mai mari din regiune. Sint dobînzi mari pentru investitiile în agricultură, dar si pentru producţie. Sperăm ca totuşi situaţia să se mai schimbe.”

Directorul Institutului din Kosovo pentru Cercetare şi Dezvoltare, Ilir Deda, spune că lipsa investiţiilor străine are şi o altă explicaţie şi anume „alungarea” investitorilor străini serioşi pentru ca afaceriştii locali să nu îşi piardă controlul:

„Asta afectează foarte serios întregul tablou. Acest guvern a avut succes în a-i alunga pe investitorii străini după 2008. Investitori din Austria, Elveţia şi Franţa s-au plîns de corupţia care i-a impiedicat să facă investiţiile pe care le doreau, chiar dacă oficial era vorba de privatizare.”

Mai mult, spune expertul Deda, mai este şi o cultură a lipsei pedepselor pentru oficialii corupţi:

„Orice investiţie care duce la actori politici importanţi din Kosovo a fost oprită de dragul stabilităţii politice – şi ea generează o cultură a impunităţii politice care a fost creată în Kosovo în ultimii 12 ani. Stabilitatea pe termen scurt a fost preferată stabilităţii pe termen mediu sau lung.”

Banca Mondială conchide în studiile sale despre evoluţiile economice din Balcanii de Vest că la fel ca şi în alte ţări ale regiunii economia din Kosovo nu se va putea dezvolta atâta timp, cît nu se îmbunătăţeşte guvernarea, nu se pedepseşte corupţia la nivel înalt, nu se îmbunătăţeşte climatul investiţional şi nu se trece la competiţia reală pe piaţa muncii.