Statele Unite și Uniunea Europeană și-au anunțat disponibilitatea de a începe negocieri pentru crearea celei mai mari zone de liber-schimb din lume. Detalii despre avantajele unei eventuale înțelegeri comerciale transatlantice, în relatarea corespondentului nostru la Bruxelles, Dan Alexe.
De indata ce Barack Obama a menționat, in discursul sau despre starea națiunii, începerea unor negocieri cu UE in vederea creării „celei mai mari piețe comune din lume", Comisia Europeană a facut cunoscut, la rândul ei, ca își acordă doi ani inainte de a ajunge la un acord gata sa fie semnat.
Ambii giganți comerciali, SUA si UE, se confruntă nu doar cu criza, dar si cu emergența concurentei altor puteri economice. Un acord transatlantic ar întări poziția ambelor blocuri, ducând la un soi de „NATO economic", formulă lansată in decembrie de Hillary Clinton.
Un asemenea acord ar suprima ultimele bariere comerciale și tarifare de o parte si de alta a Atlanticului. La urma urmei, tot negocierile intre SUA si UE au dus si la fondarea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).
La fel, se anticipeaza crearea a zeci de mii de noi locuri de munca. Volumul schimburilor transatlantice reprezintă 30% din comerțul mondial.
Rămân insa foarte mari probleme potențiale, prevestitoare de conflict. Europa interzice comercializarea pe teritoriul țărilor membre a cărnii de animale tratate cu hormoni sau a organismelor modificate genetic (OMG), larg comercializate si consumate in Statele Unite. „Cea mai mare piață comună din lume" ar putea cu greu sa funcționeze păstrând asemenea interdicții.
Europenii au la rândul lor sectoare protejate, precum in Franța agricultura sau cinematografia. Cinematografia fusese de altfel unul din principalele obstacole in calea fondării OMC, întrucât SUA voiau ca tarile UE sa înceteze subventionarea sectorului cinematografiei, considerat în SUA o marfă ca oricare alta. Europenii au obținut in cele din urma ceea ce a rămas numit „excepția culturală".
Pentru Europa, acest acord va fi, potențial, mult mai important decât pentru SUA. Europa a intrat de multă vreme intr-o criza identitară, începută cu momentul in care Bush Jr. a decis ca prioritatea politicii externe americane nu va mai fi „vechiul continent", ci perimetrul Asia-Pacific.
O impresie similară a dat-o si Obama in timpul primului sau mandat, preocupat de razboaiele din Afganistan si Irak, de relațiile cu Rusia si de tensiunile cu Iranul si Coreea de Nord. Chiar si astăzi, desi si-a început un al doilea mandat prezidential, Obama nu a vizitat încă instituțiile europene din Bruxelles.
