Recent, două instituţii internaţionale care apără drepturile omului în lume - Civil Right Defenders şi Front Line Defenders - au emis o declaraţie comună în care atrag atenţia asupra ameninţărilor la care sunt supuşi periodic avocaţii din stânga Nistrului, Stepan Popovschi şi Vladimir Maimust. De altfel, la finele săptămânii trecute Organizaţia Naţiunilor Unite a lansat un raport în care cerea, între altele, să fie revizuit modul în care funcţionează sistemul judiciar din stânga Nistrului. În ajun, Europa Liberă a stat de vorbă cu unul din avocaţii supuşi ameninţărilor în regiunea transnistreană - Stepan Popovschi – de la care a insistat să afle din ce cauză activitatea apărătorului a nemulţumit miliţia din stânga Nistrului?
Stepan Popovschi: „Cel mai probabil autorităţile din stânga Nistrului cred că noi reprezentăm o ameninţare pentru ei. Eu aveam impresia că regimul lui Igor Smirnov era unul nepotrivit, însă astăzi nu mai sunt de această părere. În acea perioadă nu am fost supus urmăririlor şi intimidărilor. Aveam posibilitatea să le vorbesc oamenilor despre drepturile lor oriunde doream, chiar şi în aer liber. Până nu demult nici nu ştiam ce înseamnă ameninţări şi urmăriri.”
Europa Liberă: Dle Popovschi, pe ce domenii se axează munca Dvs de avocat în regiunea transnistreană?
Stepan Popovschi: „Apăr interesele oamenilor care şi-au pierdut pământurile după destrămarea colhozurilor. Parcele lor de pământ pur şi simplu au fost date în proprietate oamenilor bogaţi din regiune. Mai mult, prin contractele încheiate cu autorităţile de la Tiraspol, noii proprietari au dreptul să folosească aceste terenuri pentru o perioadă de 99 de ani. Este o escrocherie. E vorba de zeci de mii, poate chiar sute de mii de oameni păgubiţi.
Împreună cu unii dintre ei am trecut toate etapele judiciare, câţiva au ajuns să îşi caute dreptatea chiar şi la CEDO. Mergem din sat în sat şi adunăm oamenii în casele de cultură ca să le explicăm în ce mod au fost minţiţi şi lăsaţi fără proprietate.
Autorităţile, cel mai probabil, au văzut o ameninţare în aceste întâlniri publice pe care le organizez şi mai ales în faptul că le vorbesc oamenilor despre drepturile pe care le deţin asupra pământurilor. Am început să fiu urmărit. Din partea autorităţilor raionului Râbniţa deja am primit o înştiinţare că nu mi se permite să organizez întâlniri cu oamenii.
În localitatea Popenka, de exemplu, sătenii m-au rugat să vin a doua oară. Când am revenit am fost întâmpinat de
Europa Liberă: Dar cât de greu este să apăraţi drepturile omului în această regiune?
Stepan Popovschi: „Cel mai probabil, sentimentul autorităţilor că pot rămâne nepedepsite atunci când fac anumite încălcări, le oferă un fel de „carte blanche”. Dacă în dreapta Nistrului autorităţile sunt monitorizate de organizaţiile şi partenerii internaţionali, mă refer la Consiliul Europei, OSCE, păi în transnistria autorităţile simt că nu pot fi pedepsite.
Faptul că în ultima perioadă Curtea Europeană pentru Drepturile Omului atrage atenţia asupra regiunii este foarte bine, mai ales că până acum organizaţiile care apără drepturile omului credeau că nu pot fi auzite, că nimeni nu se interesează de soarta lor, că într-o regiune nerecunoscută nu poate fi vorba despre drepturi. Studierea legislaţiei internaţionale spune că nu există pe teritoriul Europei regiuni care nu sunt apărate de Convenţia europeană pentru drepturile omului, poate doar cu excepţia Belarus.”
Europa Liberă: Dle Popovschi, după plecarea lui Igor Smornov de la putere, toată lumea credea că lucrurile se vor schimba cu odată cu venirea lui Evgheni Şevciuk. Aşa e? Sau lucrurile au rămas la fel?
Stepan Popovschi: „Trebuie să recunosc că societatea a devenit mult mai deschisă. Mai des suntem vizitaţi de
Europa Liberă: Dle Popovschi, dacă în dreapta Nistrului cetăţenii au acces la spoturi, la broşuri care le vorbesc despre drepturi, le sugerează unde se pot adresa atunci când simt că drepturile lor sunt încălcate, care este situaţia în regiunea transnistreană?
Stepan Popovschi: „ Mai greu. Oamenii nu cred că drepturile lor pot fi apărate. Teoretic, exisă o lege care ar trebui să-i apere, însă de multe ori am fost martorul unor acţiuni uimitoare: pot fi schimbate şi legi atunci când acest lucru convine cuiva. Deci, teoretic omul merge în instanţă ca să îşi apere drepturile bazându-se pe anumite articole din legea locală, iar peste o perioadă înţelege că această lege pur şi simplu a fost anulată, iar el rămâne păgubaş.
În concluzie: pot spune că oamenii din regiune nu au încredere în sistemul de justiţie. Mi se pare o tragedie, pentru că cetăţenii nu mai ştiu în ce şi în cine să creadă. Deseori oamenii îmi spun că nu vor să meargă în instanţă. Le explic că într-un final pot să se apere la CEDO, însă puţini se lasă convinşi. Însă mai e un aspect: judecătorilor oneşti din stânga Nistrului le este foarte greu să muncească. Mulţi dintre ei sunt nevoiţi să examineze peste o sută de cazuri pe lună, fizic acest lucru este imposibil.
La judecătoria din Tiraspol, de exemplu, sălile de judecată sunt foarte mici, uneori nici nu ai unde să stai. Cred că ar fi cazul ca nu doar deputaţii să aibă de asistenţi, dar şi judecătorii. De asemenea, pot spune că şi stimularea materială este foarte slabă. Foarte mulţi pleacă din sistem.”
Europa Liberă: Dar pe de altă parte, care este rolul Avocatului poporului în regiune?
Stepan Popovschi: „Nici nu vreau să vorbesc despre ombudsmanul din regiune. Această funcţie a fost creată de ochii lumii. Nimic nu decide acest avocat, părerea mea că în această funcţie trebuie să fie o persoană care în trecut a făcut parte cel puţin din tabăra avocaţilor dar în niciun caz din cea a miliţiei. De fapt, acest institut este unul nefuncţional.”
Europa Liberă: Atunci când oamenii vă cer ajutorul, care sunt cel mai des plângerile lor?
Stepan Popovschi: „În primul rând probleme de ordin patrimonial. În opinia mea – sănătatea, viaţa şi dreptul la proprietate sunt foarte importante pentru fiecare cetăţean. Apăr drepturile oamenilor în regiune din 2007. Pe propria piele am simţit ce înseamnă să fii neîndreptăţit şi după ce am obţinut câştig de cauză, am înţeles că îi pot ajuta şi pe alţii.
Faptul că în ultima perioadă CEDO a atras atenţia asupra noastră cred că e un lucru foarte important. Sperăm că astfel autorităţile locale se vor abţine de la încălcări vădite asupra drepturilor omului, poate vor fi create condiţii ca oameni să-şi apere drepturile pe loc, fără să ajungă la CEDO în căutarea dreptăţii.”
