Contextul general din societate, economic, dar mai ales politic, determină opţiunile tineretului pentru viitor

Sunt moldovenii şi o naţiune sportivă? Cu cât optimism poate fi privit viitorul Republicii Moldova de la înălţimea politicilor statului faţă de cei tineri? O convorbire cu ministrul în exerciţiu al Tineretului şi Sportului, Octavian Ţîcu.

Europa Liberă: Aţi putea fi, dle Ţîcu, cel mai longeviv ministru care să păstreze recordul de cea mai scurtă aflare în post… 7 zile. Ştiţi cumva dacă aveţi adversari demni în acest sens, poate în Cartea Guinness ?

Octavian Ţîcu: „Nu ştiu şi nici nu m-am interesat. Eu mă aşteptam la astfel de evoluţii, de aceea mi-am asumat riscul atunci când am acceptat să vin în această guvernare, în acest context.”

Europa Liberă: Unii ar ironiza că sunteţi norocos că n-aţi ajuns să trageţi ponoasele pentru ceea ce nu aţi reuşi să faceţi în calitate de ministru…

Octavian Ţîcu: „Nu ştiu. Eu nu prea mă gândesc la ce spun alţii. Atunci când am luat această decizie am avut o anumită motivaţie, şi personală, şi motivată de contextul general, şi o înţelegere pe care trebuia să o onorez înainte ca aceste evenimente să degradeze. Şi, de aceea, nu a fost surprinzător pentru mine. Dimpotrivă, am trăit mai multe dimensiuni de experienţă: una ca cetăţean, alta ca istoric, alta ca politician, ca ministrul… Şi ele sunt total diferite, dar în totalitate m-au făcut să cred că am făcut o alegere corectă.”

Europa Liberă: Aţi avut un mandat de numai şapte zile, dar cu siguranţă că aţi venit în post deja cu o percepţie şi viziune asupra sportului şi a tineretului. Această viziune este foarte diferită de ce aţi găsit în politicile de până acum ale statului?

Octavian Ţîcu: „Da, este. Am avut o percepţie înainte de a veni, m-am expus public asupra acestor lucruri. În mare parte eu cred că avem această capacitate de a implementa ceea ce ne-am propus, şi la nivel de politici, şi la nivel de mentalitate, şi la nivel de dezvoltare a infrastructurii, iar decalajele într-adevăr sunt enorme.

Din interior lucrurile arată mult mai complicat. Ele sunt determinate de anormalitatea de foarte multe ori de funcţionare şi a ministerelor şi a relaţiilor la diferite paliere ale puterilor. Şi lucrul acesta mi-a complicat din multe puncte de vedere încrederea că pot realiza acest lucru într-o perioadă rezonabilă de timp.

Pentru că noi într-adevăr avem nevoie de o urgentare a acestor schimbări. Însă spuneam şi în alte circumstanţe că ministerul pe care mi l-am asumat are o dinamică proprie. Ea este influenţată de capacitatea de reproducere a sportului în sine, pentru că greutatea activităţilor şi a bugetului în minister cad asupra sportului în general, şi a celui performant, şi a celui pentru mase. Iar problema tineretului este una atât de complexă şi de diversificată, încât chiar este o provocare pe care eu de exemplu mi-aş asuma-o cu foarte mult interes.”

Europa Liberă: A propos, am citit nişte interviuri pe care a-ţi reuşit să le acordaţi în calitate de ministru şi una din impresii a fost că aţi fost foarte generos cu viziunile Dvs. asupra sportului, politicilor în domeniul sportului, mai puţin însă în privinţa politicilor privind tineretul. Tineretul nu se reduce numai la sport. Aveţi deja o viziune clară asupra problematicii tineretului modului în care ministerul ar putea-o aborda?

Octavian Ţîcu: „Prima mea impresie, după primele întâlniri pe care le-am avut cu diferite asociaţii şi grupuri nonguvernamentale de tineret a fost că, la fel cum la nivelul întregii societăţii există mari conflicte şi probleme în interiorul organizării acestora, unele din ele sunt concurente, altele chiar nu vor să vorbească una cu alta, dar este o situaţie conflictuală care se reflectă la nivelul întregii societăţi.

Atunci când am venit am enunţat explicit că dintr-un anumit punct de vedere abordarea problemelor tineretului este conformă acelor strategii pe care le-a adoptat UE în problemele de tineret, mai explicit Strategia europeană de tineret 2010-2018, în care în multe puncte de vedere se încadrează şi problemele noastre determinate de diversitatea accesului la funcţii şi diversitatea accederii la locuri de muncă şi la educaţie, şi problema activismului civic, şi a încadrării tineretului în problemele determinate de schimbările din societate. Şi aceşti piloni se regăsesc şi în aspiraţiile tineretului.

Noi însă avem şi o agendă internă. Spre exemplu, am constatat o gravă disfuncţionalitate la nivelul percepţiei problemelor de tineret la nivel local. Există în primării şi raioane chiar reprezentanţi ai instituţiilor preocupate de problemele tineretului şi sportului care au viziuni extrem de rudimentare asupra lucrului care trebuie realizat.”

Europa Liberă: Ca să reformulez un pic: ce poate oferi tinerilor Ministerul Tineretului? Când vă pun această întrebare pornesc de la faptul, riscant, dar de la faptul că, convenţional vorbind, 9 din 10 tineri de acum din Republica Moldova au o preocupare imens mai puternică pentru un loc de muncă, un salariu decent şi un acoperiş deasupra capului şi doar unu, poate, îşi doreşte să facă sport de performanţă sau măcar de sănătate, sau barem gimnastică dimineaţa. Exagerez?

Octavian Ţîcu: „De fapt, asta este o chestiune colaterală la sportul în sine şi modul de viaţă sănătos, este o chestiune colaterală, dar în acelaşi timp complimentară la acea asanare a tineretului. Dar, într-adevăr, am constatat, asta deja vorbind cu mai mulţi miniştri, că noi avem o capacitate de intersectare a ministerului cu mai multe ministere, la nivelul politicilor de tineret, pentru că fiecare din ministerele pe care le are Republica Moldova are anumite programe legate de tineret, pornind de la Ministerul economiei care are această dimensiune de încadrare a tineretului în câmpul muncii şi de creare a acestor posibilităţi, oportunităţi, şi terminând cu Ministerul mediului care de asemenea are politic şi programe în care sunt încadrate.

Acum, chiar la acest nivel constatăm anumite disfuncţionalităţi în funcţionarea ministerului tineretului. Este o roată de transmisie a acestor politici care trebuie să însumeze totalitatea politicilor ministeriale. Sau este doar un beneficiar care redistribuie acest lucru. Adică, şi din acest punct de vedere există anumite probleme în a vedea cum abordăm problemele tineretului.

În general, însă, contextul general care există în societate, şi cel economic, şi cel social, dar mai ales cel politic, determină în mare parte opţiunile tineretului pentru viitor. Pentru că ei prin excelenţă sunt un agent al schimbărilor şi o categorie socială care judecă în funcţie de schimbările care se produc în societate, de oportunităţile care apar şi de locaţiile unde ar putea să se producă ulterior pentru a-şi pune în valoare capacităţile, studiile, existenţă în sine.”

Europa Liberă: Dar ce lipseşte tinerilor moldoveni, eventual elevilor, din cele patru „A”- uri despre care spuneaţi că v-au format: aptitudini, ambianţă, atitudine şi antrenament ca să fie disponibili pentru performanţă sau pentru succes prin performanţă, indiferent de domeniu?

Octavian Ţîcu: „Contextul determină în mare parte… Noi avem un fond generic relativ sănătos, adică producem talente, ele se regăsesc în multe dimensiuni, dar
posibilităţile şi capacităţile sunt reduse. Noi ne regăsim şi ne producem în alte dimensiuni de foarte multe ori, care nu sunt determinate de Republica Moldova în sine. Pentru că avem un cadru lipsit de fair play de afirmare. Meritocraţia este o problemă pe care am menţionat-o de foarte multe ori. Ea nu-şi are locul pentru că există o altă scară de valori la capacitatea şi necesitatea de angajare şi atunci lucrurile se complică din considerentul că, în absenţa acestei stratificări, noi nu dăm posibilitate de afirmare în corespundere cu aceste aspiraţii.

De aceea spuneam că sportul, prin dimensiunile sale de fair play şi reguli clare de joc a arătat că atunci când moldovenii sunt puşi în condiţii de evoluţie de acest gen dau performanţă.

La nivelul societăţii şi politicii în general eu cred că este o gravă problemă de management. Am atestat acest lucru în felul cum funcţionează şi ministerul, şi guvernul în sine, lucru care va crea şi pe viitor multe probleme legate de actul de guvernare în sine.”

Europa Liberă: Ce consideraţi că ar fi trebuit să fie priorităţile statului în privinţa sportului? Concretizate în ce, pentru că oamenii preferă să poată pipăi ceva în urma activităţilor ministerului?

Octavian Ţîcu: „Eu am atestat un lucru pe care demult îl ştiam, dar acum şi mai clar, prin prisma distribuirii finanţării pe care o avem la minister. Probabil mulţi cunosc că în republica Moldova nu există un stadion de parametri olimpici, nu există un bazin de dimensiuni olimpice şi nu există o sală polivalentă. Şi din acest considerent sunt nevoit deja, ca ministru în exerciţiu, să ofer cantonament pentru echipele de înot sau atletism la Tiraspol, pentru a merge acolo, pentru că Tiraspolul, spre deosebire de ce se întâmplă În Republica Moldova în partea dreaptă, are şi un stadion cu infrastructura adecvată probelor de atletism, are şi un bazin de 50 de metri olimpic, şi are şi o sală polivalentă care este căutată de sportivii noştri. Şi este doar o viziune elementară de suprafaţă, nemaivorbind de infrastructura pe care o are Tiraspolul la nivel fotbalistic.

Şi atunci îmi pun întrebări în general ce se doreşte a se construi în această ţară. Sunt lucruri care determină simbolism în sport şi în societate. Noi nu avem aceste repere de simbolism pentru că au prevalat cu totul alte lucruri decât cele care ar fi contat într-adevăr la nivel de percepţie şi de schimbare.”

Europa Liberă: Despre un pic de politică acum: în calitate de observator, analist politic aţi spus că R. Moldova este condamnată pentru o perspectivă să stea sub alianţe politice, ca să spunem aşa. Sunteţi optimist în privinţa reconstituirii coaliţiei non-comuniste?

Octavian Ţîcu: „Sunt sigur de asta. Pentru că în alte circumstanţe, cei care nu vor dori vor arăta că de fapt nu doresc această schimbare pentru care am optat după 2009 şi care de fapt este axul formativ al întregii societăţi şi care trebuie să se reflecte adecvat şi în comportamentul clasei politice.”